Ettore Majorana -fizician dispărut la numai 32 de ani în condiții neelucidate

Sursa:

12 martie 2017, Andreea Vilcovschi ,

Image result for ettore majorana

Ettore Majorana a fost poate cel mai strălucit elev al laureatului Nobel pentru fizică Enrico Fermi şi un fizician remarcabil. A dispărut în 25 martie 1938, la doar 32 de ani, în circumstanţe misterioase şi fără a lăsa vreo urmă.  Născut în Sicilia, în 1906, Ettore Majorana a fost pasionat de matematică încă din copilărie.

O minte sclipitoare (Sursa: Reader’s Digest)

” Ettore rezolva încă de la vârsta de 4 ani, în gând şi cu o uimitoare rapiditate, probleme de matematică complicate. Cu cât avansa cu studiile, acest dar avea să îi uimească pe cei din jurul său.

După ce a studiat o vreme acasă cu profesori particulari, a fost trimis la Roma la o şcoală iezuită, ca apoi să absolve Liceul Torquato Tasso înainte de împlinirea vârstei de 17 ani. In toamna anului 1923, la Universitatea din Roma, secţia de inginerie. În 1928, când Majorana, sub îndrumarea lui Enrico Fermi, s-a transferat la Institutul de Fizică Teoretică. Un an mai târziu şi-a luat doctoratul cu brio, dar a continuat să lucreze în următorii cinci ani cu Enrico Fermi în domeniul fizicii nucleare.

Ettore Majorana in liceu

Deşi întreaga activitate academică a lui Majorana a constat în publicarea a 9 lucrări între 1928 şi 1937, realizările sale încă atrag admiraţia şi uimirea comunităţii ştiinţifice. Spiritul critic i-a atras porecla de „Marele Inchizitor“. Însă era la fel de sever şi cu el însuşi, fapt ce explică ritmul lent şi numărul relativ redus al lucrărilor sale postdoctorale.”

La iniţiativa lui Fermi, Majorana a părăsit Italia la începutul anului 1933 cu o bursă din partea Consiliului Naţional pentru Cercetare. La Leipzig, Germania, l-a cunoscut pe Werner Heisenberg, alt laureat al premiului Nobel. Din scrisorile pe care avea să i le scrie lui Heisenberg, este evident că Majorana descoperise în acesta nu numai un coleg, ci şi un prieten apropiat. Heisenberg îl îndemna pe tânărul italian să publice într-un ritm mai susţinut, dar acesta nu părea să-i urmeze

La o vârstă fragedă s-a alăturat grupului format în jurul marelui fizician Enrico Fermi, cunoscut drept „Băieţii de pe strada Panisperna” şi implicat în proiectarea primului reactor nuclear. La doar 22 de ani a publicat o lucrare care stă la baza teoriei modelului atomic, iar patru ani mai târziu a devenit unul dintre întemeietorii spectroscopiei atomice. În grupul lui Fermi, tânărul s-a remarcat şi prin aerul său enigmatic, izolarea lui fiind evidentă încă din primii ani. În ciuda minţii lui sclipitoare, nu i-a plăcut să iasă în evidenţă, astfel că în 1932 a refuzat să-şi susţină public teza despre o nouă particulă care poartă o sarcină neutră, în ciuda încurajărilor venite din partea lui Enrico Fermi. La niciun an distanţă, descoperirea unei noi particule – neutronul – i-a fost atribuită lui James Chadwick, merit răsplătit, de altfel, cu un Premiu Nobel. Celebrul Enrico Fermi îl aşeza pe Majorana alături de genii precum Galileo şi Newton: „În lume există diverse categorii de oameni de ştiinţă, de-al doilea şi al treilea rang, ei îşi fac cel mai bine treaba, dar nu ajung departe. Există, de asemenea, oameni de ştiinţă de prim rang, de la care ne vin descoperirile de mare importanţă, fundamentale pentru dezvoltarea ştiinţei. Dar există apoi şi oameni geniali ca Galileo şi Newton. Ei bine Ettore Majorana a fost unul dintre ei”. În anii ’30, a călătorit la Berlin şi Copenhaga şi a lucrat cu Werner Heisenberg şi mai apoi cu Niels Bohr (ambii laureaţi ai Premiului Nobel pentru fizică), contribuind la înţelegerea nucleului atomic şi la elaborarea teoriei simetrice a electronilor şi pozitronilor. Reîntors în Italia, cu sănătatea şubrezită, s-a distanţat tot mai evident de lumea ştiinţifică. S-a mutat la Napoli, la hotelul Bologna, şi din cauza insomniilor, şi-a petrecut nopţile formulând ipoteze fizice şi matematice. Tânărul fizician cu potenţial se transformă, pe fondul unor crize depresive, într-un pustnic, rupând atât legăturile cu familia, cât şi cu prietenii. A fost văzut pentru ultima dată în 25 martie 1938, pe un vas care pleca din Palermo spre Napoli. Cu doar câteva zile înainte, retrăsese din bancă toate economiile şi lăsase un bilet unui apropiat, în care spunea că a luat o decizie inevitabilă şi îşi cerea scuze pentru problemele pe care le-ar putea crea dispariţia lui bruscă. Trupul lui Majorana nu a fost găsit niciodată, însă mesajul lăsat a născut ipoteza suicidului. Nu a fost, însă, singura supoziţie: în timp ce unii erau de părere că fizicianul italian s-a retras la o mănăstire ori că ar fi fugit din ţară, alţii susţineau că ar fi fost asasinat, pentru a fi eliminat din grupul celor care putea realiza bomba nucleară.

Anunțuri

Despre gabionescu

Sunt pensionara. Am fost profesoara de fizica in Bucuresti. Imi place fizica, imi place sa-i fac si pe altii sa indrageasca fizica si imi plac copiii. Nu pot spune ca ma plictisesc la pensie. De cand am inceput sa scriu pe blog, caut mereu subiecte interesante, imagini frumoase si noutati in stiinta. M-as bucura daca as primi mai multe sugestii.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s