Din istoria fizicii.Descoperirea radioactivității. [Martie 1896]

În Noiembrie 1895 fizicianul german Wilhelm Conrad Roentgen, efectuând o serie de experiențe cu radiații catodice in tubul Crookes, a observat că un ecran fluorescent din apropiere devine puternic luminos când prin tub trecea curentul electric. Acoperind tubul cu o hârtie neagră, fluorescența nu dispărea. Era emisă o radiație care putea să străbată o serie de materiale opace pentru lumina obișnuită. Roentgen a făcut ”prima fotografie a mâinii fără carne”, pe care se puteau vedea structura osoasă a mâinii soției sale precum și inelul de căsătorie. Aceste radiații misterioase au fost numite Raze X. Henri Becquerel, aflând de descoperirea lui Roentgen, s-a hotărât să vadă dacă nu cumva fluorescența este cauza emisiei acestor radiații. O substanță fluorescentă devine luminoasă după ce a fost expusă la lumină. Becquerel a folosit cristalele unui mineral cunoscut sub numele de uranil , dublu sulfat de uraniu și potasiu, care avea proprietăți fluorescente. A așezat cristalul pe o placă fotografică învelită în hârtie neagră pe care a așezat-o apoi pe pervazul ferestrei. În zilele de 26 și 27 Februarie 1896 cerul Parisului era acoperit de nori grei  așa că Becquerel a pus în sertarul biroului său placa fotografică bine învelită în hârtie neagră și pe care se afla cristalul de uranil așteptând o vreme mai bună. Soarele a apărut pe 1 Martie și Becquerel a expus placa acțiunii soarelui și, după developare a obtinut imaginea clară a cristalului de uranil. În sertar însă, mai erau și alte cristale de uranil și plăci fotografice noi, în hârtie neagră. Le-a developat și pe acestea și, spre marea lui surprindere, erau si ele impresionate și apărea pe ele o pată neagră ca de cărbune, imaginea cristalului de uranil. Aceasta nu avea nimic de a face cu expunerea critalului la razele soarelui și fenomenul a continuat tot timpul cât a stat bucata de uranil pe placa fotografică în sertarul închis al biroului. Era o radiație la fel de penetrantă ca radiațiile X, emisă însă fără nici un fel de exitație externă a atomilor, probabil a celor de Uraniu din cristalul de uranil. Becquerel a încercat să încălzească cristalul, să-l răcească, să-l transforme în pulbere, să-l dizolve în acizi și încă tot ce i-a mai trecut prin minte, intensitatea misterioasei radiații rămânea mereu aceeași. Ea clar că această nouă propritate a materiei nu avea nimc de a face cu modul, fizic sau chimic, în care atomii erau strânși la un loc ci era ascunsă adânc în interiorul atomului. Această proprietate a atomilor de a emite în mod spontan și continuu radiații a fost numită Radioactivitate.

Reclame
Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Walter Houser Brattain

Sursa : Internet.

Walter Houser Brattain (n. 10 februarie 1902 — d. 13 octombrie 1987) a fost un fizician american care, împreună cu John Bardeen și William Shockley, a inventat tranzistorul. Cei trei au împărțit în 1956 Premiul Nobel pentru Fizică pentru această invenție.

Walter H. Brattain s-a născut în Amoy, China, fiul lui Ross R. Brattain și Ottilie Houser. El și-a petrecut copilăria și tinerețea în statul Washington și a primit o bursă de la Colegiul Whitman în 1924. A fost distins cu diploma de M.A. de către Universitatea din Oregon în 1926 obținând doctoratul la Universitatea din Minnesota în 1929.

Dr. Brattain a fost membru al personalului tehnic Bell Laboratories din 1929. Domeniul principal al cercetărilor sale a fost fizica solidelor. A studiat efectul fotoelectric la suprafața oxidului cupros și apoi la suprafețele de siliciu. După cel de-al doilea război mondial, el a continuat în aceeași linie de cercetare atât cu siliciu, cât și cu germaniu.

Contribuțiile principale ale Dr. Brattain în domeniul fizicii solidelor au fost descoperirea efectului fotosensibil la suprafața liberă a unui semiconductor; invenția tranzistorului de contact punctual, împreună cu Dr. John Bardeen, și lucrările care au condus la o mai bună înțelegere a proprietăților de suprafață ale semiconductorilor, realizată mai întâi de Dr. Bardeen, ulterior cu Dr. C.G.B. Garrett, iar în prezent cu Dr. P.J. Boddy.

Dr. Brattain a primit titlul de Doctor Honorific de la Universitatea Portland din 1952, de la Colegiul Whitman și Union College în 1955 și de la Universitatea din Minnesota în 1957. În 1952 a primit medalia Stuart Ballantine a Institutului Franklin și 1955 medalia John Scott. Gradul de la Colegiul Union și cele două medalii au fost primite împreună cu dr. John Bardeen, ca recunoaștere a muncii lor pe tranzistor.

Replica-of-first-transistor

În timpul celui de-al doilea război mondial, Brattain și Shockley au fost implicați separat în cercetarea privind detectarea magnetică a submarinelor cu Comitetul Național pentru Cercetare în domeniul Apărării de la Universitatea Columbia . Grupul lui Brattain a dezvoltat magnetometre suficient de sensibile pentru a detecta anomalii în câmpul magnetic al pământului cauzate de submarine.  Ca rezultat al acestei lucrări, în 1944, Brattain a brevetat un design pentru un cap de magnetometru.

Alt grup a fost condus de Shockley și Stanley O. Morgan dar a fost apoi alăturat grupului lui  John Bardeen.

În  decembrie 1947, Walter Brattain, John Bardeen și William B. Shockley au prezentat primul tranzistor de lucru  colegilor  de la Bell Laboratories. Amplificând semnalele electrice mici și sprijinind procesarea informațiilor digitale, tranzistorul este „factorul cheie al electronicii moderne” . Cei trei bărbați au primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1956 „pentru cercetare pe semiconductori și descoperirea  tranzistorului”

Bardeen_Shockley_Brattain_1948

 

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Florica Bagdazar, prima femeie ministru din România. Avea studii la Harvard și iubea oamenii

Sursa: Adevărul.

Florica Bagdasar, prima femeie ministru din România. În anul 1946, Florica Bagdasar devenea ministru al Sănătății în guvernul comunist condus de Petru Groza. Florica Bagdasar nu s-a născut în țara noastră, ci în Macedonia, provenind dintr-o familie macedoromână.

A început liceul la pensionul Pompilian, dar din cauza Primului Război Mondial și a refugiului, a continuat liceul în Moldova, la Roman, absolvind liceul ”Roman Vodă” în 1920. S-a înscris apoi la Facultatea de Medicină din București pe care a absolvit-o în 1925.

După stagiile de medic extern și intern la Așezămintele Brâncovenești a obținut diploma de doctor în medicină și chirurgie și dreptul de liberă practică.

Apoi, în 1927, s-a căsătorit cu dr. Dumitru Bagdasar cu care a avut o căsnicie model. Proaspăt căsătoriți, soții Bagdasar au plecat în Statele Unite, la Boston, la specializare profesională; Florica pentru a urma cursuri de sănătate publică la Harvard, Dumitru pentru a-și însuși noile tehnici de neurochirurgie la clinica dr. Harvey Cushing, pionierul neurochirurgiei moderne. La Boston Florica Bagdasar a primit bursa Rockefeller.

După ce soțul ei a murit, ministru al Sănătăţii din Guvernul Petru Groza, Florica Bagdasar a fost numită succesoarea acestuia, iar mandatul acesteia a ținut aproape doi ani.

În acele vremuri, ţara se confrunta cu foametea şi sărăcia, Moldova luptându-se cu epidemia de tifos exantematic, iar Dobrogea cu epidemia de malarie.

În august 1948, când se afla în inspecție în Dobrogea, în cadrul campaniei antimalarie, Florica Bagdasar a fost eliberată din funcția de ministru al Sănătății, fără vreo explicație prealabilă.

Un an mai târziu, a fost numită conferențiar universitar la Institutul Medico-Farmaceutic din București, iar în octombrie 1957 vicepreședintă a organizației Crucea Roșie din România.

Campania contra dr. Florica Bagdasar a culminat pe 18 ianuarie 1953, cu un articol de fond din ziarul Scînteia, intitulat ”Pentru lichidarea deformărilor antiștiințifice în domeniul pedagogiei”, care o acuza de ”cosmopolitism”, de ploconire slugarnică în fața putredei ideologii burgheze, de pervertirea psihiatriei infantile prin introducerea unor curente obscurantiste de tip Freud etc.

Imediat după apariția articolului, Centrul de Igienă Mintală a fost vizitat de o delegație oficială; și în ciuda aprecierii elogioase date de prof. dr. Vlad Voiculescu, Florica Bagdasar a fost ”eliberată” din funcția de director și nevoită să predea pe loc dosarele și cheile Institutului.

Ulterior, doamna Bagdasar s-a îmbolnăvit grav și a fost internată multă vreme în spital (Filaret), suferind o operație grea de plămâni, după care, în mod miraculos, a început recuperarea.

De-a lungul vieții sale, teroarea stalinistă și-a spus cuvântul. A fost anchetată în repetate rânduri și a rămas fără venituri, fiindcă pensia după soțul ei de la Academie a fost tăiată, iar ”Spațiul locativ” a obligat-o să împartă apartamentul, unde locuia cu fiica ei, cu o altă familie cu doi copii.

La sfârșitul anului 1956, au început demersuri de „reabilitare” (concomitent cu programul de „destalinizare” inițiat de Hrușciov în URSS). I s-a propus să reintre în partid, dar a refuzat. În schimb, în octombrie 1957 a fost numită vicepreședintă a Crucii Roșii din România, poziție în care a funcționat câțiva ani.

De asemenea, i s-a dat permisiunea de a călători și a avut posibilitatea să-și revadă fiica de mai multe ori în străinătate.A continuat să trăiască în România până la sfârșitul vieții în 1978, fiind o prezență ”cvasi-singulară” după aprecierea lui Valeriu Negru: „din punct de vedere politic a fost tolerată, dar nu agreată”.

 

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Terapie prin muzica

Din internet :

“Muzica este o lege morala. Ea da suflet universului, aripi gandirii, avant inchipuirii, farmec tineretii, viata si veselie tuturor lucrurilor. Ea este esenta ordinii, inaltand sufletul catre tot ce este bun, drept si frumos .” (Platon)

Se cunoaste puterea vindecatoare a sunetelor inca de pe vremea lui Pitagora. Se stia mai bine ca in zilele noastre ca orice boala provine din modul de a gandi si a intelege natura si locul omului in armonia naturii. Pitagora numea vindecarea cu ajutorul sunetelor – purificare.El a conceput remedii atat pentru minte cat si pentru trup. Cu ajutorul unor instrumente adaptate de el, compunea o muzica speciala care diminua “pasiunule inferioare”.
Sunetele calde si armonioase ne pot induce stari benefice menite sa imbunatateasca starea de sanatate si calm si chiar ne pot face rezistenti la stresul zilnic. In scolile din Grecia Antica si Egipt se credea ca stiinta sunetelor si cea a vindecarii erau sacre iar cunoasterea lor era rezervata numai initiatilor.

Muzica (sunetele) poate actiona direct asupra starii generale psihice si mentale, deci – implicit – asupra sistemului imunitar . Muzica este o modalitate de a patrunde in nucleul fiecarei celule, de a o face sa vibreze la unison cu armonia intregului. Orice sunet care exista in jurul nostru ne afecteaza mintea si trupul pe multiple niveluri.
Sunetul are o importanta mai mica sau mai mare in viata de zi cu zi, incepand de la sunetul care ne trezeste dimineata, la muzica ascultata in mijloacele de transport, la muzica din magazine, sunetul telefonului si multe altele, ne influenteaza stare de spirit, viata si sanatatea.

Corpul nostru poate fi considerat un instrument de autovindecare, caci in mod esential el tinde catre starea lui optima. Fiecare celula din corpul nostru este un rezonator de sunete si are un ritm specific propriu. Fiecare organ are ciclurile sale de viata, pulsul propriu, nota lui muzicala.
Asa cum fiecare persoana are propriul ei sunet fundamental, tot astfel fiecare tip de sunet produce un anumit efect asupra ascultatorului, care poate sa difere in functie de momentul in care este ascultat. De aceea, pentru a putea folosi cu adevarat puterea vindecatoare a sunetelor, este necesar sa devenim mult mai constienti de nevoile profunde ale sufletului si corpului nostru, de modul in care suntem afectati de lucrurile din afara noastra. Celulele sanatoase devin mai vibrante si mai radiante atunci cand sunt expuse sunetelor muzicii.
Sunetele ne pot “ transporta” din starea beta a creierului (specifica starii de veghe), in starea alfa (specifica starii de meditatie si relaxarii), fara sa adormim. La nivel fizic sunetele afecteaza presiunea sanguina, pulsul, circulatia, functionarea creierului si metabolismul.

Scopul terapiei prin muzica este acela de a reduce stresul psiho-fiziologic, durerea, starile psihice negative. Este desigur foarte simplu pentru fiecare din noi sa practicam o asemenea terapie. Putem sa renuntam de exemplu intr-o anumita situatie la a lua un analgezic in favoarea ascultarii muzicii care ne place. Totusi, trebuie sa avem in vedere ca preferintele noastre sa fie in acord cu energia reala pe care sunetele respective o poarta in mod obiectiv. Sunetele pe care terapeutii acestui domeniu le folosesc sunt in general sunete pure ale caror efecte au fost studiate experimental.

Sedinta de muzicoterapie se compune din audierea unei sau mai multor melodii, fraze muzicale sau anumitor sunete care se repeta in asa fel incat vibratiile lor sa fie mai tot timpul constante.
Muzicoterapia are mai multe subcategorii :
-meloterapia – terapia care are la baza o melodie,
-sonoterapia – foloseste sunete speciale,
-vocaloterapia – foloseste sunetele emise vocal.

In functie de personalitatea, de afectiunile, si de obiectivele pacientilor, terapeutul poate alege una din cele doua forme ale terapiei:
-activa- care consta in practicarea unui instrument, compunerea de melodii, executarea de miscari ritmice pe sunetele muzicii si favorizeaza in special exprimarea sinelui;
-pasiva- ascultarea muzicii poate stimula energia creativa si contribuie la cresterea capacitatii de concentrare si a memoriei. Muzica scoate la iveala emotii, uneori uitate sau ascunse cu mult timp in urma.

In terapia prin muzica sunetele si ritmul devin instrumente cu ajutorul carora se dezvolta creativitatea, se intra in contact cu sinele si se trateaza diverse probleme de sanatate ( anxietate, durere cronica, hipertensiune, dificultati de invatare etc.).
Datorita efectului sau asupra sistemului nervos central, muzica este un factor important care ajuta la relaxare si la reducerea stresului. Ca instrument de dezvoltare personala, muzica contribuie la cresterea capacitatilor cognitive (atentie , memorie), psihomotorii (agilitate , coordonare, mobilitate ) si socioafective.

In alta ordine de idei, o serie de oameni de stiinta japonezi condusi de dr. Masaru Emoto (mai multe informatii pe site-ul oficial al lui Masaru Emoto) au demonstrat modul in care cuvintele si muzica afecteaza structura moleculara a apei (este demonstrat faptul ca apa reprezinta aproximativ 60-70% din corpul uman): apa a fost expusa diferitor agenti dupa care a fost congelata si s-au fotografiat cristalele formate.

In fine, iata cateva sfaturi practice pentru cei care doresc sa profite de puterea miraculoasa a meloterapiei:

* pentru a scapa de stress, faceti o „baie de sunet” de 20 de minute: audiati un CD cu o muzica de natura sa va relaxeze (puteti alege din recomandarile noastre dintr-un articol precedent aici) in timp ce stati intinsi pe o canapea sau pe podea, in apropierea boxelor. Pentru a va concentra mai bine si a evita factorii de natura sa va distraga atentia, puteti opta pentru varianta castilor.

* alegeti auditii cu un tempo asezat, cu ritm mai lent decat ritmul inimii (aprox. 72 batai pe minut) si pe cat posibil construite pe principiul ciclic, repetitiv (de exemplu sonate care repeta si prelucreaza tema, rondo-uri etc).

* pe masura ce va lasati purtati de muzica, incercati sa constientizati efectul de relaxare si destresare. Concentrati-va pe respiratie: respirati profund si ritmic, inchideti ochii si incercati sa eliminati orice gand, in timp ce analizati muzica pe care o ascultati si sentimentele pe care vi le induce.

* daca aveti nevoie de un stimul mai degraba decat de relaxare, optati pentru un ritm mai vioi.

* cand sunteti agitat sau nervos, alegeti o piesa care va este familiara: ceva ce va aminteste de copilarie sau tinerete – familiaritatea induce o starea de calm de cele mai multe ori.

* ascultati muzica in timp ce va plimbati sau cand mergeti la serviciu, sincronizandu-va respiratia cu bataile muzicii, profitand atat de miscare, cat si de muzica si de peisaj.

* puteti scapa de stress si ascultand sunete din natura: sunete dintr-o padure sau valurile marii, preferabil veritabile. Daca nu aveti aceasta sansa, puteti sa va procurati inregistrari.

Sursa: http://muzicasimuzicieni.blogspot.com/

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Cel mai rezistent material din lume este mai subţire ca o foaie de hârtie, dar tare ca diamantul

Cel mai rezistent material din lume este mai subţire ca o foaie de hârtie, dar tare ca diamantul

Internaţional / Statele Unite

O echipă de cercetători de la Universitatea City din New York a obţinut un material la fel de rezistent ca armura, care să poată opri gloanţele, însă extrem de subţire şi comod la purtare. Secretul este grafenul, un material foarte subţire, care este format din straturi de atomi de carbon legaţi între ei. Un strat de grafen este de un milion de ori mai subţire ca o foaie de hârtie, însă extrem de rezistent.   Însă dacă aplicăm două straturi de grafen, unul peste altul, vom obţine diamen, un nou material, care poate fi la fel de tare că diamantul. O haina făcută dintr-un asemenea material ar fi asemeni unei armuri şi ar putea opri gloanţele.   Este interesant însă că diamenul se întăreşte numai atunci când două straturi de grafen sunt puse unul deasupra celuilalt. Dacă sunt folosite mai multe straturi de grafen, fenomenul de întărire nu mai apare.   Un singur strat de grafen se numeşte grafit şi se simte moale la atingere. Când sunt unite două straturi de grafit şi se aplică presiune pe ele, atunci materialul devine extrem de tare, ca un diamant.   Diamenul va putea fi folosit pentru confecţionarea de îmbrăcăminte de protecţie, indispensabilă mai ales soldaţilor care luptă pe front.   Grafenul a fost descoperit de savanţii ruşi Geim şi Novoselov, care au primit şi premiul Nobel şi care locuiesc în Marea Britanie. Are şi proprietăţi electrice deosebite şi este extrem de rezistent: benzile de grafen sunt de două sute de ori mai rezistente decât oţelul. În plus, grafenul are o conductivitate termică excelentă şi este aproape transparent. În revista  Science a fost descris un experiment: pe de o parte a membranei de grafen au plasat vodcă, apoi prin membrană trecea numai apa, lăsând pe cealaltă parte alcoolul care cu fiecare oră doar se întărea. Aceste materiale au început deja să schimbe lumea.

Sursa : Internet

 

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Această hartă explică modul în care sunt conectate toate teoriile din fizică

Sursa: Descoperă.ro

Fizica este un demoniu amplu şi complex. Este un domeniu ce se ocupă de cele mai fascinante fenomene, de la găurile negre şi găurile de vierme, la teleportarea cuantică şi undele gravitaţionale.

Însă, dacă nu este aprofundată, fizica poate fi foarte greu de înţeles. Toţi cercetătorii au încercat să dovedească faptul că Einstein s-a înşelat, iar Stephen Hawking încearcă să propună o teorie pentru ,,orice,” aşadar este foarte uşor ca oamenii să fie confuzi atunci când vine vorba de lucrurile din jur şi modul în care fizica încearcă să le explice.

Youtuber-ul Dominic Walliman a creat o hartă care prezintă conexiunea dintre ramurile fizicii, de la începuturile fizicii clasice ale lui Isaac Newton, până la teoria relativităţii a lui Einstein şi fizica cuantică.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Un sibian şi un ieşean schimbă prezentul întregii omeniri. Povestea celor doi români care lucrează la NASA

Știrile PRO.TV.

 

Să te naşti în România, să trăieşti în Statele Unite şi să trimiți roboţi şi nave în spaţiu şi pe Marte. Asta înseamnă să ”româneşti” oriunde ai fi şi asta fac doi români geniali, care lucrează la NASA.

Sunt doi ingineri de top pe care Agenţia Spaţială Americană i-a recrutat tocmai pentru că sunt excepţionali. Unul e sibian şi s-a ocupat de propulsia celebrelor sonde Voyager, trimise în cosmos încă din anii 70, iar celălalt este un ieşean care controlează maşinăriile trimise pe Marte să pregătească o viitoare colonie umană pe Planeta Roșie. Prin munca lor, amândoi sunt departe în viitor şi ne duc şi pe noi acolo, cu fiecare proiect de succes.

Statele Unite ale Americii, 320 de milioane de locuitori, tărâmul tuturor posibilităţilor. De la est la vest, o întreagă naţiune îşi arată măreţia şi aloca cei mai mulţi bani din lume pentru crearea de tehnologie avansată. Sunt proiecte menite să ajute omenirea şi care să ne ducă pe alte Planete.

2% din PIB-ul americanilor merge anual la NASA, agenţia spaţială care adună cei mai iscusiţi cercetători de pe Pământ, mii de specialişti care îşi pun mintea la contribuţie pentru ca omenirea să poată cuceri spaţiul. NASA adună încă din secolul trecut elita inteligenţei mapamondului: americanii au păşit pe Lună şi tot ei, prin centrul NASA din California, trimit în prezent roboţi în spaţiu, pe Jupiter şi Marte.

De aproape un deceniu, specialiştii de la sediul JPL din Pasadena studiază planeta Rosie cu ajutorul unor maşinării manevrate de pe Pământ. Filmează, fac fotografii, iau probe de sol şi detectează substanţe din diverse zone de pe Marte. Au o misiune clară, sunt trimişi să pregătească terenul pentru o viitoare colonie umană, iar sosirea omului ar putea avea loc în următorii 50 de ani. Din centrul de la NASA, primim explicaţii în limba română.

Iulian Bloșiu, inginer specialist la NASA: “Pentru ca un om să ajungă pe suprafaţa acestei planete sau lună trebuie să creăm infrastructura”.

Imagini pentru Iulian Bloșiu la NASA

Îl cheamă Iulian Bloșiu şi e un român care trăieşte cu mult în viitor, un roman care la 73 de ani munceşte într-un loc care de zeci de ani transformă domeniul science fiction în realitate.

Iulian Bloșiu are marele merit de a fi făcut parte din echipa care a trimis Sondele Voyager 1 şi 2, în 1977, în spaţiu. Lucrează şi în prezent la un laborator din cadrul NASA, care s-a ocupat de soluţiile pentru propulsia sondelor prin univers.

E as în motoare bazate pe energia plutoniului, într-un loc în care lucruri neimaginate de oameni se întâmplă cu finanțări, ce-i drept generoase.

Descurcăreţ, ca orice român, inginerul a fost pasionat şi de arhitectură. Singur şi-a proiectat casa în care locuieşte cu soţia sa, într-un cartier situat la doi paşi de Institutul Californian de Tehnologie, pe care l-a absolvit în anii 70. Soţia sa e tot românca şi au trăit o perioadă la Iaşi. Acolo li s-a născut şi băiatul, între timp ajuns medic în America.

Ea e arheolog, el trimite sonde în spaţiu. Şi, deşi sunt plecaţi de aproape o jumătate de veac din România, încă simt româneşte. Compara robotică de la NASA cu poezia eminesciană.

Iulian Bloșiu: ”Ştiţi cum spunea Eminescu în Luceafărul? Voyager e ca Luceafărul.”

În 2017 NASA a sarbatorit fix 40 de ani de când cele 2 sonde ale misiunii circulă prin Univers. Românul a fost premiat pentru că bateria gândită de el şi echipa sa, pe bază de plutoniu, încă mai are puterea să asigure transmiterea de informaţii, la 4 decenii de la punerea în funcţiune.

Voyager va continua apoi să plutească prin Univers, în speranţa că alte civilizaţii extraterestre o vor găsi. Are la bord un computer, cu multe date despre omenire.

Şi mai conţine ceva: “In spatele plăcuței este un shred termic pe care este scris numele celor care au lucrat, şi printre ele e şi numele meu”.

Ascultând tot ce a făcut în trecut, nu pare că trăieşte în viitor, ci în viitorul viitorului. Mai ales când te gândeşti că ia în calcul desoperiri la limita imaginaţiei în următoarea sută de ani.

Până la noi descoperiri din Univers, îl uimesc şi îl îngrijorează puţin inteligența artificială şi roboţii care încep să se dezvolte aici, jos, pe pământ.

Iulian Bloșiu e din Mediaş, judeţul Sibiu, acolo a copilărit împreună cu cea care i-a devenit soţie, şi, împreună au mers să facă Facultatea la Iaşi.

Lucrează acum la viitorul omenirii, pentru că în trecut, în copilăria sa, tatăl i-a insuflat pasiunea pentru inginerie, dar şi pentru domeniul spaţial. Îl fascinau poveştile despre celebrul Herman Oberth, unul dintre părinţii fondatori ai rachetei şi astronauticii. În anii 20 i-a fost tatălui profesor la Mediaş.

Acum o sută de ani oamenii doar visau la călătorii printre stele. Astăzi, NASA manevrează roboţi la distanţă. Peste o sută de ani, Planeta s-ar putea transforma în a doua casă a omenirii. La asta contribuie de pe acum un alt cercetător de calibru. Tot român.

Imagini pentru Iulian Bloșiu la NASA

Adrian Stoica l-a avut mentor pe Iulian Bloșiu şi în prezent are una dintre cele mai importante funcţii de la Laboratorul JPL al NASA.

Concret, conduce o echipă care face posibilă ghidarea de la mare distanţă a robotului Curiosity, aflat în prezent, în deplasare, cu ordin de serviciu, pe Marte. Adică şi el e un român care trăieşte cu mult în viitor.

E implicat direct în cercetarea care va marca la scară mondială următoarea sută de ani şi ne-a facilitat accesul în zone ale NASA, în care puţină lume poate intra. Cum ar fi un laborator, unde se pregăteşte viitorul robot care va fi trimis la rândul său să culeagă date alături de Curiosity.

Drumul până pe Marte durează 9 luni, aşa că aterizarea acolo poate echivala cu naşterea întregii omeniri pe o nouă Planetă. E încă un vis, pe care romanii Blosiu şi Stoica îl vor transforma în realitate alături de multe alte minţi sclipitoare de la NASA. Roboţii pregastesc marea călătorie care va schimba lumea.

Adrian Stoica, şef departament robotică NASA: “Rolul lui este de a aduna date ştiinţifice şi de a le transmite pe Pământ pentru procesare”.

Şi-a făcut selfie, nu de unul singur, ci tot ghidat de la distanţă, datorită tehnologiei furnizate de echipa condusă de român. Aşa a fost posibil să aflăm şi că exista atmosferă pe planeta Rosie, dar şi că într-un crater uriaş se găseşte multă apă îngheţată. Sau robotul a surprins imagini cu furtuni, tornade, exact cum au loc în zonele deşertice de pe Pământ.

E căsătorit de un an cu un alt cercetător din Agenţie, o specialistă japoneză. Nu au copii, pentru ca amândoi pun munca de cercetare pe primul plan.

Este ieşean şi vine dintr-o familie de economişti, cu tată şi frate, profesori universitari la ASE în Iaşi, iar mama contabila teatrului din oraş. A plecat în 1992 să facă 3 ani Facultatea de Inginerie în Australia şi după absolvire a fost recrutat să îşi facă doctoratul şi mai apoi să lucreze la NASA în America.

Pentru că este foarte bun, a devenit rapid şef de laborator. Îşi aduce aminte cu plăcere de anii copilăriei de la Iaşi, când, după orele de grădiniţă şi şcoală, îşi petrecea toate după amiezele cu mama la serviciu, în culisele de la teatru.

Imaginaţie, îndrăzneală şi multă ştiinţă de carte reprezintă mixul de care a avut nevoie ca să aibă succes la NASA. Asta pretinde la rândul său oricărui fizician sau inginer, care ar dori să vină să lucreze în domeniu. Iar cercetarea la NASA mai presupune ceva.

Adrian Stoica, cercetător NASA: “Când nu dorm muncesc, nu? Deci ştiu eu? 14 ore pe zi.”

El deja lucrează în viitor şi la fel ca el şi românii următorului secol vor fi nevoiţi să se adapteze la stres într-o lume în care suntem de pe acum asaltaţi de tehnologie, de informaţii multiple în era digitală.

Ne vom stresa mai mult, dar vom avea şi tehnologii care să ne ajute, susţin oamenii de la NASA.

Despre Adrian Stoica, presa americană a scris că a inventat o metodă de identificare a persoanei din satelit, cu ajutorul umbrei şi al mişcărilor umbrei. Aşa ar fi fost identificat teroristul numărul 1 – Oasama Bin Laden, însă despre proiecte cu caracter militar evită să vorbească.

Ne-a dezvăluit că lucrează la o cască a viitorului, care să ne facă mai informaţi şi poate mai deştepţi, peste noapte, o descoperire ce ar putea fi brevatata şi dezvoltată la scară largă în următorii zeci de ani.

Adrian Stoica: “Cum ar fi să te culci noaptea şi să te trezeşti că ai citit două cărţi… Cred că se poate..”

Românii de la NASA au imaginaţie şi le place să rişte în ştiinţă, în căutarea unor rezultate remarcabile. La fel s-a întâmplat la NASA şi în trecut, când mulţi alţi specialişti au făcut descoperiri ce astăzi ne facilitează traiul de zi cu zi. E o cercetare mondială, care îi “atinge” şi pe români.

Şi pe Adrian Stoica şi pe Iulian Bloșiu robotica şi cercetarea la NASA pare că îi teleportează rapid, în timp, în următoarea sută de ani, în care românii îşi vor găsi locul atât pe Pământ, cât şi pe alte planete cu ajutor robotizat.

Prin viitorul în care sunt ei, cei doi români schimbă deja prezentul întregii omeniri. Un sibian şi un ieşean concep la NASA tehnologiile care să ne poarte prin Univers în următoarea sută de ani, dar şi aparatura care o să ne simplifice viaţa pe Pământ.

România e reprezentată cu brio în elita cercetării spaţiale mondiale, acolo unde se caută doar cei mai buni dintre cei mai buni.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu