O nouă formă a magnetismului

Studiul care schimbă manualele de fizică: oamenii de ştiinţă au descoperit o nouă formă a magnetismului

Acest cristal de herbertsmithit a ajutat oamenii de ştiinţă să descopere a treia formă a magnetismului    

Sursa: Descoperă. ro

Cercetătorii de la MIT au demonstrat existenţa unei noi forme a magnetismului, pe care au denumit-o „quantum spin liquid”. Aceasta este cea de-a treia formă a magnetismului descoperită până acum.

Magnetismul cu care majoritatea dintre noi suntem obişnuiţi, feromagnetismul, este forţa care face busolele să arate nordul şi magneţii să stea lipiţi de frigidere.

Cea de-a doua formă a magnetismului a adus un Premiu Nobel oamenilor de ştiinţă care au prezis existenţa sa. Antiferomagnetismul descrie o stare în care câmpurile magnetice opuse formate din particule minuscule în interiorul unui metal se anulează reciproc, dar modifică structura metalului. Fără descoperirea celei de-a doua forme a magnetismului, hard-diskurile prezente în fiecare computer nu ar putea exista.

Cea de-a treia formă a magnetismului a fost denumită QSL (quantum spin liquid) şi acţionează complet diferit.

În cadrul unui cristal creat de oamenii de ştiinţă în urma unui efort care a durat 10 luni, „momente” magnetice se învârt şi fluctuează în mod constant, schimbându-şi orientarea la fel ca nişte molecule care trec una pe lângă celălalt într-un lichid. Această stare a fost prezisă de cercetători încă din anii ’80, însă abia în ultimii ani progresul ştiinţific a accelerat pentru a permite demonstrarea concretă a stării QSL.

Care sunt schimbările pe care le aduce această descoperire? Experţii spun că este o modificare atât de radicală a înţelegerii fizicii, încât nici măcar oamenii de ştiinţă implicaţi în acest proiect nu pot preconiza ramificaţiile descoperirii.

„Ar putea să dureze foarte mult timp până când această cercetare fundamentală va duce la aplicaţii practice”, a explicat Young Lee, profesor de fizică la MIT.

Efortul ştiinţific ar putea duce la îmbunătăţiri în domeniul stocării de date şi în cel al comunicaţiilor, a explicat profesorul, fiind posibilă folosirea unui fenomen cuantic exotic cunoscut sub numele de long-range entanglement, în care două particule aflate la o mare distanţă una de cealaltă îşi influenţează reciproc stările.

De asemenea, descoperirea ar putea ajuta cercetările din domeniul superconductorilor, folosiţi azi în aparatele RMN şi în staţiile de telefonie mobile, ce ar putea permite în viitor crearea unor supertrenuri electrice şi a unor reţele electrice inteligente.

Unul dintre cele mai interesante aspecte ale stării QSL este modul în care magnetismul particulelor minuscule duce la influenţa reciprocă a acestora, astfel încât acestea aveau stări cuantice fracţionale. „Nu există nicio teorie care să explice ceea ce am observat”, a explicat Lee.

Subir Sachdev, un profesor de fizică la Universitatea Harvard care nu a luat parte la acest studiu, afirmă că descoperirea „este foarte importantă şi deschide un nou capitol din istoria fizicii”.

Surse: Yahoo, MIT

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Thereminul

Sursa : Științe Științe , Ben Ten

Instrumentul muzical despre care crezi că există doar după ce l-ai văzut…

A.        Introducere

Se spune că există un instrument care nu trebuie atins ca totuşi să cânţi la el … „O să cred asta când îl văd!” … spun mulţi oameni dacă aud această propoziţie.

Am în faţa mea  … ceva, … care,… este o cutie, montată pe un stativ de microfon şi din care iese o antenă, asemănătoare radioului tatălui meu din anii 80, orientată în sus şi una circulară, în partea stângă a cutiei.

Acel ceva se numeşte ”Theremin” şi este un instrument muzical electronic (monofonic) care se caracterizează prin faptul că nu trebuie să-l atingi atunci când vrei să cânţi la el. Numele instrumentului provine de la cercetătorul rus Prof. Leon Theremin, care a inventat instrumentul în 1919.

Acest instrument se foloseşte cu ajutorul celor două antene, cea orientată în sus, în partea dreaptă controlează înălţimea tonului (pitch), iar antena circulară din stânga foloseşte la controlul volumului.

theremin1

Leon Theremin împreună cu invenţia sa care-i poartă numele

Dar înainte de a intra în detalii, iată câteva cuvinte despre Leon Theremin, cel care a făcut posibilă revoluţia electronică în muzică… şi o să vedeţi de ce.

B.        Inventatorul

Leon Theremin, sau mai precis Lev Sergheivici Termen s-a născut la St. Petersburg în anul 1896. A studiat fizica şi astronomia la Universitatea St. Petersburg şi Institutul Fizico – Tehnical Petrograd. Pe lângă faptul că a fost cercetător, Lev S. Theremin a fost şi un talentat instrumentist la violoncel.

Urmăriţi-l cântând la theremin:

Dacă eraţi atenţi la ora de rusă poate înţelegeaţi şi ce spune. Eu nu am fost atent …

În anul 1922 i-a prezentat conducătorului bolşevic V.I. Lenin instrumentul nou inventat, care fiind entuziasmat de acesta a început să ia lecţii de theremin, a comandat 600 de exemplare din instrument, le-a trimis în toate colţurile Uniunii Sovietice, iar pe inventatorul Lev S. Termen l-a trimis în ţările Europei ca să popularizeze cea mai nouă tehnologie sovietică şi invenţia muzicii electronice. După un turneu lung în Europa, Lev S. Theremin a plecat în SUA în 1928, unde a patentat invenţia sa.

După ce firma americană RCA a început producţia în serie a instrumentului cu numele Thereminvox, şi Clara Rockmore – una din foarte puţinii interpreţi de theremin de renume mondial – a concertat în SUA în mai multe locuri, interpretând piese clasice pe theremin, în 1938, Leon Theremin s-a întors în Uniunea Sovietică în circumstanţe necunoscute. Se vehiculează totuşi că ar fi fost ridicat de către agenţi KGB din apartamentul său din New York şi dus în URSS. Leon Theremin s-a întors în SUA abia în 1991.

Urmăriţi o înregistrare cu un RCA Theremin fabricat în 1929

 

 

După cel de-al Doilea Război Mondial thereminul a fost lăsat uitării, deoarece este destul de greu să cânţi la acesta dar a supravieţuit totuşi datorită celor care se ocupau de electronică din hobby.

Menţionez că acum se pot descărca de pe internet gratuit diagrame şi scheme pentru diferite modele de theremin, care pot fi asamblate destul de uşor de către cei care au cunoştinţe în electronică.

 

 

Un asemenea entuziasmat a fost şi Robert Moog, care a readus în producţie thereminul, şi din care ulterior, în anii 60 au fost create sintetizatoarele.  În zilele noastre Etherwave Moog Theremin poate fi cumpărat în oricare magazin de instrumente muzicale care se respectă, atât asamblat cât şi în kit de asamblare.

theremin2

Etherwave Moog Theremin

C.        Principiul de funcţionare este foarte simplu (spun cei care se pricep la fizică). În instrument există două oscilatoare (generatoare de frecvenţe radio) care operează pe frecvenţe diferite dar totuşi apropiate una faţă de alta şi care nu pot fi percepute de urechea umană. Primul oscilator produce un sunet pe o frecvenţă de ex de 170kHz, iar al doilea produce frecvenţe de sunet variabile între 168 şi 170kHz. Variaţia este influenţată de apropierea corpului, – a mâinii – instrumentistului de antena instrumentului. Mâna omului, de fapt corpul omenesc operează ca o împământare pentru un condensator variabil. Interferenţa celor două sunete de frecvenţă diferită produce un sunet perceptibil de om. Pe acelaşi principiu funcţionează şi antena pentru volum.

D.        Tehnica de interpretare

Diferenţiându-se de pian sau chitară, care corect acordate, nu pot produce sunete aflate între ton şi semiton, thereminul poate emite şi sunete aflate între un ton şi semiton, asemenea vioarei sau trombonului, de asemenea se diferenţiază de instrumentele acustice amintite prin faptul că nu are nici un reper al locului unde anume s-ar găsi nota pe care ai vrea s-o cânţi.

Aceste note aflate între ton şi semiton, de obicei nu sunt utilizabile în muzică şi trebuie evitate. Astfel trebuie să-ţi formezi deprinderi specifice thereminului precum şi să posezi un auz perfect să poţi cânta melodii pe theremin. Nu este imposibil, aşa cum au demosntrat şi Clara Rockmore sau Lydia Kavinia, mari artişti, maeştri ai thereminului, al căror interpretare este înregistrată pe diferite discuri.

 

 

theremin3

theremin4

Lydia Kavinia din Rusia, este o rudă apropiată chiar al lui Leon Theremin

Totodată, exersând pe theremin, îţi poţi perfecţiona auzul.

Acest instrument este ideal pentru producerea efectelor de glissando, portamento, vibrato sau tremolo şi este asociat cu sunete extraterestre, cosmice, mai ales dacă acesta este legat printr-un efect de delay înainte de a fi amplificat.

E.         La ce se foloseşte

Chiar dacă nu ne vine să credem, există mulţi compozitori care au compus creaţii pentru acest instrument. De obicei se foloseşte în muzica avantgardă, new age, foarte mult în muzică de filme pentru efecte, dar şi muzică clasică sau jazz.

Iată câteva exemple:

Bohuslav MartinůDmitri ShostakovichEdgar VareseMoritz Eggert sau muzică de film compusă de Miklós Rózsa pentru producţii hollywoodiene.

Mai este folosit de Jean Michel Jarre (Oxygene) sau Robert Plant de la Led Zeppelin.

Întotdeauna m-au fascinat sintetizatoarele poate şi pentru că sunt instrumentist la sintetizatoare în formaţia Mercedes Band şi am şi un proiect solo Nord şi căutam tot timpul informaţii pe internet despre începuturile erei acestor instrumente. Aşa am făcut cunoştinţă cu thereminul, apoi am simţit nevoia să-mi completez arsenalul de instrumente cu un theremin, şi aşa am şi făcut.

Deţin, deci un theremin mai simplu cu o singură antenă, care controlează înălţimea tonului. Îl folosesc conectat la un sintetizator Novation X-Station 25, pentru efectele celui din urmă. Adaug la theremin, deci, un mic reverb, puţin chorus, delay puţin mai mult şi un distorsion fin. Pot să spun că este totdeauna o plăcere să cânt la el. Are un ton analogic cald, mătăsos, în registrul grav. Sunetele, cum cresc în înălţime, devin mai deschise, mai pertinente, chiar mai ţipătoare şi are totdeauna priză la public deşi cânt la el doar nişte glissandouri, cu vibrato.

theremin6

Subsemnatul, performând live un solo de theremin

F.         In era computerelor

Moog a realizat un theremin MIDI controller, cu ajutorul căruia se poate accesa banca de sunete a oricărui tip de sintetizator capabil să primească mesaje MIDI implicit şi a sintetizatoarelor virtuale software.

G.        Instrumente similare?

Da. Există. Cam în perioada în care a fost inventat thereminul, în Franţa, Maurice Marthenot a inventat instrumentul denumit Ondes Marthenot.

theremin5

Ondes Marthenot

Principiul de funcţionare este acelaşi ca şi la theremin, dar acesta trebuie atins pentru a putea cânta la el.

Are o claviatură fixă şi un ghigaj pentru degetul instrumentistului care acţionează un fir de oţel cu ajutorul unui inel tras pe deget (ruban). Instrumentul poate fi folosit şi cu claviatură.

Cu mâna stângă se pot modifica unele caracteristici ale sunetului. De obicei se pot schimba formele de undă sonoră (sinus, dreptunghiular sau triunghiular) pentru a imita sunete de flaut, oboi, clarinet etc.

 

theremin7

Ondes Marthenot în acţiune. Se văd clar firul şi rubanul (inelul)

Şi pentru acest instrument au fost compuse piese consacrate, de către compozitori de muzică clasică, dintre care amintesc:

The Thurangalîla Symphony de Olivier Messiaen ori alţii ca Edgar Varese, Arthur Honegger, sau Maurice Jarre.

Unul dintre cei mai apreciaţi instrumentişti la Ondes Marthenot la ora actuală este Thomas Bloch.

Iată o piesă compusă pentru pian şi Ondes Marthenot de către Olivier Messiaen şi interpretată de Thomas Bloch:

 

Un alt instrument cu care este adeseori asociat thereminul este defapt o unealtă şi anume fierăstrăul. Cu toate că nu este un instrument deloc electronic, sunetul pe care îl scoate, fiind acţionat cu un arcuş de vioară este foarte asemănător celui de theremin.

Glassharmonica este de asemenea un instrument muzical acustic al cărui sunet seamănă cu thereminul.

F.         Concluzii

Ce pot să spun. S-a demonstrat fără tăgadă că există pe lumea asta un instrument muzical de mai bine de 90 de ani (!) care poate fi cântat fără să fie atins, dar nu asta este cel mai important lucru.

Cu inventarea acestui instrument, s-a început o muncă de cercetare bazată pe experiment, care a rezultat crearea, iniţial a sintetizatoarelor analogice modulare, apoi portabile (mulţumită Dr. Robert Moog) care sunt practic o perfecţionare a thereminului, fiindu-i adăugate iniţial o claviatură, apoi filtre, generatoare de envelope ADSR (Dr. Robert Moog), LFO uri, efecte etc. Sintetizatoarele digitale sunt doar la un pas de acestea, apoi au urmat instrumentele wavetable, PCM, între timp samplere etc, etc,  şi iată că suntem în mijlocul revoluţiei muzicale electronice.

Jean Michel Jarre:

 

Bibliografie:

http://en.wikipedia.org/wiki/Theremin

http://www.moogmusic.com/theremin/?section=product&product_id=21121

http://www.thereminworld.com/

http://en.wikipedia.org/wiki/Ondes-Martenot

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Echinocțiul de toamnă, 2019.

Imagini pentru echinocțiul de toamnă 2019

Echinocțiul (numit și echinox) este momentul când ziua și noaptea sunt egale în orice loc de pe Pământ, datorită faptului că Soarele, în mișcarea sa aparentă pe cer, se află exact pe ecuatorul ceresc. Trecerea în anotimpul toamnă din punct de vedere astronomic este marcată de echinocțiul de toamnă. Când are loc echinocțiul de toamnă?

Echinocțiul de toamnă 2019 – sfârșitul oficial al verii

Echinocțiul are loc de două ori pe an. Prima dată este momentul când Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera cerească sudică în cea nordică, în jurul datei de 21 martie, reprezentând echinocțiul de primăvară în emisfera nordică și echinocțiul de toamnă în cea sudică. Acest punct de intersecţie a eclipticii cu ecuatorul ceresc se numește punctul vernal. Punctul vernal este folosit pentru definirea coordonatelor astronomice ecuatoriale. Datorită faptului că punctul se deplasează pe ecliptică, coordonatele se definesc pentru poziția punctului într-un anumit an, de exemplu 1950,0 sau 2000,0.

Al doilea echinocțiu al anului este momentul când Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera cerească nordică în cea sudică, în jurul datei de 23 septembrie, reprezentând echinocțiul de primăvară în emisfera sudică și echinocțiul de toamnă în emisfera nordică. Punctul de intersecție din acest moment al eclipticii cu ecuatorul ceresc se numește punctul autumnal.

Echinocțiu toamnă 2019 – sfârșitul verii

„Punctul echinocţiului de toamnă, numit şi „punct autumnal”, se află pe sfera cerească la intersecția eclipticii (ce reprezintă proiecţia pe sfera cerească a planului orbitei Pământului) cu ecuatorul ceresc, pe care Soarele îl traversează la aceasta dată, trecând din emisfera nordică a sferei cereşti în cea sudică”, potrivit site-ului Observatorul Astronomic Vasile Urseanu.

Ce se întâmplă la echinocțiul de toamnă

În această zi, soarele va răsări şi va apune chiar în punctele cardinale est şi vest. În zona Polului Nord începe lunga noapte polară, iar în cea a Polului Sud, Soarele va sta deasupra orizontului, timp de 6 luni, până la momentul echinocţiului de primavară. În emisfera sudică a Pământului, data de 22 septembrie marchează începutul primăverii.

În fiecare an, la începutul ultimei decade a lunii septembrie, are loc echinocţiul de toamnă, adică momentul în care începe toamna astronomică. După această dată zilele devin mai scurte şi nopţile mai lungi, până la solstiţiul de iarnă de pe 22 decembrie. Potrivit specialiştilor, longitudinea astronomică a Soarelui atinge valoarea de 180°.

Când are loc echinocțiul anul acesta

Anul acesta, echinocţiul de toamnă va avea loc luni, 23 septembrie, 2019, la ora 07:50. Începând din acest moment, ziua va scădea treptat, până la 22 decembrie, când va fi solstiţiul de iarnă. În emisfera sudică începe primăvara.

Imagini pentru echinocțiul de toamnă 2019

Cum va fi vremea în Maramureș astăzi

 

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Apa alcalină și apa acidă.

Imagini pentru Apa alcalină și apa acidă

În mitologia românească, apa vie și apa moartă le conferă eroilor care o beau putere. Apa vie dă tinerețe veșnică și vigoare, iar cea moartă vindecă rănile. Ceea ce erau cândva basme, acum a devenit o realitate.

Conform descoperirilor care datează încă din 1939, de pe vremea când inginerul Marcel Violet a observat beneficiile apei de ploaie asupra plantelor și animalelor, s-au început cercetările pentru a se afla mai mult. Asta pentru că apa de ploaie avea o încărcătură energetică ce îi conferea anumite proprietăți.

Pe lângă Marcel Violet mai sunt și alți cercetători care au ajuns la concluzia că sub acțiunea unui câmp electromagnetic și sonor se poate obține un tip de apă cu efecte ca cele din povești. Gheorghe Lucaci, împreună cu prof. dr. Ion Mânzatu, au descoperit prin procesul de electroliză a apei că se disting două tipuri de apă: o apă vie – cea alcalină, cu efect pozitiv și stimulator, care se obține la polul negativ (catod) și o apă moartă – acidă, cu efect negativ și distrugător, care se obține la polul pozitiv (anod).

Apa alcalină are o mulțime de proprietăți vindecătoare

Consumul apei vii determină dezvoltarea țesuturilor sănătoase și vindecarea celor vătămate, iar apa moartă distruge bacteriile. În cazul animalelor, apa alcalină ingerată le face să crească mai repede, iar apa acidă ajută la distrugerea paraziților sau a diferiților dăunători.

Doctor Corneliu Moldovan, director general la Institutul Naţional pentru Medicină Complementară şi Alternativă „Prof. Dr. Florin Brătilă”, este de părere că apa alcalină este benefică deoarece „Consumul regulat de apă alcalină poate preveni alături de o dietă alcalină, de practicarea exercițiilor fizice și de evitarea fumatului și a consumului de alcool, unele boli cronice severe cum ar fi diabetul, cardiopatia ischemică, hipertensiunea arterială, boli cerebro-vasculare şi boli canceroase”.

Unii medici recomandă apa acidă pentru bolile de piele precum psoriazis, arsuri sau răni externe. Această apă nu se consumă, ci se folosește numai extern. Doar apa alcalină se bea, fiind eficientă chiar și în tratarea cancerelor.

Medicii japonezi (precursorii utilizării apei alcaline ca tratament intern) indică următoarele afecţiunii ce pot fi curarisite cu ajutorul apei alcaline: artrită, dureri acute de cap, afecţiuni ale aparatului circulator, afecţiuni ORL, dereglări ale ciclului menstrual, aritmii, astm bronşic, boli ale organelor excretoare, gastrită, constipaţie, hemoroizi, boli de ochi.

Cura efectivă constă în: dimineața se bea jumătate de litru de apă alcalină la temperatura camerei, iar după aceea timp de 40-45 de minute nu se consumă nimic. Cu 45 de minute înainte de prânz sau cină se bea jumătate de litru de apă alcalină și nu se mai consumă nimic două ore după prânz sau cină.

Mituri despre apă

Mitul 1Alcalinizarea cu bicarbonat de sodiu sau minerale este acelaşi lucru. Adăugarea de bicarbonat de sodiu în apă va schimba pH-ul . Cu toate acestea, nu veți primi nici beneficii antioxidante și nici oricare alte beneficii dintre cele menționate mai sus, pe care le puteți obține utilizând apă alcalină produsă cu un ionizator electric de calitate.

Mitul 2: Sucurile pot ține locul apei: „Atenție la băuturile artificiale (foarte des conțin, în cel mai bun caz, un procent ridicat de zahăr), colorate și adiționate cu tot felul de substanțe (caramel, acid carbonic, acid fosforic)… Pot cauza probleme fiziologiei aparatului digestiv (aerofagie, pirozis, meteorism, disbioză, flatulență)”, afirmă dr. Claudia Dămoc.

Mitul 3: 8 pahare cu apă pe zi te ajută să slăbești – mitul conform căruia 8 pahare cu apă pe zi te ajută la arderea grăsimilor a fost demontat de cercetătorii de la Universitatea din Alabama. Concluziile unui studiu întreprins de ei au arătat faptul că un consum mai mare de apă duce la arderea grăsimilor, însă acest lucru nu are un impact semnificativ asupra greutății corporale.

În prezent oamenii de știință afirmă că apa alcalină are proprietăţi nebănuite ce așteaptă să fie explorate.

Cum puteți prepara apă alcalină în casă?

Apa alcalină are un nivel mai ridicat al pH-ului și poate neutraliza aciditatea excesivă a sângelui, poate stimula metabolismul și ajuta organismul să absoarbă mai eficient nutrienții, de aceea ar fi indicat să o consumăm cât mai des preparând-o chiar în casă. În plus, această apă ar preveni cancerul, artrita, precum și alte boli degenerative.

Vă puteți face apă alcalină acasă folosind o lămâie. Tot ce trebuie să faceți este să umpleţi un recipient cu apă și să tăiați o lămâie în opt părți egale. Puneți bucățile de lămâie în apă, fără însă a le stoarce. Acoperiți recipientul și lăsați-l pentru 8-12 ore la temperatura camerei. În acest mod veţi obține apă alcalină.

Beneficiile apei alcaline

Apa alcalină are în compoziția sa mai mult oxigen și minerale alcaline față de apa acidă sau neutră. Iată câteva dintre cele mai importante beneficii ale apei alcaline.

  1. Detoxifică. Consumul de apă alcalină neutralizează aciditatea şi îndepărtează reziduurile acide din celule şi ţesuturi. Elimină toxinele acumulate în organism ca urmare a consumului anumitor alimente, a unor medicamente şi previne procesul natural de îmbătrânire. Reziduurile acide colectate în organism pot conduce la grave perturbări ce favorizează pierderea sănătăţii.
  2. Hidratează. Apa alcalină te ajută să redobândeşti sănătatea optimă pentru că este mult mai uşor absorbită la nivel celular, hidratând astfel organismul.
  3. Oxigenează. Apa alcalină acţionează precum un antioxidant, neutralizând în mod eficient acţiunea negativă a radicalilor liberi. În plus, poate chiar să-i transforme pe aceștia în oxigen pe care trupul îl poate utiliza pentru a produce energie. Celulele canceroase nu pot supravieţui într-un mediu oxigenat, alcalin.
  4. Alcalinizează pH-ul. Apa alcalină ajută la echilibrarea pH-ului organismului care tinde să fie acid ca urmare a alimentaţiei, stresului şi expunerii la toxinele din mediul înconjurător. Mediul alcalin este cel normal pentru sănătatea unei persoane.
  5. Îmbunătăţeşte sistemul imunitar maximizând capacitatea organismului de a lupta împotriva bolilor.
  6. Combate inflamația. Nivelul crescut de vitamina C din lămâie neutralizează efectele radicalilor liberi cu care vine în contact. Radicalii liberi pot distruge celulele sănătoase și provoacă inflamație în organism. Acesta este unul dintre motivele pentru care vitamina C s-a dovedit a fi utilă pentru reducerea unor simptome ale osteoartritei și artritei reumatoide.
  7. Antibiotic natural. Flavonoizii din lămâi au efecte antibiotice – ajută la prevenirea creșterii şi multiplicării bacteriilor patogene care cauzează infecții și boli.
  8. Proprietăți anticancerigene. Lămâile conțin flavonoizi unici care au proprietăți antioxidante și anticancerigene. De fapt, cercetările au arătat că substanțele din citrice, inclusiv din lămâi s-au dovedit a fi de ajutor în combaterea cancerului oral, pulmonar, de sân, stomac și colon.
  9. Beneficii pentru ficat. Apa cu lămâie ajută la întărirea ficatului prin furnizarea de energie necesară enzimelor hepatice.
  10. Sănătate pentru ochi. Vitaminele și carotenoizii din lămâi ajută la prevenirea degenerescenței maculare.

Sursa: suntsanatos.ro

Ce este apa alcalina ionizata

APA ALCALINA IONIZATA, supranumita si Apa VIE, Apa STRUCTURATA, Apa HEXAGONALA, Apa USOARA, Apa DEDEUTERIZATA, Apa ENERGIZANTA, Apa ANTI-IMBATRANIRE, Apa REDUSA, Apa MIRACOL, MICRO-Apa, etc.
Cum se prepara si ce proprietati are apa alcalina ionizata?
Pentru ionizare apa intra intr-un complex de module de ionizare electrolitica, unde este divizata in fractiile alcalina, respectiv acida.
Apa acida ionizata (cu pH de la 2 la 7) contine ionul hidroniu H3O+ iar apa alcalina ionizata (cu pH de la 7,2 la 11) contine ionul hidroxil (OH-) , fiind astfel extrem de bogata in molecule de oxigen.
Cu cat concentratia de oxigen (ioni hidroxil) creste, cu atat pH-ul este mai mare, scara pH fiind logaritmica. De exemplu, un pahar de apa cu pH 11 are o concentratie de oxigen de 10.000 de ori mai mare decat un pahar cu apa obisnuita (pH 7). In apa obisnuita, moleculele se grupeaza in clusteri (ciorchini) formati din 15-20 de molecule. Acesti clusteri, avand dimensiuni mari, sunt foarte putin mobili si nu pot ajunge sa hidrateze cele mai indepartate tesuturi ale corpului.

In alcalina ionizata, datorita ionizarii electrolitice, clusterii sunt formati doar din 4-6 molecule de apa. Acestia, avand dimensiuni foarte mici, ajung rapid in cele mai indepartate tesuturi, pe care le hidrateaza instantaneu. Apa alcalina ionizata hidrateaza organismul de 6 ori mai eficient decat apa obisnuita.

Fortele de atractie dintre moleculele de apa
Un alt fenomen fizic ce apare in procesul de ionizare electrolitica este modificarea tensiunii superficiale a apei alcaline ionizate. Tensiunea superficiala este proprietatea generala a lichidelor de a lua o forma geometrica de arie minima in lipsa fortelor externe, datorita fortelor de coeziune dintre moleculele lichidului.
Asa se explica fuzionarea picaturilor de apa sau formarea de sfere din picaturile de mercur.
La suprafata lichidului, fiind mai putine molecule, fortele de coeziune actioneaza mai puternic. Astfel, la suprafata apei se formeaza o pelicula, iar forta necesara pentru a penetra aceasta pelicula se masoara in dyn/cm.

Pentru exemplificare, forta pe care o insecta o exercita asupra peliculei superficiale a apei este mai mica decat forta de coeziune dintre moleculele apei, pelicula nu poate fi penetrata, iar insecta poate sa se deplaseze pe suprafata apei. Tensiunea superficiala a apei este esentiala pentru hidratarea corpului.

Hidratarea reprezinta de fapt introducerea apei in celule. Celulele corpului nostru nu se ating, ele „inoata” intr-un fluid format din apa. In interiorul celulelor exista un alt tip de apa, diferita de cea din exteriorul lor. Membrana celulara, denumita membrana plasmatica sau plasmalema, este o structura ce compartimenteaza si delimiteaza continutul celular, avand permeabilitate selectiva pentru trecerea moleculelor si ionilor. Membrana celulara este permeabila doar pentru un anumit tip de apa, aceea cu tensiunea superficiala de 45 dyn/cm. Apele imbuteliate (minerale naturale plate, carbogazoase) si cele de robinet au tensiunea superficiala de 73 dyn/cm. Pentru a se putea hidrata cu aceste ape, corpul nostru consuma multa energie, necesara modificarii tensiunii superficiale din 73 dyn/cm in 45 dyn/cm.
Apa dupa procesul de ionizate are tensiunea superficiala apropiata de 45 dyn/cm iar corpul se hidrateaza instantaneu, fara efort, fara consum de energie.

Apa este folosita de creier pentru sustinerea activitatii neuro-transmitatorilor si hormonilor, apa regleaza temperatura corpului, protejeaza creierul prin absorbirea socurilor, formeaza saliva, sustine digestia, transporta substantele nutritive si oxigenul, mentine hidratarea celulelor, faciliteaza eliminarea toxinelor din organism, etc. Fara apa nu exista viata. Apa traieste in noi, chiar daca noi nu putem trai in apa. Fiinta umana este alcatuita din apa in proportie de 70-90%. In plasma sangvina avem 3 litri de apa, in lichidul interstitial 14 litri, iar in celule 29 de litri. Ca procente, creierul are 85% apa, plamanii 80%, inima 79%, splina 75%, rinichii 82%, muschii 75%, oasele 22%, cartilagiile 90%.
Una din cauzele aparitiei cancerului este dezechilibrul dintre proportiile de hidrogen si deuteriu din corpul nostru. Cum se cunoaste din medicina, aceasta proportie este responsabila de diviziunea celulara. Daca acest echilibru se deterioreaza, divizunea celulara devine haotica, anarhica, nu mai poate fi controlata, apare cancerul. La nastere, echilibrul dintre hidrogen si deuteriu este perfect stabil. Pe masura ce inaintam in varsta, cantitatea de gaze dizolvate in sange creste, concentratia de deuteriu creste si exista pericolul aparitiei cancerului. Pentru a reface acest echilibru trebuie sa diminuam concentratia de deuteriu, metoda fiind aceea de a consuma o apa „usoara”, saracita in deuteriu.Prin ionizarea electrolitica, la catod se obtine apa alcalina ionizata iar la anod apa acida ionizata. Apa alcalina ionizata contine minerale alcaline si oxigen (ionul hidroxil), iar apa acida ionizata contine minerale acide si hidogen (ionul hidroniu). In apa alcalina ionizata nu avem hidrogen, acesta fiind prezent doar in apa acida ionizata. Hidrogenul are doi izotopi, deuteriul si tritiul. Eliminand hidrogenul dintr-o solutie se elimina si izotopii acestuia. Apa alcalina ionizata este saracita in deuteriu prin procesul de ionizare electrolitica, este o apa „usoara”. Introdusa in organism, poate contribui la refacerea echilibrului hidrogen-deuteriu, reducand semnificativ posibilitatea aparitiei cancerului.
Acidoza cauza aparitiei tuturor bolilor
In marea lor majoritate, oamenii acumuleaza, datorita alimentatiei si poluarii mediului, prea multa aciditate in corp. Hrana pe care o consumam arde impreuna cu oxigenul din celule pentru a produce energie. Dupa o ardere deficitara, datorata tulburarilor de metabolism, hrana se transforma in reziduuri acide. Corpul elimina o parte din acestea prin urina, expiratie si transpiratie, restul fiind depozitate pe peretii interiori ai vaselor de sange, in tesuturi, pe organele interne. Pentru a putea trai, sangele si celulele corpului nostru trebuie sa fie usor alcaline (sangele are pH-ul intre 7,35-7,45). Pentru a-si pastra alcalinitatea, organismul face un compromis, convertind reziduurile acide lichide in reziduuri acide solide, apeland la rezervele sale de calciu din oase si coloana vertebrala, sub forma de hidroxid de calciu Ca(OH)2 si bicarbonat de calciu Ca(HCO3)2, cu care va neutraliza acidul din organism. Pentru a nu afecta pH-ul, corpul depoziteaza reziduurile acide solide intr-o multitudine de moduri si locuri, cel mai adesea invelindu-le intr-un strat de tesut adipos, ingrasarea fiind implicit rezultatul necesitatii crearii unui mediu de stocare. Genetic, corpul nostru poseda o capacitate limitata de prelucrare a hranei acide.
Alimentatia omului modern este aproape in totalitate acida. Cand este depasita capacitatea corpului nostru de a prelucra hrana acida, acesta depoziteaza reziduurile acide solide, ajungandu-se foarte repede la o stare de hiper-aciditate, denumita acidoza.
Acidoza este cauza aparitiei majoritatii bolilor degenerative. Odata instalata in corp acidoza, incep sa apara depunerile de grasime, inflamarea diferitelor organe si tesuturi, infectii, inflamatii cronice, calculi renali, biliari, hipertensiune, diabet, colesterol, ciroza, ulcer, reumatism, constipatie, etc. Cand aciditatea celulelor corpului ajunge la pH 6,8 incep sa apara simptomele bolilor, la pH 5,8 incep sa se formeze celulele canceroase, iar la pH 3,5 corpul nostru nu mai poate sustine viata.
Se considera a fi substanta acida acea substanta care elibereaza ioni de hidrogen (H+ ) intr-o solutie sau in mediu, iar substanta bazica aceea care preia, indeparteaza (H +), eliberand radicalul de hidroxil (OH-). cesta din urma este foarte important, intrucat de el se ataseaza mineralele considerate alcaline, generand hidroxid de potasiu, de sodiu si de calciu – KOH, NaOH, Ca(OH)2 – care pastreaza oxigenul. Iar oxigenul este „combustibilul” de baza al corpului.
Acidoza poate fi usor pusa in evidenta prin analizele sangvine: VSH si fibrinogen crescut, acid uric, acizi grasi si trigliceride crescute, etc. Acizii grasi sunt rezultatul consumului de zahar, dulciuri, paste si paine, atunci cand sunt consumate peste puterea de digestie a organismului, sau cand sunt amestecate cu alimente incompatibile. Acidul uric si amoniacul provin de la toate tipurile de carne. Acidul fosforic provine de la bauturi tip Cola sau orice alte bauturi energizante. Acidul sulfuric provine de la galbenusul de ou consumat in exces. Toti acesti acizi sunt daunatori, dar cei sulfuric si fosforic sunt otravitori. Acizii trebuie neutralizati prin dieta alcalina. In absenta unei diete alcaline, corpul nu are alta varianta decat aceea de a extrage calciul din oase pentru a neutraliza acizii, transformandu-i in sulfati, fosfati si urati. Asa apare osteoporoza.
Una din marile probleme ale reziduurilor acide este aceea ca ingroasa sangele si blocheaza capilarele. Din aceasta cauza, foarte multe persoane sufera de hipertensiune arteriala. In functie de locul din organism unde sunt stocate reziduurile acide, circulatia sangelui in acea zona este slaba, fiind posibil ca un organ vital sa nu primeasca suficient sange, devenind astfel disfunctional.
Multe boli degenerative sunt rezultatul proastei circulatii a sangelui. Diabetul de tip 2 este cauzat de acumularile de reziduuri acide din jurul pancreasului. Celulele canceroase sunt acide, in timp ce celulele sanatoase sunt alcaline. Celulele normale nu pot supravietui in zonele cu acumulari de reziduuri acide. Pentru a supravietui in mediul acid, celulele sufera mutatii, devenind celule
canceroase.

Ceea ce deosebeste apa alcalina ionizata de celelalte ape alcaline, ne-ionizate, este ORP sau Potentialul Redox

(Potentialul de Oxido-Reducere), obtinut prin procedeul de ionizare electrolitica. Aceasta caracteristica defineste capacitatea de reducere a oxidarii celulelor sanatoase ale corpului nostru datorita actiunii radicalilor liberi.

Daca se masoara ORP-ul apei alcaline ionizate, acesta este puternic negativ, adica apa alcalina ionizata este un antioxidant natural foarte puternic. Apa alcalina obisnuita, extrasa din surse naturale sau obtinuta prin dizolvarea unor minerale (vitamina C, microhidrina-capsule, Alka Mine-coral), nu are proprietati anti-oxidante. Nu trebuie confundata apa alcalina ionizata cu apa alcalina naturala.





Recomandari privind consumul de apa alcalina ionizata
Dimineata, pe stomacul gol, se beau 1-2 pahare apa alcalina ionizata, la temperatura camerei. Urmeaza apoi igiena cavitatii bucale. Dupa cca 30-45 de minute se poate servi micul dejun. Dupa alte cca 30-45 de minute se pot lua medicamentele (de catre persoanele care au medicatie recomandata, pentru diverse afectiuni medicale).

Puteti consuma apa alcalina ionizata fara restrictii in timpul zilei, Apa alcalina ionizata poate sa inlocuiasca apa uzuala pe care o consumati, atata timp cat urmati dieta alcalina. Cu 45 de minute inaintea oricarei mese (mic dejun, pranz sau cina) nu consumati apa. De asemenea, in timpul mesei nu este recomandat sa consumati apa. Daca totusi consumati apa in timpul mesei, este bine sa stiti ca aceasta va solidifica grasimile, iar digestia va fi foarte lenta si dificila. Medicii japonezi recomanda ca, in cazul cand doriti sa consumati lichide in timpul mesei, acestea sa fie calde. Seara, inainte de culcare, este benefic sa consumati minim 1 pahar cu apa alcalina ionizata.
Consumul de apa alcalina ionizata trebuie sa fie gradual, atat cantitativ (1,5 litri/zi) cat si calitativ (cresterea nivelului pH), pentru a permite organismului sa se obisnuiasca cu dieta alcalina. Cauza majoritatii bolilor degenerative este ACIDOZA, acea stare a organismului datorata consumului de hrana acida, peste capacitatea de prelucrare a organismului nostru. Hrana acida este reprezentata de toate alimentele procesate (cereale, faina, malai, gris, orez, paine, prajeli, alimente tip „fast-food”, mezeluri, sucuri-inclusiv cele „naturale”, bauturi carbogazoase, alcool, cafea, etc) cu exceptia legumelor si fructelor in stare proaspata.
Dieta cu apa alcalina ionizata trebuie sa inceapa cu un nivel mic al pH: 8 (pentru copii) si 8,5 (pentru adulti). Consumati cca 1,5 litri zilnic, timp de 3-4 saptamani, dand astfel posibilitatea organismului sa se obisnuiasca lent si progresiv cu concentratia de oxigen din apa alcalina ionizata.
Dupa perioada de adaptare, puteti creste cantitatea de apa alcalina ionizata consumata zilnic, sau puteti trece la un pH mai mare. De la primele pahare de apa alcalina ionizata consumate, veti simti imediat efectele detoxifierii, tonusul marit, energie mai multa, reglarea tranzitului intestinal.
Apa alcalina ionizata nu are gust, nu are miros, nu are culoare. Apa alcalina ionizata nu-si modifica pH-ul prin fierbere, puteti gati cu aceasta, legumele fierb foarte repede si isi modifica foarte putin culoarea, cafeaua capata savoare. Prin fierbere se modifica ORP-ul apei alcaline ionizata catre zero, apa isi pierde capacitatile antioxidante.
Daca aveti analize medicale recente, comparati valorile acestora cu cele masurate dupa consumarea apei alcaline ionizate timp de 3-4 saptamani. Doar asa va veti putea convinge de ce se spune ca apa alcalina ionizata vindeca prin echilibrarea starii de aciditate a corpului (eliminarea ACIDOZEI din corp).
„Apa alcalina ionizata, consumata constant, are efecte extraordinare in prevenirea si tratarea urmatoarelor afectiuni medicale: diabet, cancer de colon, leucemie, TBC, hepatita, ciroza, anemie, boli hepatice, cangrena diabetica, guta, ulcere gastro-duodenale, tumori maligne si metastatice, hipertensiune, infarct miocardic, angina, astm, bronsita, reumatism, arteroscleroza, osteoporoza, boli de colagen, SLE, calculi renali si biliari, obezitate, colesterol, hiperaciditate, constipatie, diaree, flatulenta, etc.
De asemenea, apa alcalina ionizata combate si elimina Acidoza (cauza tuturor bolilor), combate celulita, mentine silueta, hidrateaza si detoxifica exceptional organismul la nivel molecular, incetineste imbatranirea prematura, revigoreaza activitatea sexuala, metabilozeaza rapid alcoolul, vindeca urticaria si dermatitele atopice, acneea, ulceratiile si psoriazisul, previne calvitia, combate deshidratarea copiilor in cazuri de voma si diaree, imbunatateste nivelul de bilirubina la nou-nascuti, are efecte benefice pentru femeile gravide, determinand disparitia starii de voma, ameliorarea problemelor de dinti, cresterea puterii de alaptare. Prin consumarea apei alcaline ionizate organismul primeste Energie in stare pura”.
Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

De ce plantele de la Cernobîl sunt imune în fața cancerului.

Cernobîl. De ce plantele nu fac cancer? Copacii au ”preluat” zona din jurul vechii centrale nucleare.

Sursa: Internet.

Când auzi Cernobîl, te gândești automat la dezastrul nuclear din 1986. Serialul omonim de la HBO a readus în atenția publicului tragicul accident.

După explozia reactorului din centrala nucleară, au apărut mii de cazuri de cancer, iar zona cândva populată s-a transformat într-un oraș fantomă. Zona de excludere se întinde pe o arie de 2600 de kilometri pătrați.

Cu toate astea, această zonă nu este lipsită de viață. Vegetația s-a dezvoltat bogat, iar în păduri trăiesc lupi, urși și porci mistreți. Chiar și în cele mai radioactive locuri, vegetația a început să își spună cuvântul la numai trei ani de la explozie. Oamenii, alte mamifere și păsările ar fi murit de la nivelul de radiații care, dacă nu ar fi murit în scurt timp prin boli de iradiere, ar fi făcut-o ulterior de la cancer.

Cu toate astea, plantele par să o ducă foarte bună. Ce au așadar plantele și noi nu avem? În primul rând, corpul nostru este ca o mașinărie în care fiecare celulă și organ are un scop și un loc, iar pentru buna funcționare ele trebuie să coopereze. În schimb, o plantă are o structură mult mai flexibilă ca noi.

Plantele nu se pot mișca, însă – în mod ironic – tocmai această inflexibilitate le forțează să fie flexibile cu circumstanțele în care se află. Ele nu au structura bine-definită a unui om sau a unui animal. ci mai degrabă o perfecționează pe parcurs. Dacă au sau nu nevoie de rădăcini mai adânci sau tulpini mai înalte depinde de semnalele chimice din interiorul lor, dar și de lumină, temperatură și apă.

Spre deosebire de celulele umane sau animale, aproape toate celulele vegetale sunt capabile să creeze altele noi, de care are nevoie planta. Din acest motiv grădinarii pot altoi un pom cu o creangă a altui pom, spre exemplu. Plantele pot, așadar, să înlocuiască celulele moarte sau țesuturile mult mai ușor decât animalele, dacă sunt atacate (fie că sursa atacului este un animal sau radiația).

Radiațiile și alte tipuri de modificări ADN pot totuși să cauzeze tumori în plante. Diferența este că acele tumori nu prea se pot împrăștia în plantă ca un cancer normal, mulțumită pereților rigizi ai celulelor vegetale.

Astfel, ceea ce pentru noi a fost un dezastru de proporții incredibile, pentru plante a fost o șansă să scape de influența umană și să viețuiască în voia lor.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

5 civilizații antice care stăpâneau tehnologii avansate

Imagini pentru Tehnologiile avansate ale „craniilor alungite”

Cei mai mulți membri ai comunității științifice cred că am reușit să construim imperiul tehnologic global al secolului XXI fără prea mult ajutor de la strămoșii noștri. Credința generală este că numeroasele civilizații care ne-au precedat erau compuse din primitivi fără prea multă minte sau pregătire.

În pofida acestor idei preconcepute, tot ceea ce știm astăzi se bazează pe munca și experiența acelor civilizații antice. Îți prezentăm câteva exemple care te vor convinge că oamenii din trecut erau mult mai avansați decât se crede.

Parcă în joacă, ne-au lăsat moștenire întrebări la care știința zilelor noastre nu știe și nu are cum să răspundă.

1. Pilonul de fier care nu ruginește (Delhi, India)

Imagini pentru Pilonul de fier care nu rugineşte, Delhi, India

Acest pilon îi intrigă pe cercetători deoarece, deși a fost făcut din fier acum 1.600 de ani, el nu ruginește. Cu toții știm că orice obiect din fier cade victimă ruginei după o vreme, mai ales dacă este expus intemperiilor.

Așadar, cum este posibil ca un pilon milenar, înalt de aproape șapte metri, să rămână în starea în care a fost construit? Oamenii de știință n-au reușit să găsească o explicație și nu cunosc nici astăzi ce tehnică au folosit maeștrii fierari indieni.

 

Un lucru este cert, totuși: pilonul din Delhi nu este singurul care și-a conservat starea, deci nu poate fi vorba despre un incident norocos. Stâlpi similari există și la Dhar, Mandu, în Munții Kodachadri și în Munții Abu.

De asemenea, arheologii care studiază aceste civilizații antice au descoperit și o serie de tunuri neruginite, construite tot de indieni. Așadar, dacă în urmă cu câteva milenii oamenii știau să împiedice oxidarea fierului, ore câte astfel de cunoștințe s-au pierdut definitiv în negura istoriei?

 

 

 

2. Vestigii ale unor civilizații antice avansate: lentila din Nimrud

Când avem de-a face cu artefacte antice – precum lentila din Nimrud -, prima întrebare care se pune este: „La ce foloseau toate acestea?” Lentila de mici dimensiuni a fost confecționată din cristal natural, acum 3.000 de ani, de asirieni.

Ea a fost șlefuită prin mijloace artificiale și este echivalentul unei lupe care mărește de trei ori. Desigur, în zilele noastre, orice laborator realizează o astfel de lentilă în câteva ore.

 

Dar, dacă ne gândim că lentila in Nimrud a fost realizată în anii 750-710 î.e.n. de o civilizație antică presupus primitivă, vom privi lucrurile și liniaritatea istoriei cu alți ochi.

La fel ca orice artefact care contrazice opinia generală despre strămoșii noștri, lentila din Nimrud a stârnit numeroase dezbateri în comunitatea științifică. Încă nu s-a stabilit prin ce procedeu a fost creată și la ce era folosită.

3. Seismograful chinezesc

Una dintre cele mai dezvoltate civilizații antice a fost cea chineză. Deși inventatorul oficial al seismografului este un fizician scoțian din secolul al XIX-lea, detectorul de cutremure a fost inventat mult mai devreme.

Seismograful a fost inventat, de fapt, de chinezi, în anul 132 î.e.n. Aparatul consta într-un vas de bronz cu diametrul de 1.8 metri. Pe vas erau montați opt dragoni sculptați și fiecare ținea în gură o bilă de bronz.

Imagini pentru Seismograful chinezesc

La baza vasului, în dreptul fiecărui dragon, se afla câte o broască cu gura deschisă. În interiorul vasului se afla un pendul, sensibil la orice mișcare. În timpul cutremurelor, pendulul se mișca și pornea mecanismul vasului.

În funcție de direcția cutremurului, bila de bronz cădea din gura unuia dintre dragoni direct în gura broaștei de sub el. Potrivit relatărilor, mecanismul chiar funcționa, înregistrând inclusiv cutremure de joasă intensitate, pe care oamenii nu le simțeau.

4. Oțelul de Damasc

Ați putea presupune că niște civilizații antice fără prea multe cunoștințe n-ar fi în stare să creeze oțel de cea mai bună calitate. Și totuși, oțelul de Damasc, produs începând cu secolul al III-lea, este unic în lume.

Metoda de fabricare s-a pierdut în secolul al XVII-lea, iar de atunci nimeni n-a reușit să-i afle secretul. Oțelul de Damasc este ușor de recunoscut datorită aspectului irizat și este extrem de rezistent.

Imagini pentru . Oțelul de Damasc

Mai mult, el rămâne ascuțit mult mai mult decât oțelul tradițional. Intrigați de calitatea excepțională a materialului, oamenii de știință l-au analizat și au descoperit în compoziție nanotuburi de carbon.

Nanotuburile de carbon sunt elementul responsabil pentru duritatea oțelului de Damasc. Așadar, în secolul al III-lea, sirienii foloseau tehnologii pe care noi le-am „descoperit” doar în anii ’90. Nu e rău pentru un popor înapoiat, nu-i așa?

5. Motorul cu aburi produs de grecii antici

Imagini pentru motorul cu aburi produs de grecii antici

Primul motor cu aburi utilizabil a fost patentat de scoțianul James Watt, în 1781. Cu toate acestea, dispozitivele care funcționau prin forța aburului au fost inventate cu mult înaintea erei industriale.

Puțini știu că mașina cu abur a fost inventată în secolul I, de grecii antici. Heron din Alexandria a creat o sferă goală pe dinăuntru, pivotată pe două tuburi prin care trecea aburul. Aburul provenea dintr-un mic fierbător, umplea sfera și ieșea prin niște țevi.

Jeturile de abur care țâșneau făceau ca sfera să se rotească. Deși invenția n-a fost utilizată la ceva concret, ci doar ca divertisment, este clar că civilizațiile antice aveau cunoștințe de fizică mai avansate decât am crede.

Bonus: Tehnologiile avansate ale „craniilor alungite”

Imagini pentru Tehnologiile avansate ale „craniilor alungite”
Un corp cu craniu foarte interesant descoperit în zona Cusco, din Peru. Este scheletul unui membru al populației Huayqui, descoperit într-un vechi cimitir, situat la aproximativ o oră distanță (parcursă cu mașina) de Cusco. Oasele au fost datate la 800 de ani, deci copilul a trăit pe vremea incașilor. Copilul a fost îngropat într-un mormânt regal de lângă satul Andahuaylillas. A murit, cel mai probabil, la vârsta de doi ani. 

Una dintre cele mai mari necunoscute ale istoriei este cine au fost fost ființele cu craniile alungite din America de Sud, ale căror mumii se găsesc mai ales pe coasta de vest a Americii de Sud, în special în Peru, Bolivia și Chile.

Nu este vorba despre craniile deformate artificial, prin legarea sau presarea capetelor nou-născuților (o tehnică ce nu mărește volumul cutiei craniene, ci doar îi schimbă forma). Ne referim la o caracteristică din naștere, dovedită de volumul cranian (și, implicit, mărimea creierului) cu 25%-30% mai mare decât întâlnim la oamenii obișnuiți.

Imagini pentru Tehnologiile avansate ale „craniilor alungite”

Aceste ființe, indiferent de specia din care făceau parte, au lăsat o moștenire impresionantă, greu de înțeles. Iată câteva articole care tratează această temă:

  1. Cimitir, grânar sau observator astronomic? Fâșia găurilor misterioase din Peru
  2. Un mister al ingineriei antice – Terasele circulare incașe din Urubamba, Peru
  3. 5 geoglife misterioase: Mesajele nedescifrate ale civilizațiilor pierdute
  4. Machu Picchu, poarta spre cer. Orașul pierdut al incașilor
  5. 5 petroglife și picturi rupestre antice care înfățișează „ființe din alte lumi”

Toate aceste elemente întăresc ideea că trecutul are încă multe secrete. În continuare, îți recomandăm și câteva simboluri oculte care fac legătura între civilizațiile antice.

 

Sursa: Internet, Incredibila.ro
Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

O fotografie care a distrus teoria Pământului plat (printre multe alte dovezi).

 

Imagini pentru Pământul nu este plat

Post image

Comunitățile de oameni care sunt de părere că Pământul este plat au explodat în ultimii ani, datorită internetului. O fotografie simplă s-ar putea să le distrugă ipoteza.

Într-o postare pe Reddit intitulată ”șah mat pentru societatea Pământului plat”, un utilizator a făcut valuri în urmă cu câteva zile. El a postat un selfie realizat de el sau de către un apropiat de pe Everest. Fotografia care nu pare să fie editată sau modificată în vreun fel are pe fundal curbura pământului.

Ca referință, Everest este cel mai înalt punct de pe Pământ. Se află în regiuna Mahalangur Himal din munții Himalaya, pe granița dintre China și Nepal. Elevația sa este de 8.848 de metri.

În mod previzibil, fotografia care se poate vedea mai jos în toată splendoarea ei a dat naștere unor dezbateri online, deși majoritatea oamenilor au lăudat imaginea și au clasficat-o ca fiind un argument puternic împotriva conspirației că planeta noastră ar fi plată.

Unii au fost de părere că efortul din spatele acestui ”argument” a fost însă prea mare. Ar fi trebuit să fie suficient faptul că poți vedea doar 2,5% din suprața planetei în orice moment, de oriunde. Dacă planeta era plată, era suficient să te uiți pe bloc mai înalt sau pe orice munte și să-i vezi capătul.

La capitolul argumente tehnice, cineva a spus că s-ar putea ca imaginea să fi fost realizată cu lentilă de tip fisheye, iar curbura din fundal să fi fost o consecință a respectivului obiectiv.

Momentan, nu s-au implicat foarte mulți adepți ai teoriei pământului plat în dezbatere, dar postarea nu este foarte veche pe Reddit, deci este posibil ca popularitatea ei să crească și mai mult în următoarele zile. Va fi interesant de văzut cu ce argumente mai vin la înaintare adepții acestei teorii populare pentru a combate realitatea planetei pe care locuim.

Imagini pentru selfie everest

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Primul lichid magnetic permanent.

 

Imagini pentru lichid magnetic permanent

O echipă de cercetători de la University of Massachusetts Amherst au reuşit să obţină accidental, în laborator, primul lichid permanent magnetizat din lume, picăturile din acest lichid mişcându-se la unison şi putând să se asocieze în diferite forme, în timp ce este manipulat din exterior prin intermediul unui magnet, conform unui nou studiu publicat în ultimul număr al revistei Science, relatează Agerpres

De obicei, ne imaginăm magneţii ca fiind în starea de agregare solidă, spune Thomas Russell, profesor de ştiinţa polimerilor şi inginerie la University of Massachusetts Amherst. Dar acum ştim că „putem obţine magneţi în stare lichidă, care pot lua diferite forme – şi putem decide formele pe care aceştia să le ia”, a adăugat el, precizând că picăturile din acest lichid magnetic pot forma sfere, cilindri sau forma discului plat al aluatului de clătite. „Putem să le facem să arate ca un arici de mare dacă dorim”, a completat el.

Imagini pentru Primul lichid magnetic

Russell şi echipa sa au obţinut acest magnet lichid din întâmplare, în timp ce experimentau cu o imprimantă 3D. Ei au încercat să printeze lichide în scopul obţinerii unor noi materiale solide, dar care să aibă proprietăţile fluidelor, pentru diferite aplicaţii în domeniul energiei.

Într-una din zile, studentul postdoctoral şi coordonatorul acestui studiu, Xubo Liu, a observat că picături din materialul rezultat din imprimanta 3D, ce era alcătuit din particule magnetizate de oxid de fier, se învărteau la unison pe un suport magnetic. Ulterior echipa sa a observat că întregul construct, nu doar acele particule, devenise magnetic.

Cum funcționează magnetul lichid

Folosind o imprimantă 3D special adaptată pentru lichide, echipa a reuşit să genereze picături de ordinul milimetrilor din apă, ulei şi oxizi de fier. Aceste picături îşi menţin forma pentru că o parte din particulele de oxid de fier din compoziţie formează legături cu surfactanţii (denumiţi şi tenside – substanţe care reduc tensiunea de suprafaţă a lichidului). Surfactanţii formează o peliculă în jurul apei, iar unele particule de oxid de fier intră în compoziţia acestei pelicule, în timp ce restul rămân în interior, după cum explică Russell.

Apoi, echipa a plasat aceste picături în câmpul magnetic al unei bobine parcursă de curent

pentru a le magnetiza. După îndepărtarea bobinei magnetice, picăturile au demonstrat un comportament nemaivăzut până acum la substanţele lichide – şi-au păstrat proprietăţile magnetice.

Lichidele magnetice erau cunoscute de fizicieni. Ele poartă denumirea deferofluide şi sunt fluide constituite din particule coloidale feromagnetice, ferimagnetice sau paramagnetice, suspendate într-un lichid purtător. Caracteristic pentru ferofluide este însă faptul că acestea rămân magnetizate doar în prezenţa unui câmp magnetic.

Atunci când picăturile au fost apropiate de câmpul magnetic, particulele de oxid de fier s-au aliniat la unison, indicând aceeaşi direcţie. Odată ce a fost oprit câmpul magnetic, particulele de oxid de fier s-au alipit de surfactantul din peliculă în formaţie strânsă, fără a se mai putea mişca şi astfel şi-au păstrat alinierea. Particulele de oxid de fier care au rămas să plutească în interiorul lichidului au preluat, de asemenea, această aliniere.

Oamenii de ştiinţă încă nu înţeleg mecanismul prin care aceste particule se menţin în stare magnetizată. Odată ce vor avea această explicaţie, aplicaţiile acestei descoperiri pot fi multiple, atât în domeniul energeticii cât şi al roboticii şi al programelor spaţiale

Imagini pentru lichid magnetic permanent

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu