Mari fizicieni născuți în iunie

Sadi Carnot (n. 1 iunie 1796 – d. 24 august 1832 la varsta d 36 de ani)

Nu este mentionat printre marii fizicieni in dictionarele curente ! Nu a fost om de stiinta in sensul clasic. Dar a fost un geniu! O punte intre fizică si inginerie. De ciclu Carnot se vorbeste in orice carte de fizica din lume. Un fondator al unei ramuri importante a fizicii – termodinamica, având o legatură directă cu unul din acele principii ale termodinamicii care s-a dovedit a influenta puternic o intreaga gandire in evolutia fizicii – principiul al doilea al termodinamicii. Doar daca amintim aici pe L. Boltzmann si M. Planck ne dam seama in perspectiva istorica de rolul jucat de acest principiu in fundamentarea si finisarea notiunii de entropie si cuanta de energie!

Sadi Carnot poate fi considerat ca fondator al celei de a doua legi a termodinamicii in ciuda faptului ca a folosit teoria caloricului in singura sa lucrare publicata in timpul vietii: “Reflexions sur la puissance motrice du feu et sur les machines propres a d´evelopper cette puissance”. Lucrare publicata,  la 12 iunie 1824, a fost ignorata de comunitatea stiintifica contemporana cu el. Printr-un hazard,  Sadi Carnot nu facea parte din acea comunitate. Avea o educatie in directia ingineriei militare activand in cadrul armatei dar cu o imensa curiozitate indreptata spre modul cum functioneaza o masina cu abur. Cum ar putea o carte scrisă de o astfel de persoană să provoace interesul fizicienilor cu o educatie academica din acea perioada? Prin acea publicatie numele lui Carnot era asociat mai mult ingineriei, ceea ce a intarziat recunosterea acelor idei deosebit de fertile cuprinse in lucrare privitoare la termodinamica. Insa odată aparuta, a aparut si recunoașterea tardivă a lui Carnot. Fizicienii au fost putin zapaciti de folosirea teoriei calorice învechite de catre Carnot în „Reflexions….” . Nu trebuie sa uitam ca in acea peroada  inca nu se formulase principiul conservării energiei.

A murit de holera la varsta de 36 de ani ca o tanara victima a epidemiei de holera declansate in acea vreme in Paris. Multe observatii scrise de catre Carnot în caietele sale au fost arse de frica acestei teribile boli.

Perioada in care a trait Carnot a fost perioada revolutiei industriale si a motorului cu abur. Fiu a lui Lazare Carnot, o figura proeminenta a Revolutiei Franceze si a perioadei napoloniene, a mostenit de la tatal sau capacitatea de a generaliza, de a vedea procesele fundamentale care animeaza un mecanism complicat. El vedea in orice motor cu abur o cantitate de caloric care cade  de la o temperatura ridicata spre una coborata. Era inca prizionerul teoriei calorice, a fluidului caloric. El a extins o serie de idei ale tatalui sau privitoare la mecanica pentru a le aplica proceselor termice – imposibilitatea unei miscari perpetue, necesitatea de a evita modificarile ireversibile.

 

Imagini pentru Sadi Carnot

Imagini pentru ciclul carnot

Ciclul Canot format din două izoterme și două adiabate.

Denis Gabor 

(n. 5 iunie 1900 – d. 8 februarie 1979 la varsta de 78 de ani)

Fiziciam si inginer american nascut in Ungaria,  premiul Nobel pentru fizica 1971pentru inventia holografiei.

Holografia este o formă avansată a tehnicii fotografice ce presupune înregistrarea unei imagini tridimensionale pe un suport bidimensional. Înregistrarile astfel obţinute se numesc holograme.

Dennis Gabor a avut, de asemenea, descoperiri de la osciloscoapele de mare viteză, teoria comunicării, optica fizică, până la televiziune. Gabor a câştigat mai mult de 100 de brevete.

Ideea holografiei i-a aparţinut lui Dennis Gabor, dar invenţia sa nu a putut însă fi aplicată pe scară largă decât după anii 1960, odată cu inventarea laserului. Astfel, prima hologramă a unor obiecte tridimensionale a fost înregistrată în anul 1963 de către fizicienii Emmett Leith şi Juris Upatnieks în SUA şi de către Yuri Denisyuk în Rusia.

Când Dennis Gabor a câştigat în 1971 Premiul Nobel pentru Fizica, renumitul pictor şi sculptor Salvador Dali a văzut imediat cum poate fi aceasta transpusă şi în artă. El s-a folosit de înţelepciunea lui Gabor şi a produs câteva lucrări pe care le-a expus în primăvară anului 1972 la Galeria Knoedler din New York, comentând în catalogul său că geniul lui Gabor a furat magia de la trimensionalul lui Velasquez şi cubismul lui Picasso.

Imagini pentru Dennis Gabor

SURSA: Wikipedia

Heinrich Rohrer (n. 6 iunie 1933)

Fizician elvetian, premiul Nobel pentru fizica 1986 pentru inventarea microscopului cu efect tunel

Ferdinand Braun (n. 6 iunie – d. 20 aprilie la varsta de 67 de ani)

Fizician german, premiul Nobel pentru fizica 1909 (impreuna cu Marconi) pentru dezvoltarea telegrafiei fara fir.

 

Charles Barkla (n. 7 iunie 1877 – d. 23 octombrie 1944 la varsta de 67 de ani)

Fizician benglez. Premiul Nobel pentru fizica 1917 pentru lucrarie sale privind imprastierea razelor X.  Tehnică imprastierii este aplicată in cercetarea structurilor atomice. A studiat modul în care razele X trec printr-un material și sunt deviate de electronii atomici. În 1903, a arătat că împrăștierea razei X prin gaze depinde de greutatea moleculară a gazului. Experimentele sale privind polarizarea razelor X (1904) și direcția de împrăștiere a fasciculului de raze X (1907) au arătat că radiațiile X sunt radiații electromagnetice precum lumina . Barkla a mai descoperit că fiecare element are propriul său spectru de raze X caracteristic.

 

 

Sir John Sealy Edward Townsed (n. 7 iunie 1868 – d. 16 februari 1957 la varsta d 88 de ani)

Fizician englez. Pionier in studiul conductiei electrice in gaze. În 1898 efectueaza prima măsuratoare directă a sarcini electrice unitare (e). A fost student al lui J. J. Thomson. În 1897, Townsend a dezvoltat metoda căderii picăturii pentru măsurarea sarcinii electronului folosind nori saturați de picături de apă încărcate (extinsă de metoda de înaltă precizie a uleiului de Robert Millikan). El a fost primul care a explicat cum descarcarile electrice trec prin gaze (Electricity in Gases, 1915), unde mișcarea electronilor într-un câmp electric eliberează prin coliziune mai mulți electroni . Acestia, la rândul lor, se ciocnesc eliberând din nou mai mulți electroni generand astfel o multiplicare a sarcinilor electrice cunoscuta sub numele de avalanșă.

Philip Lenard ( n. la 7 iunie 1862 – d. la 20 mai 1947 la varsta de 84 de anni

Fizician german.Philipp Lenard a studiat comportamentul în aer, în afara tubului, a gazelor ionizate. A cercetat fotoelectricitatea, fosforescența și radiațiile catodice (radiațiile Lenard). . În cercetările sale a utilizat un tub de raze catodice precursor al tubului cu raze X[2]. În anul 1905 obține Premiul Nobel pentru cercetările sale privind razele catodice si efectul fotoelctric. 

Vreau să menționez că în lucrările profesorului Dan Rădulescu,[in acea perioadă lucra cu Max Planck, in laboratorul acestuia] se vorbește despre Dinamida lui Lenard, aceasta fiind formată dintr-un electron care se rotește în jurul unei particule pozitive asemănătoare electronului. Mai târziu această particulă a fost descoperită ca fiind pozitronul. Pe baza Dinamidei lui Lenard, Dan Rădulescu elaborează lucrarea referitoare la infrastructura nucleară.

Imagini pentru philipp lenard

 

 

 

Tim Berners-Lee (n. la 8 iunie 1955)

Computerist englez, inventatorul World Wide Web la CERN in 1984. Premiul Turing pentru anul 2016. Este premiul Nobel pentru stiinta computationala. În anul 1999, revista Time l-a numit pe sir Berners-Lee unul dintre cei mai importanți oameni ai secolului 20.

Este director al Consorțiului World Wide Web, care supraveghează dezvoltarea continuă WWW-ului. În 1984, lucra la CERN pe sisteme distribuite în timp real pentru achiziționarea de date științifice și pentru controlul sistemelor. El a propus (1989) un proiect hipertext global, cunoscut ca World Wide Web, care a permis oamenilor să colaboreze prin schimbul de cunoștințe într-o rețea de documente de tip hipertext. Pe 6 august 1991, primul site Web World Wide Web a fost pus la dispoziția Internetului.

InternetulInternetul este una dintre marile invenţii ale secolului trecut care au modificat radical civilizaţia umană. Începând din anii 1960, cercetătorii guvernului federal american au creat reţele de comunicare între computere care, în cele din urmă, au ajuns să fie ceea ce sunt in prezent, reteaua numindu-se internet. Potrivit nationalgeographic.com, Tim Berners-Lee, cercetător britanic în domeniul computerelor, ar merita un premiu Nobel pentru că, în 1989, a avut ideea de baza „World Wide Web” iar în 1990, a creat primul site, o pagină online care descria internetul.

Internetul a dus la democratizarea accesului la informaţie, fie că este vorba despre pisici amuzante sau de mesaje trimise pe Twitter in timpul „Primăverii arabe”. Informaţia înseamnă putere.

Într-o listă cu 80 de momente deosebite care au modelat lumea, lista alcatuita de un grup de 25 de oameni de știință, academicieni, scriitori și lideri mondiali, invenția World Wide Web a fost pusa pe primul loc, cu mențiunea ” un mediu de comunicare al tuturor timpurilor, internetul a schimbat pentru totdeauna forma vieții moderne. Ne putem conecta instantaneu, în întreaga lume

 Inventia “World Wide Web – WWW”Activitatea CERN-ului este o activitate de cercetare legata de cunoasterea naturii particulelor elementare si nu de știința computerelor. Necesitatile sale de calcul in aceasta cercetare erau si sunt formidabile și in acest sens este angrenat un personal tehnic numeros. În martie 1989, Berners-Lee a început să difuzeze un document intitulat „Managementul informațiilor: o propunere”, unde a propus un sistem de publicare a hipertextului bazat pe internet. Aceasta afirma el, ar ajuta CERN să gestioneze colecțiile uriașe de documente și rapoarte produse de mii de oameni de stiinta, mulți dintre ei vizitatori temporari.

Kenneth Geddes Wilson (n.  8 iunie 1936 – d. 15 iunie 2013 la varsta de 77 ani)

Fizician teoretician american, premiul Nobel pentru fizica 1982 pentru teorii privind tranzitiile de faza de ordinul doi. Acestea au loc la o temperatura caracteristica ( sau presiune) in intregul volum al materialului cand este atinsa acea temperatura. Pierderea proprietatilor feromagnetice ale anumitor metale cand sunt incalzite la punctul Curie formeaza un exemplu de asemenrea tranzitie.

 

Luis W. Alvarez ( n. 13 iunie 1911 – d. 1 septembrie 1988 la varsta de 77 de ani)

Fizician american, premiul Nobel pentru fizica 1968 pentru descoperirea a numeroaselor stari de rezonanta ale particulelor elementare. A participat la proiectul Manhatten, Los Alamos, (1944-1945) la constructia bombei atomice fiind coautor al tehnicii de implozie pentru functionarea bombei. Este participant principal la creerea camerei cu bule de hidrogen folosita ca dispozitiv de detectie a particulelor subatomice.

James Clerk Maxwell  ( n. 13 iunie 1831 – d. la 5 noiembrie 1879 la varsta de 48 de ani).

Imagini pentru Maxwell

Fizician si matematiciam scotian. Este unul din marii oameni de stiinta care a adus contributii esentiale la dezvoltarea fizicii scolului al XIX-lea, prin ideile sale, ecuatiile sale, studile sale in domeniul electromagnetismului, a teoriei cinetice a gazelor( distributia Maxwell) pregatind saltul urias realizat de fizica in secolul XX. Autor al faimoaselor ecuatii cu derivate partiale ale campului electromagnetic, acesta fiind un ansamlu de câmpuri electrice și magnetice variabile care se generează reciproc. A demonstrat, prin ecuatiile sale, ca lumina este o forma de unda electromagnetica si a determinat viteza luminii prin calcul folosind doar constantele electrice si magnetice ale mediului de propagare Este primul care face o sinteza geniala reunind fortele electrice cu cele magnetice prin acele ecuatii publicate in 1864 si cunoscute astazi sub numele de ecuatiile lui Maxwell. Este marea sinteza a fizicii secolului XIX.  Ecuatile sale devin materie prima pentru alte mari cercetari,  descoperiri si sinteze realizate de fizicieni in secolul XX. Transformarile lui Lorentz, ecuatia E=mc2 din teoria relativitatii restranse sunt consecinte ale existentei campului electromagnetic descris de ecuatiile lui Maxwell.

.

Thomas Young  (n. 13 iunie 1773 – d.  la 10 mai 1829 la varsta de 55 de ani)

Picture

Fizician , medic si egiptolog englez, este autorul al teorii ondulatorii a luminii si a cunoscutelor sale experiente de interferenta a luminii. A facut descoperiri, ca medic, privind felul in care ochiul joaca rolul unor lentile in focalizarea luminii si a explicat cauza astigmatismului. A demonstrat natura ondulatorie a luminii, a existentei polarizarii acesteia si a explicat aparitie culorilor in pelicule subtiri – in acele bule de sapun. Si in elasticitate materialelor si-a lasat o urma – modulul lui Young. Ca egyptolog a avut contributii importante la descifrarea faimoaselor inscriptii de pe piatra Rosetta.

 

 

Charls Augustin Coulomb [n. 14 iunue 1736- d. la 23 august 1806 la vârsta de 70 de ani]
Fizician, inginer si matematician francez. Este considerat pionier al stiintelor experimentale in Franta asa cum este Gilbert considerat in Anglia. Ambii s-au remarcat prin cercetarile lor experimentale in domeniul electric si magnetic. Daca Gilbert a stabilit mai mult calitativ rezultatele in domeniul fenomenului electric si magnetic, Coulomb, ca inginer si matematician, a dat forme cantitative, bune pentru calcul, in cadrul  cercetarilor sale privitoare la aceste fenomene avand o atractie deosebita spre precizie si masuratori ingrijite. A facut studii asupra torsiunii fibrelor elastice prezentand in acest sens comunicari Academiei franceze in 1784. A observat ca fortele aplicate unor fire elastice lungi sunt in stare sa induca stari de torsiune in aceste fire cu unghuri mari de torsiune, ceea ce a dus la descoperirea balantei de torsiune, un instrument foarte precis de masurare a unor forte si in special a unor forte slabe.Charls Augustin Coulomb  (n. 14 iunie 1736 – d. la 23 august 1806 la varsta de 70 de ani).

Imagini pentru balanta de torsiune a lui coulomb

Cu aceasta balanta Coulomb a masurat forte electrice si magnetice exercitate intre corpurile electrizate si magnetizate. Inspirat de forma legii atractiei universale a lui Newton, a stablit acea lege de interactie a doua sarcini electrice cunoscuta noua sub forma legii lui Coulomb si preluata de formele moderne ale fizicii cuantice sub forma potentialului coulombian din  ecuatia lui Schrodinder. Coulomb a facut si cercetari legate de fortele de frecare ce apar in mecanisme. E cunoscuta legea frecarii a lui Coulomb. El a fost primul care a folosit matematica in descrierea fenomenelor elctrice.  A lucrat in armata ca inginer ajungand la gradul de locotenent colonel. In timpul Revolutiei franceze a avut probleme, Academia Regala a Frantei a fost desfiintata si numele sau a fost sters de pe lista Comisiei de Masuri si Greutati. Dupa un timp a fost rechemat de catre guvernul revolutionar pentru a asista la determinarea noului sistem de masuri si greutati care tocmai fusese decretat. La restaurarea Academiei sub forma de Institut al Frantei el a devenit unul din primii sai membri.

 

Sir William Crooks ( n.17 iunie 1874 – d. 28 decembrie 1919 la varsta de 86 de ani).

Sir William Crookes
Crookes William.jpg
Chimist și fizician englez

Sir William Crookes, membru al Societății Regale  a fost un chimist și fizician englez. Sir William a urmat Colegiul Regal de Chimie, în Londra, și a lucrat în spectroscopie.

De numele său sunt legate tubul Crookes (pentru descărcări electrice în vid) și descoperirea elementului taliu.

Imagini pentru tubul crookes

 

Blaise Pascal (n. 19 iunie 1623 – d. la 19 august la varsta de 39 de ani)

Fizician si matematician francez. Fondator al teoriei moderne a probabilitatilor. A corespondat foarte mult pe aceasta tena cu Fermat. Cercetator al hidrodinamicii si hidrostaticii a descoperit si a stabilit ceea ce cunoastem noi astazi sub numele de legea a lui Pascal. In 1653 scrie un ”Tratat despre echilibrul lichidelor” in care explica legea care ii poarta numele. Spre marea sa satisfactie a descoperit, in 1647 printr-o serie de experiente, ca vidul exista. Descartes nu credea in existenta vidului. Descartes a scris despre Pascal ca “ are prea mult vid in capul sau”. Ca raspuns la disputele existente in acele timpuri in jurul vidului, in 1647 Pascal a scris “Noi experimente privitoare la vid” in care aduna obsrvatiile sale despre experimentele legate de presiunea atmosferica. A avut contributii insemnate si in matematica: despre generarea sectiunilor conice, despre triungiul care ii poarta numele, despre coeficientii binomali folositi mai tarziu de Newton. A inventat siringa si presa hidraulica. Este si un antemergator in inventarea calculatorului mecanic.  A lucrat timp de trei ani la un asemenea dispozitiv dorind sa-l ajute pe tatal sau la culegerea taxelor fiscale.

 

Aage N. Bohr (n. la 19 iunie 1922 – d . 8 septembri 2009 l varsta d 57 de ani)

Fizician danez laureat al premiului Nobel pentru anul 1975 (impreuna cu B. R. Mottelson si J. Rainwater) pentru descoperirea legaturii intre miscarea colectiva si miscarea de uniparticula in nucleele atomice si dezvoltarea teoriei structurii nucleului bazata pe aceasta legatura. Teoria explica multe proprietati ale nucleelor atomice precum si existenta vibratiilor suprafetei nucleului atomic si rotatia acestuia care duc la distorsiuni ale formei nucleului fata de simetria sferica si care sunt responsabile de aparitia acestor proprietati. Este o dezvoltare a unei teorii cuantice a modelului picaturii al lui Rainwater. Aage Bohr este fiul lui Niels Bohr autor al primei teorii cuantice  a atomului de hidrogen care a aplicat in 1913 cuanta lui Planck atomului planetar al lui Rutherford fiind premiat Nobel  in 1922 pentru aceasta prima cuantificare a nivelelor de energie ale electronului prizonier in campul coulombian al nucleului si pentru acele tranzitii cuantice ale electronului de pe un nivel de energie pe altul cu emisia sau absorbtia unui foton. Aage Bohr a trait din plin atmosfera  fizicii cuantice creata de tatal sau la Copenhaga, loc in care se purtau de discutii aprinse in jurul fizici cuantice, proaspat aparuta, la care au participat dealungul timpului marii fizicieni ai acelor vremuri – H. Kramers, O. Kelin, Y. Nishima. W. Pauli, W, Heisenberg, A. Einstein, E. Schrodinger si multi alti fizicieni. Se creiase acea faimoasa scoala de la Copenhaga care va intra in istoria fizicii. Aage Bohr a facut numeroase vizite in Statele Unite unde a purtat discutii care au dus la o colaborare stransa cu J. Rainwater autor al unui model al picaturii de lichid al nucleului care sugera o forma nesferica a formei nucleului. Influentati si de noile idei introduse de Maria Goppert-Mayer si J. Jensen in acel model a lor cu un nucleu in care nucleuonii se miscau ca entitati independente aranjati in paturi energetice, Aage Bohr si J. Rainwater impreuna si cu  B. R. Mottelson au avut ideea de a extinde imaginea structurii dinamice a nucleului atomic luand in considrare o cuplare a miscarilor de oscilatie si de rotatie, caracteristice unei picaturi, cu miscarea de uniparticula considerata de autorii modelului in paturi. Succesul acestei nou si mai complex model a fost asigurat prin explicarea unor spectre de vibratie si de rotatie ale nucleelor, determinate experimental, spectre care asteptau o explicatie teoretica si care nu puteau fi explicate prin modelul in paturi.

Simeon Denis Poisson, (n. 21 iunie 1781 – 25 aprilie 1840 la varsta de 58 de ani)

Matematician francez. In Matematica a avut contributii importante in calculul probabilitatilor (distributia lui Poisson), la stabilrea unor cunoscute integrale definite, studii legate de seriile Fourier. Ca si alti matematicieni francezi, a avut preocupari cu rezultate fructuoase si in domeniul fizicii. Este cunoscut prin ecuatia lui Poisson din teoria potentialui electrostatic, parantezele lui Poisson din mecanica analitica si alte lucrari din teoria mediilor elastice. Ecuatia lui Poisson (publicata in 1813) si legea conservarii sarcinii electrice contin toate legile electrostaticii. Posson a pubblicat in 1835 tratatul “Teoria matematica a caldurii”

Théorie mathématique de la chaleur ).

Hermann Minkowski (n. 22 iunie 1854 – 12 ianuarie 1909 la varsta de 44 de ani)

Matematician german. A observat in1907 ca lucarile lui Lorentz si Einstein si campul electromagnetic al lui Maxwell  pot fi cel mai bine intelese intr-un spatiu euclidian cu patru dimensiuni. Minkowski a fost cel care a gandit primul ca spatiul si timpul, considerte de Newton ca fiind independente intre ele, pot fi cuplate intr-un asemenea spatiu formand un continuum spatiu-timp.  A fost un prim pas spre o sinteza profunda a geometriei cu fizica. Inspirati de aceasta idee – a unui spatiu euclidian cu patru dimensiuni al spatiului si al timpului, cunoscut astazi si sub numele de spatiu al lui Minkowski, Einstein si Hilbert, in mod independent, au generalizt metrica euclidiana a spatiului lui Minkowski construind o metrica de tip Riemann. Cei doi au trecut astfel la o geometrie ne-euclidiana si au stabilit faimoasele ecuatiile ale campului gravific. Prin gandirea sa Minkowski  a pregatit drumul spre una din marile sinteze si descoperiri ale secolului XX – teoria generala a relativitatii care explica campul gravific ca fiind datorat curburii spatiu-timpului indusa de catre materie, explicare ramasa ca o mostenire de la Newton.

 

Victor Franz Hess (24 iunie 1883 – 17 decembrie 1964) a fost un fizician austriac, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică, în 1936, împreună cu Carl David Anderson, pentru descoperirea radiațiilor cosmice.

 

Imagini pentru victor francis hess

 

 

 

 

  1. Hans D. Jensen (n. 25 iunie 1907 – d. 11 februarie 1973 la varsta de 65 de ani)

 

Fizician german. Premiul Nobel pentru fizica  pe anul 1963. In 1949 Hans Jensen si Maria Goeppert Mayer au dezvoltat un model al nucleului atomic unde nucleonii sunt distribuiti pe diferite nivele energetice. Motivarea premiului – „pentru descoperirea lor privind structura nucleara in paturi al nucleului ”

 

Robert C. Richardson (n. 26 iunie 1937 – d. 19 februarie 2012 la varsta de 75 de ani)

Fizician amrican. Premiul Nobel pentru fizica pe anul 1996 (ompreuna cu D. Osherff si D. Lee) pentru descoperirea suprafluiditatii izotopului Heliu-3. Cand anumite substante sunt racite la temperaturi extrem de joase ele devin suprafluide curgand fara frecare. Aceasta avea loc pntru izotopul de Heliu-4, forma cea mai comuna a heliului si mult timp era in disputa suprafluiditatea izotopului Heliului -3. Cele doua tipuri de heliu sunt descrise prin reguli cuantice diferite. Heliul-4 are spin intreg iar Heliul-3 spin semiintreg. Cei trei au demonstrat experimental ca si izotopul de Heliu-3 devine suprafluid la temperaturi extrem de joase.

 

Baron William Thomson Kelvin (n. 26 iunie 1824 – d. 17 decembrie 1907 la varsta de 83 de ani)

Sir William Thomson, din 1892 Lord Kelvin (n. 26 iunie 1824BelfastIrlanda – d. 17 decembrie 1907, LargsScoția) a fost un fizician britanic. Imediat după absolvire a plecat la Paris, unde a câștigat o importantă experiență practică lucrând într-un laborator. În 1846 când s-a întors în Anglia, la vârsta de numai 22 de ani, a fost numit profesor de filosofie în cadrul aceleiași Universități din Glasgow, funcție pe care o va păstra până la pensionare, în 1889.

  • Pe lângă teoria temperaturii absolute pentru care a devenit faimos, Kelvin a formulat și alte idei precum calcularea vechimii Pământului, care la mijlocul anilor 1800 era o problemă foarte dezbătută și controversată;
  • A conceput primul telegraf care traversa Atlanticul.

 

Klaus von Klitzing  (n. 28 iunie 1943)

 

 

Maria Goeppert Mayer (n. 28 iunie 1906 – d. 20 fenruarie 1972 la varsta de 65 de ani)

Premiul Nobel în 1963 pentru studii referitoare la modelul în pături al nucleului.

Vals cu neutroni

Marie Goeppert-Mayer, alături de Eugene Wigner şi Hans Jensen, a descoperit modelul invelişului nuclear. La originea modelului se află aşa-numitele numere magice: 2, 8, 20, 28, 50, 82, 126. Intre aceste numere de neutroni legăturile energetice sunt mult mai strănse. Deşi om de ştiinţă, Marie Goeppert-Mayer a reuşit să-şi explice teoria intr-un mod deosebit de metaforic şi elegant: „Găndiţi-vă la o cameră plină de dansatori de vals. Presupunem că se invărt in jurul camerei in cercuri concentrice. Apoi imaginaţi-vă că in fiecare cerc puteţi avea de două ori mai mulţi dansatori, invărtind o pereche in sensul acelor de ceasornic şi o alta in sensul invers acelor de ceasornic. Apoi adăugaţi mai multe variaţii; toate perechile se invărt şi in acelaşi timp incercuiesc camera. In perechi, fiecare dansator se invărte, insă numai unii se invărt in acelaşi sens precum cercul in sensul invers acelor de ceasornic, ceilalţi se invărt in sensul acelor de ceasornic intr-un cerc ce merge in sensul invers acelor de ceasornic. Acelaşi lucru este valabil şi pentru cei din cercul ce se invărte in sensul acelor de ceasornic”.

 

 

Felix Savart (n. 30 inie 1791 – 16 martie 1841 la varsta de 49 de ani)

Félix Savart  a fost fizician, matematician cunoscut mai ales pentru legea lui Biot-Savart despre electromagnetism pe care a descoperit-o împreună cu colegul său Jean-Baptiste Biot. Interesul său principal a fost acustica și studiul corpurilor vibratoare.  Un interes deosebit pentru vioară i-a permis să creeze un model trapezoidal experimental. El și-a dat numele savart-ului, o unitate de măsură pentru intervale muzicale și pe roata lui Savart – un dispozitiv folosit de el în timp ce cerceta gama de auzuri umane.