O nouă formă a magnetismului

Studiul care schimbă manualele de fizică: oamenii de ştiinţă au descoperit o nouă formă a magnetismului

Acest cristal de herbertsmithit a ajutat oamenii de ştiinţă să descopere a treia formă a magnetismului    

Sursa: Descoperă. ro

Cercetătorii de la MIT au demonstrat existenţa unei noi forme a magnetismului, pe care au denumit-o „quantum spin liquid”. Aceasta este cea de-a treia formă a magnetismului descoperită până acum.

Magnetismul cu care majoritatea dintre noi suntem obişnuiţi, feromagnetismul, este forţa care face busolele să arate nordul şi magneţii să stea lipiţi de frigidere.

Cea de-a doua formă a magnetismului a adus un Premiu Nobel oamenilor de ştiinţă care au prezis existenţa sa. Antiferomagnetismul descrie o stare în care câmpurile magnetice opuse formate din particule minuscule în interiorul unui metal se anulează reciproc, dar modifică structura metalului. Fără descoperirea celei de-a doua forme a magnetismului, hard-diskurile prezente în fiecare computer nu ar putea exista.

Cea de-a treia formă a magnetismului a fost denumită QSL (quantum spin liquid) şi acţionează complet diferit.

În cadrul unui cristal creat de oamenii de ştiinţă în urma unui efort care a durat 10 luni, „momente” magnetice se învârt şi fluctuează în mod constant, schimbându-şi orientarea la fel ca nişte molecule care trec una pe lângă celălalt într-un lichid. Această stare a fost prezisă de cercetători încă din anii ’80, însă abia în ultimii ani progresul ştiinţific a accelerat pentru a permite demonstrarea concretă a stării QSL.

Care sunt schimbările pe care le aduce această descoperire? Experţii spun că este o modificare atât de radicală a înţelegerii fizicii, încât nici măcar oamenii de ştiinţă implicaţi în acest proiect nu pot preconiza ramificaţiile descoperirii.

„Ar putea să dureze foarte mult timp până când această cercetare fundamentală va duce la aplicaţii practice”, a explicat Young Lee, profesor de fizică la MIT.

Efortul ştiinţific ar putea duce la îmbunătăţiri în domeniul stocării de date şi în cel al comunicaţiilor, a explicat profesorul, fiind posibilă folosirea unui fenomen cuantic exotic cunoscut sub numele de long-range entanglement, în care două particule aflate la o mare distanţă una de cealaltă îşi influenţează reciproc stările.

De asemenea, descoperirea ar putea ajuta cercetările din domeniul superconductorilor, folosiţi azi în aparatele RMN şi în staţiile de telefonie mobile, ce ar putea permite în viitor crearea unor supertrenuri electrice şi a unor reţele electrice inteligente.

Unul dintre cele mai interesante aspecte ale stării QSL este modul în care magnetismul particulelor minuscule duce la influenţa reciprocă a acestora, astfel încât acestea aveau stări cuantice fracţionale. „Nu există nicio teorie care să explice ceea ce am observat”, a explicat Lee.

Subir Sachdev, un profesor de fizică la Universitatea Harvard care nu a luat parte la acest studiu, afirmă că descoperirea „este foarte importantă şi deschide un nou capitol din istoria fizicii”.

Surse: Yahoo, MIT

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Pitagora și vindecarea prin sunet

Pitagora  este considerat a fi parintele matematicii, al geometriei si al muzicii. El a constientizat faptul ca muzica nu este altceva decât matematica pură, iar munca sa era denumită de el insuși ca fiind “acordarea sufletului” prin sunet. Pitagora folosea intervalele, inclusiv sirul lui Fibonacci, pentru a trata atât corpul fizic, precum si pe cel emotional. Faptul ca Pitagora intelegea sunetul si geometria sacră este atestat de către Euclid in “Elemente”, de Lucca Pacioli in “De Divina Proportione” (1509) si de catre Johannes Kepler.
Sirul lui Fibonacci incepe de la zero, primul numar fiind 1. La 1 se adauga 1, si se obtine 2. La 2 mai adaugam 1, rezultand 3. La 3 se aduna 2, obtinand 5. La 5 adaugam 3, rezultatul fiind 8. Continuand in acest fel, sirul numerelor obtinute, este: 0,1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, 89, 144, 233 s.a.m.d. Sirul lui Fibonacci se afla absolut peste tot in natura si se considera ca acesta se afla la baza intregii creatii. Daca ne uitam la scara muzicala, acordul major, poate fi privit ca o reflexie clara a raportului de aur, acesta fiind construit dintr-o succesiune de sunete care in planul armonicelor corespunde exact termenilor din cadrul sirului lui Fibonacci (1, 2, 3, 5, 8 – do, do, sol, mi, do).

Acesta ofera o evolutie si un echilibru perfect, astfel incat, orice expansiune bazata pe acest model, devine armonioasa. Atunci cand privim atenti natura si modelele pe care aceasta le urmeaza, realizam faptul ca sirul de numere al lui Fibonacci este prezent peste tot. Prin analogie cu scara muzicala, observam faptul ca prima nota, a treia, a cincea si a opta se incadreaza perfect in sirul lui Fibonacci.

Sursa- Internet

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Ludwig van Beethoven despre muzică

Muzica este graiul sufletului. Ea stârneşte în noi, nu instinctele, ci gândurile cele mai profunde.
Muzica este o revelaţie mai înaltă decât orice înţelepciune şi orice filosofie… Cine pătrunde sensul muzicii mele va scăpa de ticăloşia în care se târăsc ceilalţi oameni.

Muzica trebuie să fie scânteia ce aprinde focul în sufletul omenesc.

Ludwig van Beethoven

Muzica mea porneşte din inimă şi se adresează inimilor…

Aş scrie mai degrabă zece mii de note muzicale decât o singură literă.

Ludwig van Beethoven

Muzica este o revelaţie mai înaltă decât toată înţelepciunea şi filosofia.

Muzica este mediatorul între viaţa spirituală şi cea trupească.

A cânta o notă greşit este un lucru banal, dar a cânta fără pasiune este de neiertat.

Muzica trebuie să aducă foc în inimile bărbaţilor şi lacrimi în ochii doamnelor.

Trăiesc în întregime în muzica mea, iar o compoziţie abia e terminată înainte ca alta să fie deja începută.

Muzica este vinul care inspiră către noi procese de creaţie, iar eu sunt zeul Bacchus care făureşte acest minunat vin pentru omenire şi o îmbată spiritual.

Handel este cel mai mare compozitor care a trăit vreodată. Întotdeauna îmi voi scoate pălăria în faţa muzicii lui şi voi îngenunchea cu umilinţă la mormântul său.

„Bărbierul din Sevilla” (de Rossini) este o admirabilă operă bufă… Va fi cântată atâta timp cât va exista operă italiană.

 Ludwig van Beethoven

A zugrăvi este avantajul picturii. În privinţa asta poezia se poate socoti şi ea norocoasă în comparaţie cu muzica. Domeniul ei nu este atât de limitat ca al meu, în schimb al meu pătrunde mai adânc în alte zone. Şi nu este chiar atât de uşor să ajungi pe meleagurile împărăţiei mele.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Augustin Maior, fizician.

Sursa: internet. Facultatea de Fizica, Universitatea Babes-Bolyai- Cluj.

Augustin Maior:

S-a născut la Reghin la 12 august 1882.
În 1906, a reuşit sã transmită simultan, pe o singurã linie telefonică de 15 km, 5 convorbiri fără ca semnalele să interfereze. Fundamentele teoretice ale telefoniei multiple au fost publicate în 1907 în revista „Elektrotechnische Zeitschrift” şi apoi, în 1914, în lucrarea „The use of High-Frequency Alternating Currents in Telegraphy, Telephony and for Power Transmission” publicată în revista “The Electrician”.
În iulie 1919, este numit profesor titular la Universitatea din Cluj şi apoi director al Institutului de Fizică Teoretică şi Tehnologică al Facultăţii de Ştiinţe.
Augustin Maior s-a dovedit a fi şi un vizionar. În 1923 el îi aprobă lui Hermann Oberth sã-şi susţină lucrarea de licenţă la Universitatea din Cluj, după ce aceasta fusese respinsă la Universitatea din Heidelberg. Maior şi-a pus semnătura pe diploma celui care, mai târziu, va fi unanim recunoscut drept părintele rachetei interplanetare moderne.
Augustin Maior a fondat Şcoala de Fizicã Teoreticã de la Universitatea din Cluj, menţinând un contact permanent cu marile idei ale timpului şi având contribuţii remarcabile în domeniile aflate în dezvoltare în Europa.
Augustin Maior a murit la Cluj în 1963.
În semn de recunoaştere (chiar dacă tardivă) a contribuţiei la dezvoltarea învăţământului modern şi a cercetării în fizică, Consiliul Profesoral al Facultăţii de Fizică a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj a hotărât, în luna martie 1995, ca unul din amfiteatrele sale sã fie denumit „Amfiteatrul Augustin Maior”.
În cursul anului 2012, Augustin Maior a fost ales membru post-mortem al Academiei Române.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Fizica cuantică şi autovindecarea

Cu câteva zile în urmă m-am întâlnit cu veche cunoştinţă şi, în plină stradă, m-a întrebat ce legătură are fizica cuantică cu viaţa. Persoana respectivă nu avea nicio legătură cu fizica aşa că nu ştiam ce să-i răspund. Am încercat să-i vorbesc despre gândurile noastre, dar eram pe stradă şi nu prea am avut succes. Am primit de la un prieten un articol destul de bun în legătură cu acest subiect, aşa că îl voi pune pe blogul meu.

http://www.medicinacomplementarasialternativa.ro

„Noi gandim incontinuu, fie ca vrem sau nu aceasta. Fiecare dintre noi are aproximativ 60.000 de ganduri pe zi. Iar toate aceste ganduri ale noastre produc consecinte, pentru ca fiecare gand este de fapt o energie pe care o lansam in Univers si nu doar in directia dorita, ci in toate directiile. Energia emisa de gandurile noastre isi cauta apoi, in drumul ei, o alta energie cu care sa vibreze la unison, dupa principiul „ceea ce se aseamana se aduna”. Fiecare gand, indiferent ca este bun sau rau, declanseaza un proces de rezonanta. Tot ceea ce va vibra la unison cu energia gandurilor noastre va fi atras automat in viata noastra.

Gandurile tale secrete, felul in care ii judeci pe ceilalti, vorbaria interminabila a mintii – totul formeaza un fel de intentie. Asadar, prin gandurile noastre, noi emitem permanent energie catre exterior, fapt care influenteaza intr-o mare masura ceea ce atragem in viata noastra. De aceea, o scanare atenta a propriilor ganduri, mai ales a celor despre noi insine, ne ajuta sa constentizam ce anume avem de schimbat. Ştiti ce este minunat aici? Faptul ca sta in puterea noastra sa ne alegem gandurile. Precum la un televizor, putem comuta pe diferite programe, iar daca v-ati saturat de emisiunea „Sunt un prost. Nu fac nimic cum trebuie”, apasati butonul si alegeti „Dragostea lui Dumnezeu ma inconjoara si ma sustine in fiecare clipa a vietii”. Veti simti diferenta.

Fizica cuantică și autovindecarea 3Trei descoperiri ale fizicii cuantice, cu impact major asupra vietii noastre

1. În crearea realitatii noastre, nu doar gandul este „implicat”. Mai este si altceva…

Pana nu demult, oamenii de stiinta au crezut ca doar prin gandurile noastre emitem energie catre exterior si ca cel mai puternic emitator energetic din corpul nostru ar fi creierul, cu impulsurile sale electromagnetice. Dar trupul nostru dispune de un emitator si mai puternic –INIMA – care genereaza un camp electric mult mai mare decat cel al creierului. Aceasta este una dintre cele importante descoperiri ale secolului XX: faptul ca inima omeneasca are un rol mult mai important decat acela de a pompa sange in corpul uman.

Responsabil pentru aceasta descoperire este Institutul de Cradiologie din California care a realizat un studiu aprofundat al inimii. Astfel s-a descoperit faptul ca acest organ uman este inzestrat cu ceea ce numim „inteligenta inimii” si ca influentele acesteia sunt foarte profunde pentru noi.

Masuratorile realizate au aratat ca inima generaza un camp electric care se extinde cu mult in afara corpului nostru. Acest camp electric are o anumita forma, aratand ca un inel lat imprejurul trupului, cu o raza de aproximativ 2-3 metri. Institutul de Cardiologie a mai descoperit ca inima interactioneaza atat cu trupul, cat si cu mediul exterior prin campurile electromagnetice pe care le genereaza. Avem motive sa credem ca acest camp generat de inima are influenta la multi kilometri in afara corpului nostru, pornind de la locatia fizica a inimii.

Fizica cuantică și autovindecareaCum poate inima sa faca aceasta? În ce fel comunica ea? Cum sunt transmise informatiile? În primul rand prin EMOŢII.

Ştiinta ne spune ca atunci cand simtim o emotie, ea este transpusa in energii electrice si magnetice corespunzatoare, care interactioneaza cu celulele corpului nostru si cu atomii lumii inconjuratoare pentru a produce acele efecte formidabile de care vorbesc toate traditiile spirituale autentice. Ele stiu cum sa orienteze atentia aspirantului catre inima, pe cand noi o orientam catre ratiune, creand astfel o societate foarte mentala, bazata doar pe logica.

Alte studii asupra inimii au aratat ca aceste campuri electromagnetice generate de inima au si o alta cauza la fel de importanta si anume CONVINGERILE noastre, toate acele lucruri pe care le credem cu tarie si in jurul carora ne modelam vietile. Deci nu numai emotiile noastre sunt emise in afara, ci mai ales convingerile noastre. Iar inima este un fel de interfata care transforma toate emotiile si convingerile noastre in energii electromagnetice.

Deci prin sentimentele noastre, prin iubire, iertare, compasiune, dar si prin manie, ura, suparare, noi putem produce modificari atat in trupul nostru, cat si la multi kilometri in afara noastra.

Tragand linie, este bine sa retinem urmatorul aspect: desi creierul emite si el campuri electromagnetice, oamenii de stiinta au aratat ca undele electrice produse de inima sunt de o suta de ori mai puternice, iar undele magnetice sunt de 5.000 de ori mai puternice decat cele generate de creier.

Astfel se explica de ce vindecarea se obtine mai repede printr-o sustinere afectiva decat doar printr-un proces de gandire, pentru ca noi emitem mai multa energie prin intermediul inimii decat prin intermediul creierului.

2. ADN-ul uman are o influenta directa asupra lumii inconjuratoare

Fizica cuantică și autovindecarea 1Exista inca o descoperire stiintifica importanta care ne arata cum influentam realitatea in care traim. Ştim, teoretic, ca totul este interconectat si in mod tainic interdependent. Dar sa vedem cum se traduce aceasta lege, la nivelul micro-universului nostru.

Studiile de laborator au aratat ca ADN-ul uman influenteaza direct substanta din care sunt formati atomii, adica niste particule micute de lumina, numite fotoni.

Fizicianul rus Vladimir Poponin a realizat niste experimente faimoase la inceputul anilor ’90. El a pus intr-o eprubeta inchisa ADN uman si fotoni, dorind sa afle ce influenta are ADN-ul uman asupra fotonilor. Dintr-una dintre eprubete s-a extras tot aerul, pentru a obtine “vid” (vidul este un termen care induce in eroare, deoarece el nu este un spatiu gol, ci este plin de informatii si energie). Într-un astfel de spatiu exista fotoni care pot fi masurati destul de exact cu unele aparate specifice.

In experimentul lui Poponin, acesti fotoni s-au distribuit, asa cum era de asteptat, in mod dezordonat, fara sa respecte o anumita ordine.

Apoi a fost introdus ADN uman in aceasta eprubeta vidata. Şi acum s-a produs un lucru foarte surprinzator. ADN-ul uman avea o influenta directa asupra fotonilor: printr-o forta misterioasa, el ordona fotonii in forme regulate.

Acest aspect este foarte, foarte profund, deoarece arata ca substanta din care suntem creati, adica ADN-ul, are o influenta directa asupra particulelor din care este creata lumea inconjuratoare, adica fotonii atomilor. Este prima data cand stiinta occidentala a demonstrat ceea ce traditiile spirituale stravechi au spus cu mult timp in urma: suntem parte integranta din aceasta lume si o influentam in permanenta.

Iar experimentul nu se opreste aici. Cand ADN-ul uman a fost extras din eprubeta, fotonii s-au comportat ca si cum ADN-ul era inca prezent acolo. Şi-au pastrat pozitia lor ordonata. Fotonii si ADN-ul uman inca mai pastrau legatura, desi fusesera separati fizic. Parea ca un anume camp subtil inca le tinea conectate.

Concluzia experimentului lui Poponin a fost aceea ca exista un camp cuantic care ne uneste cu tot ceea ce exista in jurul nostru. Prin intermediul acestui camp, suntem mereu in legatura cu toti si cu toate, fie ca suntem constienti sau nu de aceasta.

3. ADN-ul uman este influentat, la randul sau, de sentimente

Senimentele umane care izvorasc din inima, avand in spate convingerile noastre puternice, modifica efectiv forma ADN-ului, iar acesta influenteaza atomii, dupa cum am vazut.

S-au testat efectele sentimentelor pure asupra ADN-ului. Pentru aceasta a fost izolat ADN de la diferite persoane in cate o eprubeta. Aceste eprubete cu ADN au fost supuse unor puternice campuri emotionale. Pentru aceasta, subiectii experimentului au folosit diferite tehnici emotionale si spirituale.

Fizica cuantică și autovindecarea 2S-a observat un lucru care, protrivit vechilor legi ale fizicii, nu ar fi trebuit sa se petreaca. În timp ce participantul emitea un camp emotional puternic, au putut fi masurate reactii electrice la nivelul ADN-ului. Persoanele care au participat la acest test puteau influenta molecula de ADN din eprubeta doar prin intermediul emotiilor lor puternice. Cand subiectii experimentului emiteau stari de iubire, recunostinta, molecula de ADN se dilata, lanturile ADN-ului se deschideau, se mareau. Cand subiectii respectivi traiau stari de furie, frustrare, stres, molecula de ADN se micsora si bloca astfel multe din codurile sale, raspunzand emotiilor negative printr-o evidenta contractie. S-a observat astfel, in mod empiric, cum emotiile, convingerile, sentimentele noastre pot modifica structura moleculei de ADN, precum si ordonarea acesteia in celule.

Mai mult chiar, oamenii de stiinta au remarcat ca aceasta blocare a codurilor ADN putea fi anulata deindata ce experimentatorii emiteau din nou stari de recunostinta, iubire si fericire.

Aceste descoperiri, care au aratat ca genele ADN-ului sunt modificate de energiile din exterior, stau la baza intemeierii unei noi stiinte, denumita Epigenetica. Creierul este un centru de comanda care interpreteaza evenimentele din exterior si apoi trimite in trup semnale corespunzatoare. Printre aceste semnale se numara atat reactiile biochimice, cat si undele electromagnetice. Aceste semnale influenteaza in mod direct celulele si produc astfel modificari ale codurilor lor genetice.

Cu ajutorul unui ceas atomic foarte precis, s-a masurat diferenta de timp dintre emiterea unei emotii si reactia ADN-ului. S-a observat ca reactia ADN-ului avea loc intotdeauna simultan. Tot ceea ce gandim si simtim, ADN-ul nostru percepe in mai putin de o nanosecunda (0,000000001 secunde), iar aceasta indiferent daca mostra de ADN se afla langa noi sau pe cealalta parte a Pamantului.

Concluzia? Gandurile si sentimentele noastre pot modifica ADN-ul, iar ADN-ul modifica in mod direct materia din care este structurata lumea.

Atunci cand traim anumite stari, cum ar fi, de exemplu, compasiune, iertare, dragoste, dar si stari negative, ca de exemplu manie ura, suparare, gelozie, noi influentam direct structura ADN-ului nostru, iar aceste modificari se propaga in trupul nostru, cat si in afara noastra pe distante extraordinar de mari, datorita campului cuantic, influentand tot ceea ce exista in aceasta lume.” ( sursa: http://www.esoterism.ro )

dincolodeaparente.com

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Ettore Majorana -fizician dispărut la numai 32 de ani în condiții neelucidate

Sursa:

12 martie 2017, Andreea Vilcovschi ,

Image result for ettore majorana

Ettore Majorana a fost poate cel mai strălucit elev al laureatului Nobel pentru fizică Enrico Fermi şi un fizician remarcabil. A dispărut în 25 martie 1938, la doar 32 de ani, în circumstanţe misterioase şi fără a lăsa vreo urmă.  Născut în Sicilia, în 1906, Ettore Majorana a fost pasionat de matematică încă din copilărie.

O minte sclipitoare (Sursa: Reader’s Digest)

” Ettore rezolva încă de la vârsta de 4 ani, în gând şi cu o uimitoare rapiditate, probleme de matematică complicate. Cu cât avansa cu studiile, acest dar avea să îi uimească pe cei din jurul său.

După ce a studiat o vreme acasă cu profesori particulari, a fost trimis la Roma la o şcoală iezuită, ca apoi să absolve Liceul Torquato Tasso înainte de împlinirea vârstei de 17 ani. In toamna anului 1923, la Universitatea din Roma, secţia de inginerie. În 1928, când Majorana, sub îndrumarea lui Enrico Fermi, s-a transferat la Institutul de Fizică Teoretică. Un an mai târziu şi-a luat doctoratul cu brio, dar a continuat să lucreze în următorii cinci ani cu Enrico Fermi în domeniul fizicii nucleare.

Ettore Majorana in liceu

Deşi întreaga activitate academică a lui Majorana a constat în publicarea a 9 lucrări între 1928 şi 1937, realizările sale încă atrag admiraţia şi uimirea comunităţii ştiinţifice. Spiritul critic i-a atras porecla de „Marele Inchizitor“. Însă era la fel de sever şi cu el însuşi, fapt ce explică ritmul lent şi numărul relativ redus al lucrărilor sale postdoctorale.”

La iniţiativa lui Fermi, Majorana a părăsit Italia la începutul anului 1933 cu o bursă din partea Consiliului Naţional pentru Cercetare. La Leipzig, Germania, l-a cunoscut pe Werner Heisenberg, alt laureat al premiului Nobel. Din scrisorile pe care avea să i le scrie lui Heisenberg, este evident că Majorana descoperise în acesta nu numai un coleg, ci şi un prieten apropiat. Heisenberg îl îndemna pe tânărul italian să publice într-un ritm mai susţinut, dar acesta nu părea să-i urmeze

La o vârstă fragedă s-a alăturat grupului format în jurul marelui fizician Enrico Fermi, cunoscut drept „Băieţii de pe strada Panisperna” şi implicat în proiectarea primului reactor nuclear. La doar 22 de ani a publicat o lucrare care stă la baza teoriei modelului atomic, iar patru ani mai târziu a devenit unul dintre întemeietorii spectroscopiei atomice. În grupul lui Fermi, tânărul s-a remarcat şi prin aerul său enigmatic, izolarea lui fiind evidentă încă din primii ani. În ciuda minţii lui sclipitoare, nu i-a plăcut să iasă în evidenţă, astfel că în 1932 a refuzat să-şi susţină public teza despre o nouă particulă care poartă o sarcină neutră, în ciuda încurajărilor venite din partea lui Enrico Fermi. La niciun an distanţă, descoperirea unei noi particule – neutronul – i-a fost atribuită lui James Chadwick, merit răsplătit, de altfel, cu un Premiu Nobel. Celebrul Enrico Fermi îl aşeza pe Majorana alături de genii precum Galileo şi Newton: „În lume există diverse categorii de oameni de ştiinţă, de-al doilea şi al treilea rang, ei îşi fac cel mai bine treaba, dar nu ajung departe. Există, de asemenea, oameni de ştiinţă de prim rang, de la care ne vin descoperirile de mare importanţă, fundamentale pentru dezvoltarea ştiinţei. Dar există apoi şi oameni geniali ca Galileo şi Newton. Ei bine Ettore Majorana a fost unul dintre ei”. În anii ’30, a călătorit la Berlin şi Copenhaga şi a lucrat cu Werner Heisenberg şi mai apoi cu Niels Bohr (ambii laureaţi ai Premiului Nobel pentru fizică), contribuind la înţelegerea nucleului atomic şi la elaborarea teoriei simetrice a electronilor şi pozitronilor. Reîntors în Italia, cu sănătatea şubrezită, s-a distanţat tot mai evident de lumea ştiinţifică. S-a mutat la Napoli, la hotelul Bologna, şi din cauza insomniilor, şi-a petrecut nopţile formulând ipoteze fizice şi matematice. Tânărul fizician cu potenţial se transformă, pe fondul unor crize depresive, într-un pustnic, rupând atât legăturile cu familia, cât şi cu prietenii. A fost văzut pentru ultima dată în 25 martie 1938, pe un vas care pleca din Palermo spre Napoli. Cu doar câteva zile înainte, retrăsese din bancă toate economiile şi lăsase un bilet unui apropiat, în care spunea că a luat o decizie inevitabilă şi îşi cerea scuze pentru problemele pe care le-ar putea crea dispariţia lui bruscă. Trupul lui Majorana nu a fost găsit niciodată, însă mesajul lăsat a născut ipoteza suicidului. Nu a fost, însă, singura supoziţie: în timp ce unii erau de părere că fizicianul italian s-a retras la o mănăstire ori că ar fi fugit din ţară, alţii susţineau că ar fi fost asasinat, pentru a fi eliminat din grupul celor care putea realiza bomba nucleară.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Pătratul magic al lui Durer

Albrecht Dürer (1471-1528) originar din Nürnberg, este considerat cel mai mare maestru german din epoca Renașterii. Ca toţi marii artiști ai acestei epoci, Dürer era pictor, dar și gravor, anatomist, filozof și matematician. Personalitate de seamă a artei universale, prin opera sa, impregnată de ideile Renașterii, Umanismului și Reformei, a exercitat o deosebită influenţă în special asupra artiștilor germani și olandezi de mai târziu.

Autoportrete din anii 1498 si 1500

Image result for Pătratul magic al lui Durer

Image result for Pătratul magic al lui Durer

În anul 1514  el a creat enigmatica gravură în cupru, intitulată “ Melancolia I”. Numele acesteia face aluzie la una dintre cele patru “umori” clasice care aveau influenţă asupra organismului și conduitei umane, având ca rezultat patru tipuri temperamentale sau caractere: melancolic, flegmatic, sangvin și coleric (în greacă melancolie înseamnă “fiere neagră”). În timpul Renașterii, caracterul melancolic era asociat cu geniul și creativitatea artistică. Gravura este o compozitie alegorică, subiect al mai multor interpretări. Este plinăde simboluri, între care, balanţa, clepsidra, clopotele, toate aceste elemente fiind legate de Saturn, care este considerat drept planetă a Melancoliei.

Însă, lucru interesant, în dreapta-sus, există un pătrat împărţit înalte 16 mici pătrate, fiecare din ele conţinând un număr.Mărit, pătratul se vede astfel:

Image result for Pătratul magic al lui Durer

Image result for Pătratul magic al lui Durer

1

Ce are magic acest pătrat ? Răspunsul este unul singur: numărul 34!

Suma oricărui rând este 34.

Suma oricărei coloane este 34.

Suma oricărei diagonale are ca rezultat, bineînţeles, tot 34.

Suma paralelelor fiecarei diagonale este la fel, 34.

Suma celor patru colţuri este 34. Interesant, nu?

Daca deplasăm căutarea cu un pătrat în sensul acelor ceasului, descoperim pătrate însăritura calului de șah și suma numerelor continuă să fie 34!

Daca continuam deplasarea cu încă un pătrat în acelasi sens , descoperim alte pătrate totîn săritura calului de șah, a căror sumă este aceeași, 34.

Suma numerelor centrale este 34.

Suma numerelor din pătratele centrale de sus și de jos. Din nou, 34!

Suma numerelor din pătratele centrale din stanga și din dreapta. Rezultat, 34!

Dürer a realizat această gravură în 1514 și iată, numerele centrale din ultimul rând ilustrează asta, ele marchează chiar anul în discuţie !

Genial ! Să fi fost inspirat de îngerul din imagine ?

Se spune că Dürer era foarte mândru de pătratul său și de cate ori avea prilejul se lăuda cu acesta. Credem că pe buna dreptate!

(preluare din e-mail)

ACȚIUNE:

SIMILARE

 

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Când Einstein l-a întâlnit pe Tagore: Conversaţia istorică a celor mai puternice minţi despre religie şi ştiinţă

Sursa: Descopera.ro

În anul 1930, pe 14 iulie, Albert Einstein l-a primit în casa sa de la periferia Berlinului pe filozoful, muzicianul şi laureatul  Premiului Nobel Rabindranath Tagore. Conversaţia lor a rămas în istorie ca fiind una dintre cele mai profunde din punct de vedere intelectual în care savanţii au analizat relaţia dintre religie şi ştiinţă.

Deşi în prezent unii oamenii consideră că ştiinţa este opusul religiei, Tagore a reuşit să explice existenţa divinităţii cu ajutorul ştiinţei. Tagore considera că ,,Adevărul Universal” este de fapt omul.  Precum în cazul materiei care este compusă din protoni şi electroni cu locuri goale între ele, la fel şi umanitatea  este compusă individual şi trebuie să aibă interconexiuni cu alţi oameni pentru a fi creată lumea umană, notează Brain Pickings.

Einstein i-a propus filozofului două concepte despre natura universului : lumea ca o unitate dependentă de umanitate şi lumea ca o realitate dependentă de factorul uman. Tagore considera că lumea este a oamenilor, iar  existenţa ,,omului etern” este conferită de experienţele oamenilor.

Entitatea eternă sau ,,Omul Suprem” după cum numea Tagore divinitatea, este conştientizat de oameni prin emoţii şi activităţi. Din punct de vedere ştiintific, divinitatea nu poate fi explicată pentru că nu se limitează doar la indivizi, religia este adevărul impersonal al omului individual. Einstein considera că frumuseţea şi alte concepte nu ar exista dacă omul nu ar fi: ,,Dacă nu ar mai exista oameni, Apollo din Belvedere nu ar mai fi frumos”. Însă considera că divinitatea nu este dependentă de om, deşi nu avea nicio dovadă a supoziţiilor sale savantul susţine că ,,asta este religia mea”.

Sursa: Wikipedia

În schimb, filozoful susţinea că, în concepţia sa indiană, natura adevărului era o aparenţă ,,ceea ce pare real pentru mintea omului se numeşte maya sau iluzie”. El credea că divinitatea poate fi concepută doar prin intermediul unităţii, astfel întrega umanitate poate realiza adevărul suprem.

Einstein l-a contrazis pe Tagore, afirmând că divinitatea este independentă de om şi umanitate. ,, În cele din urmă, mintea umană este doar o multitudine de centri electrici,” spunea Tagore care considera că omul nu ar putea percepe divinitatea dacă nu ar fi educat să facă acest lucru. El a oferit exemplul unei mese şi susţinea că omul nu ar ştii ce este acel obiect solid dacă în mintea sa nu ar exista ,,nimic”.Pentru Tagore religia şi ,,Omul Suprem” făceau parte din individ.

După ce a aflat părerea filozofului indian despre divinitate, Einstein a exclamat: ,,Înseamnă că sunt un om mult mai religios decât tine”.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu