Miraculoasa “scară a Sfântului Iosif”

Sursa: www. Independent.ro

.  din articolul publicat de Mădălina Firănescu

Miraculoasa “scară a Sfântului Iosif” « Imaginea 1 din 1 »

Există undeva, în America, un loc de pelerinaj mai puţin cunoscut dincoace de Ocean. E vorba despre Capela Loretto din Santa Fe, statul New Mexico. Ceea ce atrage curioşii şi credincioşii aici nu este vreo relicvă preţioasă, ci…o scară, care duce la loja corului. Felul cum s-a construit această scară elicoidală în timp record, dintr-un lemn neîntâlnit în zonă şi, mai ales, fără pilon central de sprijin rămâne până astăzi un mare mister. Oamenii de stiinta nu-si explica stabilitatea scarii in lipsa unui pilon central si nici  provenienta lemnului avand in vedere ca acea esenta nu exista in zona.  Cum s-a născut scara “care pluteşte în aer” ?Legenda spune că arhitectul Antoine Mouly care fusese adus din Franta  împreună cu fiul său, pentru a ridica în Santa Fe catedrala Sf. Francisc, a murit în timpul lucrărilor la capelă, iar călugăriţele şi-au dat seama că lipseşte o scară care să permită accesul în loja corului. Nu puteau recurge la una mobilă, din cauză că vestimentaţia ordinului lor le îngreuna urcuşul pe treptele înguste. În disperare de cauză, s-au rugat încontinuu, vreme de 9 zile, Sfântului Iosif, patronul dulgerilor, iar rugile le-au fost ascultate. În a zecea zi, la poartă le-a bătut un necunoscut, care s-a oferit să le facă o scară, cu condiţia să-l lase singur să lucreze. Omul nu avea decât instrumente simple – un ferăstrău, un teu şi cam atât- dar în 6 luni a reuşit să ridice o scară eliptică senzaţională! Fără pilon central de susţinere (pare că se ţine singură în aer!), cu două rotiri complete de 360 de grade şi fără niciun cui în ea! Are 6 metri înălţime şi e cu totul şi cu totul din lemn, mai exact dintr-un lemn care nu se găseşte în zonă. De unde şi-a procurat straniul meseriaş materia primă, cum a ansamblat singur bucăţile şi, mai ales, cum a conceput o scară atât de sofisticată şi de rezistentă fără cuie şi lipituri şi fără suport central, asta îi nedumereşte deopotrivă pe constructori şi pe fizicieni. Şi mai ciudat este că, potrivit legendei, lemnarul a dispărut brusc după terminarea lucrării, fără a mai aştepta plata şi fără a lăsa vreun indiciu în privinţa identităţii sale. De aici s-a dus vorba că meseriaşul cu pricina ar fi fost însuşi Sf. Iosif, tatăl lui Iisus şi fost dulgher în viaţa pământeană. Iar o tulburătoare coincidenţă face ca numărul treptelor scării (egale ca înălţime) să fie de…33, exact numărul anilor avuţi de Mântuitor la răstignire.

Recent, istoricul local Mary Jean Straw Cook găsit nişte înscrisuri care ar dovedi că meşterul care a realizat scara ar fi francezul de origine Francois-Jean Rochas, venit în SUA ca membru al unui ordin de celibatari şi stabilit în New Mexico. Ar exista în acest sens mărturia arhitectului Quintus Monier, care a lucrat la catedrala St. Francis, ca şi un anunţ de deces publicat în 1895 de “The Santa Fe New Mexican”, în care e deplânsă dispariţia lui Rochas, “meşter lemnar care a construit scara din capela Loretto”. Straw Cook a descoperit şi o notiţă în registrul Surorilor, datând din martie 1881: „Plată pentru lemn dl. Rochas, $150.00”. Această însemnare ar demonstra, susţine istoricul, faptul că scara ar fi fost confecţionată în Franţa şi apoi doar fixată în capelă de Rochas. Asta ar explica apariţia sa bruscă, care a coincis cu rugăciunile călugăriţelor, dând naştere legendei. Şi totuşi, de ce nu s-a ştiut atâta timp de Rochas? Mary Straw Cook spune că s-a preferat perpetuarea legendei, mult mai atrăgătoare (şi mai profitabilă) pentru localnici.
* Şcoala Surorilor din Loretto a fost închisă în 1968, iar proprietatea a fost scoasă la vânzare. Născută în Santa Fe în 1917 (şi decedată în 2005), Mary Frances Hill (fostă Julian) a urcat de cele mai multe ori miraculoasa scară, întrucât a fost timp de 15 ani membră a corului şcolii.  In anul 1971, frumoasa capela a fost cumparata de familia Kirkpatrick, care mai apoi a hotărât să facă din ea un punct de atracție.Capela Loretta este astăzi un muzeu privat și banii stânși de la vizitatori sunt folosiți pentru întreținerea scării.

misterul-scarii-din-santa-fe-capela-loretto-vezi-d_0f97d75e2015e7

About gabionescu

Sunt pensionara. Am fost profesoara de fizica in Bucuresti. Imi place fizica, imi place sa-i fac si pe altii sa indrageasca fizica si imi plac copiii. Nu pot spune ca ma plictisesc la pensie. De cand am inceput sa scriu pe blog, caut mereu subiecte interesante, imagini frumoase si noutati in stiinta. M-as bucura daca as primi mai multe sugestii.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s