O schiţă realizată de Leonardo da Vinci ia prin surprindere lumea ştiinţifică.

Până acum, se considera că ideea prezentată de da Vinci aparţinuse unui savant francez, care a trăit la 200 de ani după omul de ştiinţă originar din Toscana.

În operele lui Leonardo da Vinci există numeroase însemnări pe care istoricii de artă nu le-au considerat importante, din varii motive. Unele dintre acestea, datate în anul 1493, au fost studiate de cercetătorul Ian Hutchings, de la Universitatea Cambridge. În cadrul cercetării pe care a demarat-o, specialistul a realizat o descoperire deosebit de importantă: textele analizate conţineau primele dovezi scrise care fac referire la existenţa legilor frecării.

Deşi era cunoscut faptul că da Vinci a realizat primul studiu sistematic asupra forţei de frecare, cercetătorii nu şi-au putut da seama cum şi când a venit cu aceste idei celebrul savant italian. Recent, Ian Hutchings a reuşit să structureze o cronologie detaliată a fenomenului analizat de omul de ştiinţă toscan, aflând că ideea principală în jurul căreia gravitează întreaga operă ştiinţifică a fost pentru prima dată pusă pe hârtie în anul 1493.

Pagina care i-a atras atenţia lui Hutchings a devenit cunoscută lumii ştiinţifice la începutul secolului XX, din cauza imaginii unei femei redate în partea superioară a documentului. Lângă schiţă era redată o frază din scrierile lui Francesco Petrarca: ,,,cosa bella mortal passa e non dura”, care, în traducere, ar însemna ,,ce este frumos trece şi nu durează”.

Schiţa lui da Vinci analizată recent (Foto:gizmag.com/V&A Museum, Londra)

Deşi, în anii 1920, specialiştii susţineau că pagina nu conţinea texte ,,relevante”, Hutchings s-a gândit că documentul merită, totuşi, reluat în considerare.

În timpul studiului său, cercetătorul britanic a descoperit sub schiţa care reda chipul de femeie note în care erau prezentate figuri geometrice sub forma unor blocuri trase de o greutate atârnată de un scripete. Oamenii de ştiinţă spun că această reprezentare le este prezentată şi astăzi elevilor pentru a le demonstra cum acţionează legile frecării.

,,El ştia că forţa de frecare care acţionează între două suprafeţe glisante este proporţională cu masa obiectelor care exercită forţă asupra suprafeţelor, iar acea forţă este idependentă de zona de contact dintre cele două suprafeţe. Acestea sunt legile frecării, despre care ştim astăzi că au fost enunţate pentru prima dată de cercetătorul francez Guillaume Amontons, la 200 de ani după Leonardo da Vinci”, susţine cercetătorul britanic.

În timp ce studia schiţa lui da Vinci, Hutchings a putut demonstra cum şi-a folosit savantul italian cunoştinţele despre forţa de frecare pentru a proiecta invenţiile care l-au făcut celebru. În acest sens, s-a constatat că Leonardo cunoştea utilitatea şi eficienţa frecării, aplicând conceptul în modul de concepere şi utilizare a roţilor, osiilor şi scripeţilor, componente esenţiale ale maşinăriilor realizate de cunoscutul om de ştiinţă toscan.

Sursa: sciencealert.com

Anunțuri

Despre gabionescu

Sunt pensionara. Am fost profesoara de fizica in Bucuresti. Imi place fizica, imi place sa-i fac si pe altii sa indrageasca fizica si imi plac copiii. Nu pot spune ca ma plictisesc la pensie. De cand am inceput sa scriu pe blog, caut mereu subiecte interesante, imagini frumoase si noutati in stiinta. M-as bucura daca as primi mai multe sugestii.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s