Alo, Alo, Aici RADIO BUCUREȘTI

In 1925 a început să funcționeze Societatea de Difuziune Radiotelefonică sub președinția lui Dragomir Hurmuzescu. Societatea și-a început emisiunile radio la 1 Noiembrie 1928, lansând în eter anunțul ”Alo, Alo, Aici Rdio București”.317

Dragomir Hurmuzescu s-a născut în martie 1865, în București și a murit în 31 mai 1954. A fost fizician român, membru corespndent al Academiei Române și al altor foruri științifice rmânești și străine.  De numele său este legată prima emisiune radio oficială, devenind ulterior președinte al ”Societății de difuziune radiotelefonică” din România, astăzi Societatea Română de Radiodifuziune.

A absolvit cursurile Colegiului Sfântul Sava din București în anul 1884. După absolvirea liceului, a fost admis la Facultatea de Științe din București, secția fizico-matematică. Numai după doi ani de la admitere, devine licențiat în fizică, reușind ca în această perioadă să susțină toate examenele necesare absolvirii. În urma unui concurs a obținut o bursă care i-a permis să-și continue studiile la Universitatea Sorbona din Paris în vederea obținerii doctoratului. Aici a avut profesori de renume, precum Jules Henri Poincare, Gabriel Lippman și Joseph Bertrand. În perioada cât a stat în Franța, a lucrat la Sorbona, în cadrul Laboratorului de cercetări fizice aflat sub conducerea lui Gabriel Lippman, printre colegii săi de laborator aflându-se și Maria Sclodovska Curie. S-a ocupat de perfecționarea electroscopului, realizând un nou izolator, bazat pe sulf și parafină, numindu-l ”dielectrină”. La scurt timp, în laboratoare a început să se folosească ”electroscopul Hurmuzescu” cu înveliș metalic și dop de dielectrină. Soții Pierre și Marie Curie au folosit acest aparat în cercetările care i-au condus la descoperirea Radiului. În 1896 a susținut teza de doctorat cu titlul “Asupra unei noi determinări a raportului dintre unităţile electrostatice şi electromagnetice” în care stabileşte constanta electrodinamică și devine doctor in fizică. Originalitatea acestei teze consta în faptul că pentru determinarea constantei electrodinamice  a folosit aparatele  construite de el. În același an se întoarce în țară și în 1901, din inițiativa sa a fost înființată Societatea de Științe din Iași. În 1910 a inițiat înființarea unei școli de electricitate care a fost baza pentru viitorul Institut Electrotehnic din Iași, fondat în 1913.

Alte cercetări le-a îndreptat spre studierea modificărilor mecanice, fizice şi chimice ale corpurilor ca urmare a magnetizării. Totodată a continuat şi cercetarea proprietăţilor razelor Röntgen, şi-a îndreptat atenţia asupra perfecţionării aparatelor electrice de măsură  şi asupra determinării radioactivităţii petrolului – împreună cu N. Patriciu, precum şi a apelor minerale de la Slănic Moldova – împreună cu E. Severin.

Dar unul din cele mai mari merite ale lui Hurmuzescu a fost introducerea şi dezvoltarea radiodifuziunii în România. În acest sens a înfiinţat o secţie de radiocomunicaţii la Institutul Electrotehnic al Universităţii Bucureşti, alături de inginerul Emil Petraşcu. Aici studenţii erau instruiţi în domeniul radiocomunicaţiilor, domeniu nou în România la acea vreme.

În 1924, în cadrul Institutului Electrotehnic, a fost plasat primul post de emisie radiofonică din ţară, pentru regiunea Bucureşti, sub conducerea lui Hurmuzescu. În 1925, sub îndrumarea lui Dragomir Hurmuzescu, a fost construit şi dat în folosinţă primul receptor radiofonic, care permitea audiţia unor emisiuni publice. Emisiunile se ţineau de două ori pe săptămână, joia şi sâmbăta la orele 21,30.

Activitatea sa ştiinţifică  i-a fost recunoscută printr-o serie de distincţii şi prin includerea sa în diferite foruri ştiinţifice din România şi din străinătate. Încă din timpul studiilor efectuate în Franţa, a fost ales membru al „Societăţii Franceze de Fizică”, membru al „Comitetului savanţilor străini din Franţa” şi membru al „Societăţii Fizicienilor Germani”. A fost membru corespondent al Academiei Române și membru fondator al Academiei de Ştiinţe din România. În cadrul Congresului de radiologie desfăşurat la Bruxelles în 1910, a prezidat una din şedinţele de comunicări. La acest congres, de această onoare s-au bucurat şi alte nume mari ale ştiinţei, precum Marie Currie, E. Rutherford şi S. Arrhenius.

DRAGOMIR-HURMUZESCU

About gabionescu

Sunt pensionara. Am fost profesoara de fizica in Bucuresti. Imi place fizica, imi place sa-i fac si pe altii sa indrageasca fizica si imi plac copiii. Nu pot spune ca ma plictisesc la pensie. De cand am inceput sa scriu pe blog, caut mereu subiecte interesante, imagini frumoase si noutati in stiinta. M-as bucura daca as primi mai multe sugestii.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s