Premiul Nobel pentru Fizica 2015

Ce sunt neutrinii?

Wolfgang Pauli a postulat în 1930 necesitatea existenței unei particule pentru a axplica dezintegrarea \beta a neutronilor, deoarece  legile de conservare a energiei și momentului cinetic nu erau respectate.

La Congresul Solvay din 1933 Pauli a susținut că aceasta se explică prin faptul că nucleul radioactiv ar emite în același timp cu electronul și o altă particulă care, la sugestia lui Enrico Fermi, a obținut numele de neutrino, ceea ce în italiană înseamnă „micul neutron”.

{}_1^1 p \rightarrow {}_0^1 n + e^+ + \nu
{}_1^0 p \rightarrow {}_1^1 n + e^+ + \bar \nu.

 

Pe cale experimentală, neutrinul \nu și antiparticula asociată, antineutrin \bar \nu, au fost puse în evidență în 1956 de către Tsung-Dao Lee și Chen Ning Yang.

Neutrinii sunt la fel de răspândiți în Univers ca și fotonii și sunt creați în: dezintegrarea beta, captura electronilor și cea a miuonilor, la dezintegrarea particulelor elementare. Totuși, proprietatea specifică a neutrinului este interacțiunea sa deosebit de slabă cu materia: este cea mai slabă interacțiune din toate interacțiunile cunoscute ale fizicii nucleare. De aceea, deși este foarte răspândit, detectarea neutrinului este extrem de dificilă, el putând să străbată prin toate corpurile „normale” (cum ar fi o macromoleculă, un obiect metalic, corpul omenesc, Soarele, norii cosmici intergalactici), dar fără a interacționa cu acestea și fără a întâmpina vreo piedică.

Imagini pentru neutriniImagini pentru neutrini

Imagini pentru neutrini

Proprietatea aceasta a făcut ca în ultimii ani neutrinii să fie tot mai importanți pentru astronomie și astrofizică, devenind posibilă detectarea exactă a sursei lor cosmice (de exemplu miezul Soarelui, regiunea din spatele unor nori cosmici opaci pentru lumină și altele) cu ajutorul unor aparaturi mari, complexe și speciale, de exemplu, telescoapele.

În acest an, (2015) cercetătorii japonez Takaaki Kajita şi canadian Arthur B. McDonald au primit premiul Nobel pentru fizică pentru contribuţiile lor semnificative în ceea ce priveşte experimentele care au demonstrat că particulele neutrino îşi modifică identităţile, metamorfoză care implică faptul că acestea au masă.

Potrivit Comitetului Nobel, această descoperire a schimbat felul în care oamenii înţeleg procesele ce au loc la cele mai mici niveluri ale materiei şi care se pot dovedi cruciale pentru înţelegerea Universului.

La începutul anilor 2000, Takaaki Kajita a anunţat că a descoperit faptul că particulele neutrino din atmosferă îşi schimbă identităţile – alternând între două forme – în drumul lor către detectorul Super-Kamiokande din Japonia.

 Permalink imagine încorporat

Între timp, mai mulţi cercetători din Canada, coordonaţi de Arthur B. McDonald, au demonstrat că particulele neutrino provenind de la Soare nu dispar în drumul lor spre Pământ. În schimb, ele au fost captate sub o altă identitate atunci când au ajuns la Observatorul Sudbury pentru Particule Neutrino.

Pentru fizica particulelor, aceasta a fost o descoperire istorică. Modelul Standard din fizica particulelor, ce explică funcţionarea materiei la cele mai mici niveluri ale sale, s-a dovedit unul de succes, rezistând în faţa tuturor provocărilor experimentale de a-i descifra natura, realizate în ultimii 20 de ani. Totuşi, întrucât acest model necesită ca particulele neutrino să nu aibă masă, noile observaţii au arătat în mod clar că Modelul Standard nu reprezintă teoria completă a constituenţilor fundamentali ai Universului.

Descoperirea recompensată cu premiul Nobel pentru fizică în acest an oferă oamenilor de ştiinţă o privire mult mai pătrunzătoare în universul ascuns al particulelor neutrino. După fotoni, particulele ce alcătuiesc lumina, particulele neutrino sunt cele mai numeroase din întregul Cosmos. Pământul este constant „bombardat” cu particule neutrino.

Multe particule neutrino sunt create în reacţiile ce au loc între radiaţia cosmică şi atmosfera Pământului. Celelalte sunt produse în reacţiile nucleare din centrul Soarelui. Mii de miliarde de particule neutrino trec prin corpurile noastre în fiecare secundă. Aproape nimic nu poate să le oprească trecerea: neutrinii sunt cele mai eluzive particule elementare din natură.

În prezent, experimentele continuă şi o intensă activitate de cercetare ştiinţifică are loc în multe laboratoare ale lumii, cu scopul de a capta particule neutrino şi de a le examina proprietăţile. Noi descoperiri ce vizează cele mai ascunse secrete ale lor sunt aşteptate să fie anunţate în curând şi vor schimba felul în care oamenii înţeleg în prezent istoria, structura şi soarta Universului.

Takaaki Kajita s-a născut în 1959, în localitatea Higashimatsuyama din Japonia, şi a obţinut doctoratul în 1986, la Universitatea din Tokyo. În prezent, cercetătorul nipon este director al Institutului de Cercetări în domeniul Radiaţiei Cosmice din Tokyo şi profesor la Universitatea Kashiwa din Tokyo.

Arhur B. McDonald, născut în 1943, în localitatea Sydny din Canada, a obţinut doctoratul în 1969, la California Institute of Technology din Pasadena, California. Savantul canadian este în prezent profesor emerit la Universitatea Queen’s din Kingston, Canada.

Anul trecut, premiul Nobel pentru fizică le-a fost atribuit cercetătorilor japonezi Isamu Akasaki, Hiroshi Amano şi Shuji Nakamura, pentru „inventarea diodelor cu emisie de lumină albastră care au permis dezvoltarea unor surse de lumină albă, puternice şi economice”, potrivit motivaţiei Academiei suedeze.

Premiul Nobel pentru medicină 2015 este împărţit de William C Campbell (Irlanda), Satoshi Omura (Japonia) şi Youyou Tu (China). Primii doi oameni de ştiinţă – pentru pentru crearea unui medicament împotriva unor viermi intestinali (nematodele) prezenţi atât la oameni, cât şi la animale şi care pot produce o serie de boli letale. Ultimul – pentru descoperirea unui medicament împotriva parazitului responsabil pentru malarie.

Premiul Nobel pentru Chimie:

Premiul Nobel pentru Chimie 2015. Doi americani şi un britanic, laureaţi pentru studii privind mecanismele de reparare a ADN-ului 132

Tomas Lindahl, Paul Modrich și Aziz Sancar au câștigat miercuri Premiul Nobel pentru Chimie 2015 pentru studii privind mecanismele de reparare a ADN-ului, scrie Agerpres.

Cercetătorul britanic Tomas Lindahl, de la Institutul Francis Crick și de la Laboratorul Clare Hall, din Hertfordshire, Marea Britanie, alături de americanul Paul Modrich, de la Școala de Medicină a Universității Duke și de la Institutul Medical Howard Hughes, și de Aziz Sancar, de la Universitatea Carolina de Nord, SUA, au cartografiat, la model molecular, modul în care celulele repară fragmentele distruse de ADN și cum păstrează informația genetică.

Conform Comitetului Nobel, activitatea lor a oferit informații fundamentale despre modul de funcționare al celulelor vii și poate deschide calea spre dezvoltarea de noi tratamente oncologice.

 

About gabionescu

Sunt pensionara. Am fost profesoara de fizica in Bucuresti. Imi place fizica, imi place sa-i fac si pe altii sa indrageasca fizica si imi plac copiii. Nu pot spune ca ma plictisesc la pensie. De cand am inceput sa scriu pe blog, caut mereu subiecte interesante, imagini frumoase si noutati in stiinta. M-as bucura daca as primi mai multe sugestii.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s