O nouă formă a magnetismului

Studiul care schimbă manualele de fizică: oamenii de ştiinţă au descoperit o nouă formă a magnetismului

Acest cristal de herbertsmithit a ajutat oamenii de ştiinţă să descopere a treia formă a magnetismului    

Sursa: Descoperă. ro

Cercetătorii de la MIT au demonstrat existenţa unei noi forme a magnetismului, pe care au denumit-o „quantum spin liquid”. Aceasta este cea de-a treia formă a magnetismului descoperită până acum.

Magnetismul cu care majoritatea dintre noi suntem obişnuiţi, feromagnetismul, este forţa care face busolele să arate nordul şi magneţii să stea lipiţi de frigidere.

Cea de-a doua formă a magnetismului a adus un Premiu Nobel oamenilor de ştiinţă care au prezis existenţa sa. Antiferomagnetismul descrie o stare în care câmpurile magnetice opuse formate din particule minuscule în interiorul unui metal se anulează reciproc, dar modifică structura metalului. Fără descoperirea celei de-a doua forme a magnetismului, hard-diskurile prezente în fiecare computer nu ar putea exista.

Cea de-a treia formă a magnetismului a fost denumită QSL (quantum spin liquid) şi acţionează complet diferit.

În cadrul unui cristal creat de oamenii de ştiinţă în urma unui efort care a durat 10 luni, „momente” magnetice se învârt şi fluctuează în mod constant, schimbându-şi orientarea la fel ca nişte molecule care trec una pe lângă celălalt într-un lichid. Această stare a fost prezisă de cercetători încă din anii ’80, însă abia în ultimii ani progresul ştiinţific a accelerat pentru a permite demonstrarea concretă a stării QSL.

Care sunt schimbările pe care le aduce această descoperire? Experţii spun că este o modificare atât de radicală a înţelegerii fizicii, încât nici măcar oamenii de ştiinţă implicaţi în acest proiect nu pot preconiza ramificaţiile descoperirii.

„Ar putea să dureze foarte mult timp până când această cercetare fundamentală va duce la aplicaţii practice”, a explicat Young Lee, profesor de fizică la MIT.

Efortul ştiinţific ar putea duce la îmbunătăţiri în domeniul stocării de date şi în cel al comunicaţiilor, a explicat profesorul, fiind posibilă folosirea unui fenomen cuantic exotic cunoscut sub numele de long-range entanglement, în care două particule aflate la o mare distanţă una de cealaltă îşi influenţează reciproc stările.

De asemenea, descoperirea ar putea ajuta cercetările din domeniul superconductorilor, folosiţi azi în aparatele RMN şi în staţiile de telefonie mobile, ce ar putea permite în viitor crearea unor supertrenuri electrice şi a unor reţele electrice inteligente.

Unul dintre cele mai interesante aspecte ale stării QSL este modul în care magnetismul particulelor minuscule duce la influenţa reciprocă a acestora, astfel încât acestea aveau stări cuantice fracţionale. „Nu există nicio teorie care să explice ceea ce am observat”, a explicat Lee.

Subir Sachdev, un profesor de fizică la Universitatea Harvard care nu a luat parte la acest studiu, afirmă că descoperirea „este foarte importantă şi deschide un nou capitol din istoria fizicii”.

Surse: Yahoo, MIT

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

O fotografie rară.

1927
A cincea Solvay International Conference on Electrons and Photons, la care s-au întâlnit cei mai notabili fizicieni ai momentului pentru a discuta nou formulata teorie cuantică .
Figurile centrale erau Albert Einstein și Niels Bohr.
Einstein, care nu agrea principiul incertitudinii al lui Bohr, ar fi spus „Dumnezeu nu joaca zaruri „.
Bohr ar fi replicat , „Einstein, nu-i mai spune lui Dumnezeu ce să facă ! „.

17 din cei 29 de participanți erau sau urmau sa devină laureați ai premiului Nobel .

 Fotografia postată de Mihail Nastase.
Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Apa clocotită îngheaţă mai repede ca apa rece?

Apa clocotită îngheaţă mai repede ca apa rece? Explicaţiile ştiinţifice fac acest proces şi mai bizar

Deşi pare o contradicţie a legilor cunoscute ale fizicii, apa fierbinte îngheaţă mai repede ca cea rece.

Acest fenomen este discutat de la Aristotel încoace. Efectul Mpemba, cum este cunoscut astăzi, rămâne unul dintre cele mai vechi din istoria fizicii. De asemenea, unii experţi susţin că acest efect nici nu există.

În era modernă, fenomenul a fost răspândit datorită unui şcolar din Tanzania care a observat efectul atunci când, la prepararea îngheţatei alături de colegii săi, a devenit nerăbdător şi a pus în congelator compoziţia încă fierbinte. Spre surprinderea tuturor, aceasta a îngheţat mai repede decât de obicei.

Mecanismul efectului rămâne totuşi necunoscut. În 2012, Royal Society of Chemistry a lansat o competiţie în care a propus oamenilor de ştiinţă să afle răspunsul la această problemă. Aproximativ 22.000 de lucrări au fost primite, dar niciuna care să conţină o explicaţie satisfăcătoare. Cele mai frecvente explicaţii au fost că apa fierbinte se evaporă mai repede, pierzând masă, fiind nevoie de mai puţină pierdere a căldurii de a ajunge la punctul de îngheţ. Altă explicaţie a atins problema curenţilor de convecţie. Un pahar de apă fierbinte se va răci mai repede la suprafaţă, accentuând diferenţa de temperatură – ceea ce creează curenţii de convecţie; dar nici această idee nu a fost verificată.

O cercetare promiţătoare este efectuată de savanţii de la Southern Methodist University din Dallas şi de la Universitatea Nanjing din China. Descoperirea lor se referă la proprietăţile ciudate ale legăturii moleculare ale apei.

Explicaţia cercetătorilor este că „pe măsură ce apa se încălzeşte, legăturile mai slabe se rup şi grupurile de molecule se formează în fragmente care se rearanjează în structura cristalină a gheţii, fiind un punct de plecare pentru procesul de îngheţ.” Altfel spus, există un procentaj mai mare de legături moleculare puternice în apa fierbinte decât în cea rece, pentru că cele slabe au fost eliminate pe măsura creşterii temperaturii.

Este totuşi nevoie de mai multe dovezi şi experimente pentru a şti cu certitudine – este foarte posibil să existe o combinaţie de factori care să ducă la efectul Mpemba.

În ciuda acestor studii, sunt experţi care consideră că fenomenul este un mit care persistă. O echipă de la Imperial College London au monitorizat timpul de îngheţ al apei fierbinte şi a apei reci, spunând că nu au observat nimic care să semene cu efectul Mpemba.

Sursa: Science Alert

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Patru elemente noi au fost adăugate Tabelului lui Mendeleev

Sursa:  Descoperă.ro Stiinta

 

Izotopii elementelor foarte grele, cu alte cuvinte, cele care conţin un număr foarte mare de protoni şi de neutroni în nucleu, sunt extrem de instabili, cu o perioadă de înjumătăţire de ordinul minutelor, secundelor sau chiar a miimilor de secundă. Ca urmare, ei nu se găsesc în stare naturală pentru că se descumpun rapid în nuclee mai uşoare; cel mai greu element „natural” este uraniul (92 de protoni în nucleu).

Pentru a se produce elemente cu mai mulţi protoni în nucleu decât uraniul – numite transuraniene – fizicienii bombardează diferiţi izotopi cunoscuţi cu ioni grei şi analizează radiaţiile emise în urma procesului pentru a se identifica semnătură specifică noilor elemente prezise de teorie. Măsurătorile sunt extrem de dificil de realizat; pe de o parte durata de viaţă a nucleelor proaspăt formate este foarte mică – pur şi simplu pot să dispară în câteva secunde, iar pe de alta, se produc foarte puţini atomi din speciile necunoscute. De aceea, de cele mai multe ori trec ani de zile de la primele indicii privind o nouă specie atomică şi până la confirmarea definitivă. De exemplu, unul dintre noile elemente, nihonium-ul, a fost detectat pentru prima oară în 2003, dar a fost nevoie de 13 ani pentru o confirmare definitivă a descoperirii.

Importanţa descoperirii noilor elemente vine din proprietăţile lor neobişnuite, Plutoniul, unul dintre primele găsite, este folosit frecvent pentru generarea de energie şi pentru construcţia de armament nuclear; roverul marţian Curiosity sau sonda New Horizon care a vizitat recent Pluto funcţionează datorită unor generatoare termoelectrice alimentate cu plutoniu. Un alt exemplu: mulţi dintre noi avem în casă dispozitive care funcţionează pe baza de americium 241, este vorba de banalele detectoare de fum. Pe de altă parte, studierea formării şi proprietăţilor noilor izotopi permite o mai bună înţelegere a procesului de formare a elementelor în stele şi, implicit, a evoluţiei Universului.

 

Începând din data de 8 noiembrie, tabelul periodic al elementelor, elaborat de Dmitri Mendeleev, a fost completat oficial cu patru noi simboluri, anunţă Biroul de presă al Uniunii Internaţionale de Chimie Pură şi Aplicată (IUPAC).

După cum informează VistaNews, cercetătorii au precizat că, începând de marţi, 8 noiembrie, simbolul cu numărul 113 este Nihonium, Nh. Nihonium în traducere din limba japoneză înseamnă Ţara Soarelui Răsare. Elementul 113 a fost descoperit de cercetătorii niponi de la Institutul RIKEN din Japonia.

Cel de-al 115-lea element chimic a fost denumit Moscovium, Mc. Denumirea a fost aleasă în cinstea regiunii Moscova, unde este amplasat Institutul pentru Cercetări Nucleare (IUCN), din oraşul Dubna. Elementul al 115-lea a fost descoperit de cercetătorii ruşi de la Institutul pentru Cercetări Nucleare din Dubna, regiunea Moscova, Rusia, care este un centru de cercetare internaţional unde au fost efectuate aceste experimente.

Simbolul chimic cu numărul 117 a fost inclus în tabelul Mendeleev sub denumirea de Tennesseen, ceea ce denotă o recunoaştere a cercetărilor efectuate de specialiştii în cercetarea elementelor super-grele de la Laboratorul Naţional Oak Ridge din Tennessee, din SUA, iar cel de-al 118-lea element este Oganessiin, descoperit de cercetătorul Iuri Oganessian, academician în cadrul Academiei de Ştiinţe din Federaţia Rusă, care a contribuit enorm în descoperirea şi cercetarea chimică a acestui simbol chimic.

Tabelul lui Mendeleev

Sursa: Rador

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Alexandru Proca – contribuțiile la fizica teoretică.

Scientia.ro

“Istoria ne arată că viaţa este un episod între două veşnicii ale morţii şi în acest episod gândirea conştientă durează doar o clipă. Gândirea este doar o explozie de lumină în mijlocul unei nopţi lungi. Dar această explozie este totul”. Aşa a definit celebrul  Henri Poincaré gândirea omenească. Unul dintre gânditorii omenirii a fost şi  fizicianul  Alexandru Proca, românul cu cele mai substanţiale contribuţii la dezvoltarea fizicii teoretice în secolul XX.
Incursiune biografică

Alexandru Proca s-a născut în data de 16 octombrie  1897 la Bucureşti, într-o familie de intelectuali, tatăl său fiind inginer constructor, unul dintre constructorii Gării de Sud din Ploieşti. A urmat Liceul Gheorghe Lazăr  pe care l-a absolvit în anul 1915. Deşi a urmat secţia reală, la absolvire vorbea fluent franceza, engleza şi germana. S-a înscris  în acelaşi an la Facultatea de Ştiinţe, secţia matematică, dar datorită începerii războiului a urmat numai anul I.

În anul 1917 este mobilizat, urmează  Şcoala de ofiţeri de rezervă de la Iaşi, după care este trimis pe front ca sublocotenent de geniu, unde luptă până în iunie 1918 când este lăsat la vatră. Reia cursurile ca student  la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele, iar la transformarea  acesteia în Şcoala Politehnică se înscrie la secţia de Electromecanică. Ca student s-a remarcat prin inteligenţa să sclipitoare, prin intuiţia şi vederea de ansamblu asupra fenomenelor tehnice.

Istoria spune că în 1920 a făcut o vizită  de 2 luni la fabrica de locomotive Baldwin  din Philadelphia, SUA, iar prin raportul întocmit la întoarcere a convins  guvernul României se cumpere câteva maşini electrice.

 


Alexandru Proca

 

A fost atras de partea teoretică, de matematică încă din perioada liceului, fapt demonstrat prin activitatea desfăşurată în calitate de corespondent la Gazeta Matematică. Ca student, colaborează cu profesorii Tudor Tănăsescu şi E. Abason pentru  realizarea Buletinului de matematică şi fizică pură şi aplicată, editat la Şcoala Politehnică din Bucureşti. Tot atunci ţine câteva  conferinţe asupra teoriei relativităţii, recent făcută cunoscută lumii ştiinţifice de către Einstein.

Activitatea de inginer

Şi-a început activitatea de inginer în 1922  la Societatea Electrică din Câmpina, unde a funcţionat numai un an, dar a reuşit să iniţieze introducerea echipamentelor electrice pentru utilajele petroliere şi miniere. Rezultatele obţinute au fost prezentate în lucrarea „Întrebuinţarea electricităţii în industria petrolului” apărută  în 1924 atât în limba română, cât şi în limba franceză. În paralel a început şi activitatea didactică în calitate de asistent la catedra de Electricitate şi electrotehnică, condusă de profesorul Nicolae Vasilescu-Karpen, născut în Craiova şi inventatorul celebrelor pile  electrice care, miraculos, funcţionează şi azi la Muzeul Tehnicii din Bucureşti.

Alături de marii fizicieni ai lumii

Atracţia către studiul teoretic al fenomenelor fizice este puternică şi în 1925  este trimis la Universitatea din Sorbona, Facultatea de ştiinţe. Deşi a trebuit să urmeze  integral cursurile facultăţii, le-a absolvit până în 1928, adică în mai puţin de trei ani, cu note peste 17,50, nota maximă  fiind 20.

După  susţinerea lucrării de licenţă este angajat la „Institutul  Radiului” condus de celebra Marie Curie. Era celebră pentru că în 1903  a primit Premiul Nobel  pentru fizică, iar din 1906  a devenit  prima femeie profesor la Universitatea  din Sorbona. Iată  ce spunea  Marie Curie despre Alexandru Proca: „De fiecare dată când am o problemă ştiinţifică dificilă, care necesită multă răbdare, competenţă, abilitate experimentală şi meticulozitate, mă adresez domnului Proca. Iar el, de fiecare dată, răspunde cu soluţii care îmi convin, mă satisfac, şi totdeauna furnizează rezultate precise. Voi, românii, puteţi fi mândri de-a avea un cercetător ştiinţific de valoarea domnului Proca”.

În acea perioadă a fost înfiinţat Institutul de Matematică “Henri Poincaré” destinat promovării fizicii teoretice în Franţa. Alexandru Proca este încurajat de Marie Curie să se angajeze la acest institut. Aici pregăteşte teza de doctorat care îmbina cercetări din două domenii de vârf ale  fizicii: teoria relativităţii, elaborată de Enstein  şi teoria electronului elaborată de Dirac. Întâmplător sau nu, Henri Poincaré şi-a început activitatea de inginer  în industria extractivă la o mină din localitatea franceză Vesoul, iar apoi s-a dedicat teoriei şi matematicii.

Întâmplător sau nu, Alexandru Proca urmează aproape acelaşi drum profesional  ca şi Henri  Poincaré. În 1929 Albert Einstein a ţinut o conferinţă la Institutul  Henri Poincaré, iar printre puţinii invitaţi la discuţiile cu Einstein s-a numărat şi Alexandru Proca. Destinul a vrut să-l cunoască personal la Paris  pe autorul teoriei relativităţii despre care el, Proca, student la Şcoala  Politehnică din Bucureşti, ţinuse deja câteva conferinţe  în România.

În 1933 obţine titlul de doctor în fizică, demonstrând în teza sa existenţa unor particule subatomice cu sarcină pozitivă sau negativă, cu o viaţă foarte scurtă  şi cu o masă de aproximativ 200 de ori mai mare ca a unui electron, particule  numite mesoni. După obţinerea artificială a acestora  în acceleratoare de particule, Alexandru Proca devine o autoritate în studiul mesonilor. Deşi la vremea aceea nu se obişnuia în Franţa  ca tinerii cercetători să fie trimişi la stagii în străinătate, Ministerul Afacerilor Externe îi finanţează un stagiu de un an la Berlin, unde lucrează cu celebrul fizician Schrödinger. Lucrează apoi la Copenhaga cu Niels Bohr. Altfel spus, valoarea sa l-a dus în sfera celor mai mari fizicieni ai lumii de la vremea aceea. Prin cercetările sale teoretice stabileşte o legătură între teoria electromagnetică şi cea cuantică a fotonului. Generalizând ecuaţiile lui Maxwell în vid elaborează în perioada 1936 – 1940  ecuaţiile relativiste ale câmpului vectorial bosonic, care i-au adus consacrarea definitivă  şi sunt cunoscute în lumea ştiinţifică sub numele de „Ecuaţiile Proca”.


Profesor de fizică teoretică

Şi-a dorit să predea ca profesor, dar tentativele sale de a obţine o catedră  s-au lovit de invidia mai marilor vremii care nu puteau accepta că teoriile lor să fie infirmate de dovezile ştiinţifice ale lui Alexandru Proca. Abia în vara anului 1943 Proca va preda, în Portugalia, cursul  de fizică teoretică  la Universitatea din Porto. Deşi a demonstrat existenţa mezonilor înaintea japonezului Hideki Yukava, acesta a primit Premiul Nobel pentru fizică în 1949.


Recunoaştere târzie

Deşi a primit  multe dovezi de recunoaştere a valorii sale, a fost afectat de nedreptăţile care i s-au făcut. Nu a putut să înţeleagă micimile şi răutăţile venite din partea confraţilor. A tăcut. A suferit. I-a scăzut însă entuziasmul. I-a scăzut rezistenţa fizică şi s-a îmbolnăvit. La începutul anului 1953 i s-a pus diagnosticul  de cancer la gât. A luptat în continuare. A luptat scriind. Ultimul articol este datat  18 octombrie 1955. Peste două luni, la 13 decembrie 1955, boala l-a răpus. Avea 58 de ani. În 1990 a fost ales, post mortem, membru de onoare al  Academiei Române.

Preluare de pe blogul GheorgheManolea, cu acordul autorului

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Premiul Nobel pentru Fizică 2016

Sursa: Descoperă.ro

 

Câştigătorii premiului Nobel pentru Fizică 2016 sunt David J. Thouless, F. Duncan M. Haldane şi J. Michael Kosterlitz, a anunţat marţi Comitetul Nobel de la Stockholm.

David Thouless, Duncan Haldane şi Michael Kosterlitz sunt câştigătorii premiului Nobel pentru Fizică din 2016. Premiul a fost acordat pentru ,,descoperirile teoretice despre fazele tranziţiilor topologice şi  fazele topografice ale materiei”.

Laureaţii premiului Nobel 2016 au deschis o nouă poartă în ceea ce priveşte diferitele stări ale materiei. Utilizând metode matematice avansate, aceştia au studiat fazele neobişnuite sau stările materiei, cum ar fi superconductorii, superfluidele sau straturile magnetice. Mulţumită muncii lor, cercetătorii vor putea explora fazele neobişnuite ale materiei.

David J. Thouless                                       F. Duncan M. Haldane                               J. Michael Kosterlitz

Kosterlitz şi Thouless au studiat fenomenul care apare într-o lume plată pe suprafeţe sau în interiorul straturilor extrem de subţiri care pot fi considerate bidimensionale, comparat cu cele tridimensionale  (lungime, lăţime şi înălţime), care în general sunt uşor de descris. De asemenea, Haidane a studiat materia care se formează sub formă de fire, atât de subţiri încât pot fi considerate unidimensionale.

Descoperirea lor a furnizat informaţii importante în ceea ce priveşte înţelegerea teoretică a misterelor materiei, oferind noi perspective asupra dezvoltării materialelor inovative.

Magnet care pluteşte peste un supraconductor de înaltă temperatură (ca. -197 °C) răcit cu azot lichid

Fenomenul de supraconductibilitate a fost observat pentru prima dată de către Heike Kamerlingh Onnes în 1911. Studiind dependenţa de temperatură a mercurului, el a observat că sub o anumită temperatură, apropiată de temperatura heliului lichid (4,2 K), rezistivitatea scade brusc către zero. Ulterior s-a putut determina o temperatură critică pentru diferite elemente chimice simple şi compuse.
S-a observat de asemenea că, dacă se aplică supraconductorului un câmp magnetic, fenomenul de supraconductibilitate dispare la o anumită intensitate a câmpului, numită intensitate critcă. Aceasta depinde de asemenea de material şi de temperatură.
Dacă densitatea curentului prin supraconductor, depăşeşte o anumită valoare critcă, supraconductibiltatea dispare.Până în prezent nu s-a putut da o explicaţie corectă acestor fenomene.
Alt fenomen observat a fost expulsarea câmpului magnetic dintr-un corp aflat în stare de supraconductibilitate. Acest fenomen este numit Efectul Meissner.

Prima reacţie a profesorului Duncan Haldane a fost : “Am fost aşa cum este toată lumea, extrem de surprins. Şi extrem de bucuros… Foarte multe noi descoperiri care se bazează pe aceste cercetări vor avea loc.”

Anul trecut, premiul Nobel pentru Fizică le-a fost atribuit cercetătorilor japonez Takaaki Kajita şi canadian Arthur B. McDonald, pentru contribuţiile lor semnificative în ceea ce priveşte experimentele care au demonstrat că particulele neutrino îşi modifică identităţile, metamorfoză care implică faptul că acestea au masă.

Din anul 1901, premiul pentru Fizică a fost acordat de 109 ori şi au fost 201 de laureaţi, între care doar două femei: Marie Curie şi Maria Goeppert-Mayer. De 47 de ori premiul a fost acordat unui singur laureat. Totodată, John Bardeen a primit un Nobel pentru Fizică de două ori.

Cel mai tânăr dintre laureaţii Premiilor Noben a fost Lawrence Bragg, care avea 25 de ani când a primit premiul Nobel pentru Fizică, împreună cu tatăl său, în 1915. Cel mai vârstnic laureat  este Raymond David Jr., care avea 88 de ani când a primit premiul pentru fizică, în 2002.

Sezonul Nobel a debutat luni, când cercetătorul japonez Yoshinori Ohsumi a fost recompensat cu premiul pentru medicină pe 2016, pentru descoperirea mecanismului autofagiei. Erorile în aceste gene pot cauza o serie de boli, iar aceste descoperiri vor ajuta la explicarea cauzelor unor boli precum cancerul sau boala Parkinson.

Sezonul Nobel 2015 va continua, miercuri, cu premiul pentru chimie. Joi, va fi anunţat câştigătorul premiului Nobel pentru literatură.

Câştigătorul premiului Nobel pentru pace – singurul atribuit de Norvegia, conform dorinţei exprimate de fondatorul prestigioaselor distincţii, Alfred Nobel – va fi anunţat vineri. Premiul Nobel pentru economie va fi decernat luni, 12 octombrie.

Laureaţii vor primi câte o medalie din aur şi un premiu în valoare de 8 milioane de coroane suedeze (circa 850.000 de euro), care poate fi împărţit între cel mult trei câştigători pe fiecare categorie.

Laureaţii pentru Fizică primesc o medalie care reprezintă Natura, în forma unei zeiţe, asemănătoare cu Isis, care iese dintre nori şi are în mâini cornul abundenţei, iar vălul care îi acoperă faţa austeră este susţinut de Geniul Ştiinţei.

Pe medalie este inscripţionat un citat inspirat din Vergilius Aeneid: Inventas vitam juvat excoluisse per artes (Invenţiile îmbogăţesc viaţa, pe care arta o înfrumuseţează), iar mai jos este gravat numele laureatului. Designul apartine lui Erik Lindberg.

Laureaţii îşi vor primi premiile Nobel în timpul unor ceremonii oficiale organizate la Stockholm şi la Oslo, pe 10 decembrie, ziua în care se comemorează moartea fondatorului premiilor, Alfred Nobel, decedat în 1896.

Numele nominalizaţilor şi alte informaţii despre aceştia sau despre procesul de selecţie nu pot fi făcute publice timp de 50 de ani.

Premiile Nobel sunt decernate din 1901, cu excepţia celui pentru economie, instituit în 1968 de Banca centrală din Suedia, cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la fondarea acestei instituţii. Premiile au fost create după moartea inginerului sudez Alfred Nobel (1833 – 1896), inventatorul dinamitei, conform voinţei sale din testament.

Fizica a fost primul domeniu de acordare a premiilor menţionat în testamentul lui Alfred Nobel, prin care savantul şi omul de afaceri suedez hotăra ca veniturile imensei sale averi să fie oferite în fiecare an „sub formă de premii celor care, în anul precedent, au adus cele mai mari servicii umanităţii”.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

GREGG BRADEN – Ghid pentru Ascensiune

Sanatate.1. Bea multa apa.
2. Ia un mic dejun de rege, un dejun de print si o cina de cersetor.
3. Mananca mai multa mancare care creste in copaci si in plante si mai putin din cea care este prelucrata.
4. Traieste cu cei trei 3 E : Energie, Entuziasm si Empatie.
5. Gaseste putin timp ca sa meditezi.
6. Canta danseaza si joaca-te mai des.
7. Citeste mai multe carti decat ai citit in 2010.
8. Stai in liniste, cel putin 10 minute in fiecare zi.
9. Dormi cel putin 7 ore.
10. Mergi in fiecare zi timp de 10 pana la 30 de minute si, in timp ce mergi, surade.

Personalitate

11. Nu-ti compara viata cu a celorlalti. N-ai nici o idee cum poate fi viata lor.
12. Evita gandurile negative, sau lucrurile pe care nu le poti controla. Investeste mai degraba energia in momentul prezent.
13. Nu face prea mult. Cunoaste-ti limitele.
14. Nu-ti pierde pretioasa ta energie in barfe.
15. Viseaza mai des cu ochii deschisi.
16. Invidia este o pierdere de timp. Tu ai deja tot ceea ce iti trebuie.
17. Uita problemele din trecut. Nu le aduce aminte celorlalti de erorile trecutului. Asta o sa distruga fericirea din prezent.
18. Viata este prea scurta pentru a o risipi detestand si urand.
19. Impaca-te cu trecutul tau, ca sa nu-ti distruga prezentul.
20. Nimeni nu are grija de fericirea ta, decat tu insuti.
21. Fii constient ca viata este o scoala si ca tu esti aici pentru a invata. Problemele fac, pur si simplu, parte din programul tau, ele apar si dispar ca ora de algebra, dar lectiile pe care le vei invata sunt pentru toata viata.
22. Surade si razi cat mai des posibil.
23. Nu trebuie sa castigi fiecare cearta. Accepta ca altii sa nu fie de acord cu tine.

Societate

24. Telefoneaza-le cat mai des prietenilor sau trimite-le mail-uri.
25. In fiecare zi, da ceva bun cuiva.
26. Iarta atat cat este posibil.
27. Petrece timp cu oamenii mai in varsta si cu cei mici.
28. Incearca sa faci cel putin trei persoane sa surada, in fiecare zi.
29. Ce gandesc ceilalti despre tine, nu este treaba ta.
30. Serviciul nu va avea grija de tine cand vei fi bolnav. Familia si prietenii tai, DA. Pastreaza legatura.

Viata

31. Comporta-te bine !
32. Arunca tot ce nu este util, pastreaza ce este frumos sau vesel.
33. Natura vindeca totul, deci stai cat mai mult in natura.
34. Fie ca e o situatie buna sau una rea, fii sigur ca ea se va schimba
35. Putin conteaza cum te simti, scoala-te, imbraca-te si du-te unde ai treaba.
36. Ce este mai bun, urmeaza sa ti se intample.
37. Cand te trezesti dimineata, multumeste ca esti in viata.
38. Forul tau interior este intotdeauna fericit. Deci, Fii fericit!

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu