Putem controla clima?

In vara secetoasa din 1931, Stefania Maracineanu a reusit sa provoace, pentru prima data in lume, ploaia artificiala prin „insamantarea” norilor cu saruri radioactive. Intotdeauna oamenii si-au dorit sa poata influenta clima. De la sagetile trimise in nori pana la rachetele moderne pentru spargerea norilor, multi au incercat sa controleze fenomenele meteorologice. In Judetul Prahova au fost instalate rachete antigrindina  salvand mii de hectare de culturi si plantatii viticole.

In 1950, cercetatorul Wilheim Reich (1897-1957) a dezvoltat un sistem de aparate ce permitea influentarea vremii, producerea sau alungarea norilor si prevenirea furtunilor. Cercetarile sale se bazau pe o forma de energie denumita „orogon”. Reich a identificat stiintific proprietatile si caracteristicile energiei orgonice: „umple spatiul de pretutindeni, este lipsita de masa, patrunde prin materie, vibreaza continuu, este observabila si masurabila. Orgonul are o mare afinitate pentru apa, si se acumuleaza usor in organismul uman prin alimente, apa, respiratie si prin piele. Orgonul are entropie negativa, adica tinde sa se acumuleze, si nu sa se disipe”.

Dispozitivul pentru controlul vremii consta dintr-o serie de tuburi cu diametre diferite dispuse concentric avand la un capat cabluri care faceau legatura cu un acumulator orgonic. Constructia seamana cu o „baterie” de artilerie indreptata in sus, catre cer si permite formarea norilor aducatori de ploaie sau imprastierea lor in functie de setarile aparatului. Sunt firme care folosesc astazi acest tip de aparate montate pe aripile unor avioane pentru a produce sau indeparta ploile.

Dispozitiv pentru controlul vremii

Un proiect important dezvoltat de SUA pentru controlul climei este HAARP ( High Frequency Active Auroral Research Project) – Proiect de Cercetare a Rezonantei Aurorale in Camp de Inalta Frecventa. Acesta se refera la studierea efectului pe care il are energia din banda de Radio Frecventa (RF) cand este focalizata in straturile inferioare ale ionosferei  cu ajutorul unui sistem complex de antene. Acest proiect a fost dezvoltat incepand cu anul 1992 in Alaska, intr-o zona izolata de langa oraselul Gakona. El functioneaza la capacitate maxima din anul 1997, cand au fost puse in functiune cele 180 de turnuri cu o inaltime de 21 de metri care constituie un complex de transmitatoare.

Dr. Rosalie Bertell confirma ca „cercetatorii armatei americane lucreaza la un asa-numit « sistem climatic » conceput ca o arma potentiala. Metodele includ producerea de furtuni si modificarea traseului vaporilor in atmosfera pentru a produce inundatii sau secete cu tinta exacta.”

Cercetarile realizate pana in prezent au creat un arsenal de tehnici pentru un adevarat razboi geofizic (E. Strainu, 2000, 2003), tehnici care pot produce :

–         dispersarea cetii, a norilor si modificarea regimului de precipitatii;

–         formarea cetii si a norilor;

–         producerea grindinii;

–         obtinerea unor materiale necesare modificarii proprietatilor electrice ale atmosferei;

–         inducerea in atmosfera a campurilor electromagnetice;

–         provocarea si dirijarea furtunilor, tornadelor si a uraganelor;

–         producerea artificiala a ploii si zapezii;

–         controlul fulgerelor si al ionizarii atmosferice;

–         modificari ale climei prin topirea calotei polare ;

–         deteriorarea stratului de ozon si a ionosferei;

–         modificari ale parametrilor fizici, chimici si electrici ai marilor si oceanelor, controlul fenomenului „El Nino” ;

–         producerea valurilor mareice mari – tsunami;

–         provocarea cutremurelor de pamant etc.

Marc Filterman, fost ofiter francez, a descris cateva tipuri de arme neconventionale ce folosesc frecventele radio. El se referea la „razboiul climatic”, indicand faptul ca „SUA si fosta URSS detineau cunostintele tehnice necesare pentru a declansa schimbari climatice bruste (uragane, secete etc.) chiar de la inceputul anilor ´80. Aceste tehnologii fac posibila declansarea de perturbari atmosferice folosind unde radar de frecventa foarte joasa (Extremely Low Frequency – ELF).”

HAARP a fost prezentat opiniei publice ca un program de cercetare stiintifica si academica.

Scopul proiectului (nedeclarat public) a fost realizarea unui scut energetic planetar folosind ionosfera ca deflector de raza, pentru a transmite cantitati mari de energie radianta pe teritoriul tarilor inamice, perturbandu-le comunicatiile, armamentul si industria electronica. De asemenea, HAARP avea drept scop studierea posibilitatii de a realiza comunicatii nedetectabile intre submarine, explorari geofizice, controlul proprietatilor undelor radio cat si generarea de semnale fantoma pentru radarele inamice aflate oriunde pe glob.

Antene - proiectul HAARP

Pentru unii posibilitatea folosirii si manipularii fenomenelor meteorologice ca o arma pare a fi pura fictiune. Dupa decenii de controverse, comunitatea stiintifica internationala recunoaste astazi primejdia catastrofala a schimbarilor climatica provocate de „mana omului”.

„Cel ce va controla vremea, va controla lumea”.

About gabionescu

Sunt pensionara. Am fost profesoara de fizica in Bucuresti. Imi place fizica, imi place sa-i fac si pe altii sa indrageasca fizica si imi plac copiii. Nu pot spune ca ma plictisesc la pensie. De cand am inceput sa scriu pe blog, caut mereu subiecte interesante, imagini frumoase si noutati in stiinta. M-as bucura daca as primi mai multe sugestii.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s