Varionii si razele cosmice

Varionii si razele cosmice.

La inceputul secolului trecut, o serie de experiente au aratat ca un electroscop incarcat pierde sarcina electrica si atunci cand este izolat cu blindaje de Plumb. Fizicianul german Victor Franz Hess, in 1911, a explicat descarcarea electroscopului presupunand ca, din cosmos, ajung pe pamant raze foarte patrunzatoare, strabatand atmosfera si blindajele groase de Plumb. Au fost numite “raze cosmice”. Studiind comportarea electronilor si pozitronilor din razele cosmice in camera Wilson blindata, Dan Radulescu observa cum electronul este puternic atras de un pozitron, apropiindu-se de acesta cu viteza crescanda, descriind orbite spirale tot mai apropiate de positron. Se formeaza astfel “dinamidele” care polimerizeaza magnetic dand nastere varionilor. Proprietatile lor sunt aceleasi cu ale razelor cosmice.

Prima si cea mai izbitoare dintre proprietatile razelor cosmice este uluitoarea lor putere de patrundere. Dan radulescu a descris varionii ca pe niste ace magnetice foarte subtiri (1/20000 din diametrul atomic mediu), si mai rigide de milioane de ori decat otelul, puterea lor de paqtrundere fiind imensa.

In al doilea rand, la trecerea razelor cosmice prin placi de materie densa, s-a constatat ca unele trec nedeviate iar altele se sparg intr-un manunchi de corpuscule divergente si putin patrunzatoare, asa numitele “jerbe”. Dan Radulescu a impartit varionii in doua categorii: cei a caror lungime cuprinde un numar intreg de jumatati de lungimi de unda(nλ/2) si cei ce nu indeplinesc aceasta conditie(acestia fiind cei mai multi). Cand un varion din prima categorie sufera o ciocnire suficient de violenta, se formeaza unde stationare care duc la faramarea lui in varioni de lungimi egale cu λ/2. Acestia corespund neutronilor si ionilor de Hidrogen. A doua categorie de varioni, neputand genera, in urma unei ciocniri, unde stationare, suporta ciocnirile fara fragmentare. Un varion de o anumita lungime contine o anumita masa caracteristica egala cu cea a particulei elementare corespunzatoare. Instabilitatea unor astfel de particule se explica prin proprietatea varionilor de a-si incorpora una sau mai multe dinamide sau chiar alti varioni, datorita campurilor magnetice polare ce-i caracterizeaza. Varionii ce formeaza razele cosmice sunt rezultatul sfaramarii atomilor torulari in urma unor procese ce au loc in Soare si in toate corpurilor ceresti incandescente. Ei se gasesc in “faculele” de explozie care insotesc petele solare, in “corona”.

Ajungand in campul magnetic terestru, varionii se aglomereaza in special la poli si produc ionizari ale aerului prin care trec. Apar acele draperii luminiscente numite “aurore polare” ale caror limite superioare si inferioare nete sunt rezultatul traseului luminos care marcheaza trecerea prin atmosfera si care, ca si in tuburile Pflucker, au o limita superioara si inferioara a presiunilor in care este posibila luminiscenta.

About gabionescu

Sunt pensionara. Am fost profesoara de fizica in Bucuresti. Imi place fizica, imi place sa-i fac si pe altii sa indrageasca fizica si imi plac copiii. Nu pot spune ca ma plictisesc la pensie. De cand am inceput sa scriu pe blog, caut mereu subiecte interesante, imagini frumoase si noutati in stiinta. M-as bucura daca as primi mai multe sugestii.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s