O nouă formă a magnetismului

Studiul care schimbă manualele de fizică: oamenii de ştiinţă au descoperit o nouă formă a magnetismului

Acest cristal de herbertsmithit a ajutat oamenii de ştiinţă să descopere a treia formă a magnetismului    

Sursa: Descoperă. ro

Cercetătorii de la MIT au demonstrat existenţa unei noi forme a magnetismului, pe care au denumit-o „quantum spin liquid”. Aceasta este cea de-a treia formă a magnetismului descoperită până acum.

Magnetismul cu care majoritatea dintre noi suntem obişnuiţi, feromagnetismul, este forţa care face busolele să arate nordul şi magneţii să stea lipiţi de frigidere.

Cea de-a doua formă a magnetismului a adus un Premiu Nobel oamenilor de ştiinţă care au prezis existenţa sa. Antiferomagnetismul descrie o stare în care câmpurile magnetice opuse formate din particule minuscule în interiorul unui metal se anulează reciproc, dar modifică structura metalului. Fără descoperirea celei de-a doua forme a magnetismului, hard-diskurile prezente în fiecare computer nu ar putea exista.

Cea de-a treia formă a magnetismului a fost denumită QSL (quantum spin liquid) şi acţionează complet diferit.

În cadrul unui cristal creat de oamenii de ştiinţă în urma unui efort care a durat 10 luni, „momente” magnetice se învârt şi fluctuează în mod constant, schimbându-şi orientarea la fel ca nişte molecule care trec una pe lângă celălalt într-un lichid. Această stare a fost prezisă de cercetători încă din anii ’80, însă abia în ultimii ani progresul ştiinţific a accelerat pentru a permite demonstrarea concretă a stării QSL.

Care sunt schimbările pe care le aduce această descoperire? Experţii spun că este o modificare atât de radicală a înţelegerii fizicii, încât nici măcar oamenii de ştiinţă implicaţi în acest proiect nu pot preconiza ramificaţiile descoperirii.

„Ar putea să dureze foarte mult timp până când această cercetare fundamentală va duce la aplicaţii practice”, a explicat Young Lee, profesor de fizică la MIT.

Efortul ştiinţific ar putea duce la îmbunătăţiri în domeniul stocării de date şi în cel al comunicaţiilor, a explicat profesorul, fiind posibilă folosirea unui fenomen cuantic exotic cunoscut sub numele de long-range entanglement, în care două particule aflate la o mare distanţă una de cealaltă îşi influenţează reciproc stările.

De asemenea, descoperirea ar putea ajuta cercetările din domeniul superconductorilor, folosiţi azi în aparatele RMN şi în staţiile de telefonie mobile, ce ar putea permite în viitor crearea unor supertrenuri electrice şi a unor reţele electrice inteligente.

Unul dintre cele mai interesante aspecte ale stării QSL este modul în care magnetismul particulelor minuscule duce la influenţa reciprocă a acestora, astfel încât acestea aveau stări cuantice fracţionale. „Nu există nicio teorie care să explice ceea ce am observat”, a explicat Lee.

Subir Sachdev, un profesor de fizică la Universitatea Harvard care nu a luat parte la acest studiu, afirmă că descoperirea „este foarte importantă şi deschide un nou capitol din istoria fizicii”.

Surse: Yahoo, MIT

Reclame
Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Laserul de la Măgurele, cel mai puternic din lume, a fost pus în funcţiune.

Aparatul va ajuta la descoperirea unor izotopi radioactivi care pot trata cancerul, la identificarea conţinutului butoaielor cu deşeuri radioactive, fără a fi desfăcute, dar şi la testarea materialelor care se folosesc în misiunile spaţiale.

Laserul a fost testat cu succes, vineri, 18 mai, la capacitatea de 3 PetaWatt (PW), iar sistemul a funcţionat foarte bine, urmând ca puterea să fie crescută treptat şi să ajungă la puterea nominală de 10 PW în primul trimestru din 2019, dacă totul va funcţiona fără probleme, a declarat vineri, pentru News.ro, profesorul Nicolae Zamfir, directorul proiectului Extreme-Light Infrastructure – Nuclear Physics (ELI-NP) de la Măgurele.

 

Pentru început, fasciculul laser va avea o putere mai mică.

Până se va ajunge la parametri maximi, de 10PW, va mai dura”, spune directorul proiectului, profesorul Nicolae Zamfir. 

Extreme-Light Infrastructure – Nuclear Physics (ELI-NP) este cel mai important centru de cercetare ştiinţifică din România.

Laserul va ajuta la descoperirea unor izotopi radioactivi care pot trata cancerul, de exemplu, sau va putea ajuta la identificarea completă a conţinutului butoaielor cu deşeuri radioactive, fără a fi desfăcute, un lucru extrem de dificil în prezent.

Investiţia de la Măgurele se ridică la 300 de milioane de euro.

Implementarea proiectului a început în ianuarie 2013, iar bugetul nu a fost depăşit, afirmă managerul proiectului.

Laserul de la Măgurele este considerat cel mai puternic din lume, cu cele mai performante echipamente şi cel mai strălucitor fascicul Gamma.

140 de persoane lucrează în total la acest proiect, din care 120 sunt cercetători români şi străini din întreaga lume, care au venit să lucreze la cel mai mare proiect ştiinţific în care este implicată România.

Autorităţile spun că proiectul va repune România pe harta globală a cercetării.

Investiţia este destinată cercetărilor fundamentale. Laserul va folosi şi la testarea materialelor care se folosesc în misiunile spaţiale, care sunt trimise în perioade îndelungate de timp.

 

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

În India, o piatră gigantică misterioasă sfidează gravitaţia şi nimeni nu are nicio explicaţie

Descoperă.ro

 

Într-o localitate din India, un bolovan gigantic cunoscut sub numele de „Bulgărele de unt al lui Krishna” stă într-un echilibru care pare să sfideze gravitaţia de mai bine de un mileniu.

Alt nume sub care este cunoscută stânca din imaginea de mai jos este Vaan Irai Kal sau piatra zeului din cer, relatează Curiosity.

Credit: Wikipedia

Dimensiunea mare a stâncii, şase metri înălţime şi cinci metri diametru, face ca poziţia pe o pantă să fie improbabilă, mai ales dacă adăugăm faptul că suprafaţa pe care stă are o arie sub un metru pătrat.

Numele de „bulgăre de unt a lui Krishna” îşi are originea într-o legendă hindusă. Povestea spune că zeului Krishna îi plăcea să fure unt când era copil, iar într-o zi a scăpat o bucată de unt care a devenit piatra gigantică.

Mulţi oameni au încercat să mişte stânca de 250 de tone, dar fără succes.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

S-au născut în luna mai

Richard P. Feynman

RICHARD PHILLIPS FEYNMAN s-a născut la New York în 1918 – 11 mai. Din copilărie, înzestrările sale excepţionale s-au manifestat în pasiunea pentru experimente şi în capacitatea de a descoperi pe cont propriu matematica. A studiat la Institutul Tehnologic din Massachusetts şi la Princeton. În timpul războiului, la Los Alamos, a participat la Proiectul Manhattan pentru construirea bombei atomice. După război, a predat la Universitatea Cornell, apoi, din 1951, la Institutul Tehnologic din California. Principala sa contribuţie în fizică a fost elaborarea unei metode matematice care i-a permis să formuleze o teorie  riguroasă şi intuitivă a electrodinamicii cuantice şi pentru care a primit în 1965 Premiul Nobel (împreună cu Julian Schwinger şi Sin-Itiro Tomonaga).

Imagini pentru richard p. feynman

Preocupările sale au cuprins un spectru uimitor de larg: fizica particulelor
elementare, proprietăţile heliului lichid, informatică, biologie, muzică, desen. Cunoscut pentru nonconformismul lui printre fizicieni, a dobândit şi o celebritate publică în 1986, când a explicat pe înţelesul tuturor cauzele dezastrului navetei Challenger

În anul 1963, când era profesor la Californian Institute of Technology, Richard Feynman a fost invitat să ţină trei conferinţe în faţa studenţilor de la Universitatea din Seattle.   Conferinţele n-au avut însă ca subiect fizica, ci teme de o mare diversitate, ca de exemplu: incertitudinea cunoaşterii şi rolul ei în evoluţia ştiinţei, relaţiile ştiinţei cu tehnologia, cu religia, morala şi politica, cu teme contemporane, precum existenţa farfuriilor zburătoare sau tămăduirea prin credinţă ca şi cu alte aspecte ale lumii noastre precum publicitatea în mass-media sau tendinţele paranoice ale unor grupuri militante. Feynman le-a abordat pe toate cu desăvârşita onestitate a omului de ştiinţă care l-a caracterizat de-a lungul întregii sale vieţi, oferindu-ne totodată un revelator autoportret al unuia dintre cei mai mari fizicieni ai tuturor timpurilor.

„Minunată treabă! Feynman are talentul de a ataca cele mai profunde teme cu idei simple şi cu anecdote, Lumea are multe de învăţat de la o asemenea gândire limpede şi necomplicată.“ (Paul DAVIES)

La începutul anilor ’60, la Institutul Tehnologic din California a ţinut un curs introductiv de fizică pentru studenţii din primii ani. Cursul avea să fie tipărit în milioane de exemplare în lumea întreagă, căpătând o notorietate fără egal şi devenind pentru generaţiile de elevi şi studenţi care s-au succedat o superbă iniţiere în studiul fizicii. . În timp, a devenit, alături de Einstein, unul dintre cele mai puternice simboluri ale ştiinţei.

„Scopul principal al acestui curs a fost de a trezi interesul studenţilor entuziaşti şi capabili care veneau la Caltech de pe băncile şcolilor medii. Aceştia auzeau o mulţime de lucruri despre cât de interesantă şi captivantă e fizica – teoria relativităţii, mecanica cuantică şi alte teorii moderne.“ (Richard P. FEYNMAN)

. A murit în 1988.
La Editura Humanitas au apărut volumele Vă ţineţi de glume, domnule Feynman! Aventurile unui personaj ciudat şi Şase lecţii uşoare. Bazele fizicii explicate de cel mai strălucit profesor.

Pierre Curie s-a nascut la 15 mai 1859 la Paris fiind fiul unui medic, interesat de cercetare.

Fiind o fire visatoare si independenta nu a mers la scoala, de instructia sa ocupandu-se tatal sau si un profesor particular. Promoveaza bacalaureatul la 16 ani si este licentiat in stiinte la 18 ani. Este luat de la 19 ani ca preparator la Sorbona.

Prima sa lucrare este un studiu asupra radiatiilor infrarosii, in colaborare cu prof. Desains. Studiaza impreuna cu fratele sau, Paul Jaques, cristalele, descoperind piezoelectricitatea (fenomen care consta in polarizarea electrica a unui cristal in urma unei deformari mecanice). In anul 1882 este numit sef de lucrari la Scoala de fizica si chimie orasului Paris. Doctoratul il obtine in anul 1895 teza avand ca subiect proprietatile magnetice ale corpurilor. In acelasi an se casatoreste cu Maria Sklodowska

Imagini pentru pierre curie descoperiri

Maria isi incepe studiul substantelor care emit radiatii. Studiaza saruri si minerale de uraniu observand ca acestea au o puternica activitate radioactiva. Acest studiu al radioactivitatii il face pe Pierre sa renunte la proiectele sale si sa se alature sotiei. In iulie 1898 anunta descoperirea poloniului iar in luna decembrie a aceluiasi an existenta radiului. Dupa aceasta descoperire cei doi isi impart sarcinile. Astfel Marie va incerca sa izoleze radiul pur iar Pierre va determina efectele fizice ale radiatiilor. In 1900 Marie este solicitata sa tina cursuri la Scoala normala superioara de fete din Sèvres. In anul 1903 le este decernat lui Marie Curie, Pierre Curie si Henri Becquerel Premiul Nobel pentru fizica. In octombrie 1905, Pierre Curie devine titularul unei catedre de fizica creata pentru el la Sorbona. La aceasta catedra este prevazut si un laborator de care sotii Curie aveau mare nevoie. La 19 aprilie 1906 insa moare intr-un accident de circulatie fiind lovit de un atelaj tras de cai. Acest lucru a adus o mare tristete in familia Curie.

In afara de studiile sale teoretice de magnetism, cristalografie si radioactivitate, Pierre Curie, a fost si un foarte bun experimentator construind chiar si diferite instrumente: un electrometru cu condensator si o balanta ultrasensibila. Cu ajutorul electrometrului a descoperit in 1904 faptul ca radiatiile β transporta sarcina electrica negativa, egala cu sarcina elementara.

Ca o recunoastere a meritelor stiintifice ale familiei Curie, activitatea unui gram de radiu pur a fost aleasa ca unitate de masura fiind denumita curie (simbol Ci). Un element artificial a fost de asemenea numit curiu (Cu, Z = 96).

Bibliografie:

Chiorcea, N; Fizicienii laureati ai premiului Nobel, Teora, Bucuresti, 1998.

Și acum, în ordine  după data nașterii:

Johann Jakob Balmer nascut la 1 mai 1824, decedat la 6 mai 1904  la varsta d 80de ani.

 

Matemtician si fizician elvetian care  stabilit o relatie de baza in dezvoltrea teoriei atomice. Desi in intreaga sa viata  fost lector de matematica, lucrarea sa cea mai importanta a fost legata de serile spectrale dand la 60 de ani formula ce ii poarta numele.

 

Steven Weinberg  nascut la 3 mai 1933.

 

Fizician american laureat al premiuluiNobel pe 1979 pentru fizica ( impreuna cu Sheldon le Glashow si Abdus Salam ) pentru teoria interactiilor electroslabe care unifica fortele electromagnetice cu cele slabe raspunzatoare de dezintegrarile beta. Este a doua unificare in istoria fizicii a unor campuri de forte dupa unificarea lui Maxwell a campului electric cu cel magnetic in faimosul camp electromagnetic exprimat prin nu mai putin faimoasele sale ecuatii cu derivate partiale – ecuatiile lui Maxwell. Este autorul cartii traduse si in limba romana : Primele trei minute ale Universului.

 

Alfred Kastler nascut la 3 mai 1902, decedat la 9 martie 1954 la varsta de 79 de ani.

 

PremiulNobel pe 1966 pntru descoperirea si dezvoltarea metodelor de observare  a rezonantelor hertziene in atomi atunci cand atomii sunt excitati cu unde luminoas sau unde radio.  A dezvoltat pompajul optic important pas premergtor pentru dezvoltarea maserilor si a laserilor.

 

Sir George Paget Thomson nascut la 6 mai 1892, decedat la 10 septembrie 1975 la varsta de 83 de ani.

 

Fiziciam englez, premiulNobel pentru fizica pe 1937 impreuna cu Clinton J. Davisson pentru punerea in evidenta a difractiei electronilor si comportarea ondulatorie a acestora. Este fiul lui J. J. Thomson descoperitorul electronului ca particula.

 

Arthur L. Schawlow nascut la 5 mai 1922, decedat la 28 aprilie 1999 la varsta de 77 de ani.

 

Fizician american, premiulNobel pentru fizica 1981 pentru dezvoltarea laserului si a spectroscopiei cu laser.

 

Jack Allen nascut la 6 mai 1909 , decedat la 22 aprilie 2001 la varsta de 92 de ani

 

Fizician canadian codescoperitorul suprafluiditatii heliului in aproprierea de zero absolut (1930) aproape in acelasi timp cu P. L. Kapitza.

 

Augustin Jean Fresnel, nascut la 10 mai 1788, decedat la 14 iulie 1827 la varsta de 39 de ani

Fizician francez cunoscut pentru cercetarile sale privind interferenta luminii, polarizarea luminii si creatorul teoriei ondulatorii a luminii impreuna cu Thomas Young. A identificat lumina ca fiind o unda transversala si nu longitudinala asa cum presupunea anterior Christian Huygens. Pioner privind compunerea spectrului luminii. Imbunatateste sistemele optice. Este in clasic al fizicii undelor luminoase.

 

Antony Hewish, nascut la 11 mai 1924.

Astrofizician britanic, premiul Nobel 1974 pentru descoperirea pulsarilor, stele neutronice care prin rotatia lor rapida in jurul axei lor emit unde radio sub forma de pulsuri.

Joseph Loschmidt, nascut la 15 mai 1821, decedat la 8 iulie 1895 la varsta de 74 de ani.

 

Fizician si chimist austriac. Studii in chimia organica propunand primul structura ciclica a hidrocarburilor aromatice. A estimat dimensiunea moleculelor de aer ca fiind aproximativ un nanometru legand dimensiunea moleculei de distanta parcursa intre doua ciocniri.  A determinat numarul de particule dintr-un mol de gaz ca fiind 6.03×1023 ,constantă universală și poartă numele de ” numarul lui Loschmidt.”

  1. Georg Bednorz, nascut la 16 mai 1950.

 

Fizician german, premiul Nobel 1987 pentru fizica pentru descoperirea supraconductivitatii intr-o noua clasă de materiale altele față de   cele obisnuite, stiute pana atunci. A declansat un val de cercetari care au stabilit materiale supraconductoare la multe grade deasupra lui zero absolut. A deschis mari perspective pentru obtinerea de materiale supraconductoare utilizate in microelectronica.

Are un mare impact asupra tehnologiilor actuale.

 

Oliver Heaviside, nascut la 18 mai 1850, decedat la 3 fbrurie 1926 l varsta de 71 de ani.

A prezis existenta stratului ionosferic care inconjoara Pamantul pus in evidenta in 1920. Stratul este cunoscut astazi sub numele de stratul lui Heaviside. A introdus notatia vectoriala cunoscuta noua astazi in teoria electromagnetismului  a lui Maxwell . A rescris ecuatiile lui Maxwell sub forma vectoriala moderna utilizata astazi.

A avut un mare impact asupra intelegerii mai bune si usoare a ecuatiilor lui Maxwell si asupra modificarilor aduse de Hertz ecuatiilor lui Maxwell in calculul si elaborarea “dipolului” hertzian emitator al undelor magnetice, teoria antenei radio, etc.

 

Peter Grünberg, (n 18 mai, 1939, Plzeň, Czechoslovakia , in prezent Republica Ceha-d aprilie 2018, Jülich, Germania)

 

Fizician german nascut in cehia  care, impreuna cu  Albert Fert, a primit premiul Nobel in 2007 pntru fizica   pentru descoperirea independenta a rezistentei magnetice gigantice.

 

Principiul magnetorezistenței a fost descoperit de Lordul Kelvin, în 1857, care a observat că rezistența electrică a unui conductor ar este modificata prin expunerea la un câmp magnetic extern. Cei doi au descoperit că s-ar putea mări sensibil rezistența într-un sistem prin alternarea straturilor de material magnetic și nemagnetic cu grosimi nanometrice. Deși această tehnică a fost inițial prea costisitoare pentru aplicații comerciale in momentul descopririi fenomenului, mai tarziu a devenit un proces de fabricație standard pentru industria dispozitivelor de stocare magnetică a informatiei, cum ar fi hard disk-urile de calculator și playerele portabile.

 

Gustave-Gaspard Coriolis, nascut la 21 mai 1792, decedat la 19 septembrie 1843 la varsta de 51 de ani.

 

Inginer si matematician francez, primul care a descris fortele care ii poarta numele ca fiinnd un efect al rotatiei corpurilor. In 1835 da prima descriere a acestui efect.

 

John Bardeen nascut la 23 mai 1908, decedat la 30 ianuarie 1991.

 

Prememiul Nobel pentru fizica 1956 (impreuna cu Willian B. Shockley si Walter H. Brattain) pentru inventarea tranzistorului si in 1972 (impreuna cu Leon C. Cooper) pentru dezvoltarea teoriei supraconductibilitatii, cunoscuta sub numele de teoria BCS.

 

Gabriel Fahrenheit nascut la 24 mai 1686, decedat la 16 septembrie 1736 la varsta de 50 de ani.

 

Fizician si constructor de instrumente germano-olandez. A invntat termometrul cu alcool (1709), termometrul cu mercur (1714) si a dezvoltat scala de temperaturi Fahrenheit. A inventat higrometrul pentru a masura umiditatea relativa si a descoprit ca fiecare lichid are puncte diferite de fierbere care se modifica odata cu schimbarea presiunii atmosferice.

Impact tehnologic: prin inventarea acestor instrumente de masura si al cercetarilor sale asupra proprietatilor termice ale lichidelor este un precursor al dezvoltarii termodinamicii fazelor starilor gazoase si lichide ale materiei.

Willian Gilbert, nascut la 24 mai 1544, decedat la 10 decembrie 1603 la varsta de 59 de ani.

 

Fizician englez, “parintele cercetarilor electrice”, un pionier al cercetarilor atractiilor electrice si magnetice. A introdus termenii  de atractie electrica, forta electrica si pol magnetic. A fost cel mai distins om de stiinta din timpul reginei Elisabeta I.

Impact: pionier al cercetarilor in domeniul electricitatii si magnetismului; a introdus conceptele fizice cu care va opera de acum incolo stiinta electromagnetismului dezvoltata de Faraday, Maxwell si altii in secolul al XIX-lea precum si cei din urmatoarele secole XX si XXI.

 

Pieter Zeeman, nascut la 25 mai 1865, decedat la 9 octombrie 1943 la varsta de 78 de ani.

Prmiul Nobel pentru fizica 1902. Motivarea premiului – recunoasterea serviciului extraordinar adus cercetarilor privind influenta magnetismului asupra fenomenelor radiative.

În timpul secolului al XIX-lea, legăturile importante dintre electricitate, magnetism și lumină au fost clarificate de Faraday si Maxwell la nivelul structurii macroscopice a materiei iar la nivelul microscopic de Hendrik Lorentz. De asemenea, a devenit evident faptul că diferite substanțe emit și absorb lumină având anumite lungimi de undă fixe. Fiecare substanță are un spectru caracteristic de linii. În 1896, Pieter Zeeman a studiat modul în care lumina a fost afectată de câmpurile magnetice. S-a dovedit că, sub influența unui câmp magnetic, liniile dintr-un spectru s-au despicat în mai multe linii. Fenomenul ar putea fi explicat prin teoria electronilor, electroni inca nedescoperiti fizic ci doar presupusi teoretic – teorie microscopica a materiei, formulată in acel timp, de mentorul lui Pieter Zeeman, Hendrik Lorentz.

În 1896, tânărul fizician Pieter Zeeman a fost concediat pentru efectuarea unui experiment împotriva dorințelor specifice ale supraveghetorului său de laborator. În ciuda consecințelor, experimentul a fost continuat de Zeeman si a condus la o descoperire remarcabilă care a schimbat viața lui Zeeman.

Impact stiintific: a avut un impact stiintific deosebit de important asupra cercetarilor privind interactia radiatiei electromagnetice cu materia. A fost o descoperire precursoare si un semnal important care a atras atentia asupra influentei avuta de campul magnetic asupra substanei, asupra liniilor spectrale emise de substanta, deci in afara acelor influente bine cunoscute stabilite de Faraday si a celor ce i-au urmat.

Efectul Zeman a fost descoperit in 1896, deci inaintea descoperii electronului de catre J.J. Thomson, inaintea descoperirii cuantei de nergie de catre Planck, inaintea stabilirii structurii clasice a atomului de catre Rutherford si a structurii cuantice  a atomului de catre Bohr. A confirmat prezicerea lui Lorentz asupra polarizarii luminii din teoria avansata de acesta asupra radiatiei electromagnetice, o teorie clasica, teorie stabilita inainte de marile descoperiri privind structura atomului si a structurii cuantice a acestuia . Efectul Zeeman, dupa descoperirea structurii atomului si dupa descoperirea nivelelor energetice cuantice ale atomilor, a devenit un instrument important in elucidarea structurii atomice si a influentei campurilor magnetice asupra nivelelor de energie ale acestora.

Impact tehnologic: Constructia de magnetometre ultrasensibile. Acestea sunt utilizate astazi intr-un larg domeniu de aplicatii mergand de la explorari minerale si arheologice la pozitionarea sistemelor militare si la monitorizarea batailor inimii. Sunt dispozitive robuste, foarte sensibile, solide, care funcționează la temperatura camerei. Zeeman ar fi fost impresionat de aceste aplicatii tehnologice.

 

Sir John Cockcroft, nascut la 27 mai 1897, decedat la 18 septembrie 1967, la varsta de 70 de ani.

 

Fizician britanic , premiul Nobel pentru fizica 1951. Motivarea premiului- pentru pioneratul in conceperea si utilizarea acceleratorilor de particule pentru studiul nucleelor atomice. Impruna cu T. S. Walton in 1929 a construit acceleratorul cunoscut sub numele de generator Cockroft-Walton. La  14 aprilie 1932 a fost folosit acceleratorul de către ei pentru a dezintegra atomul de litiu bombardat cu protoni – era prima reactie nucleara realizata fara utilizarea particulelor emise de substantele radioactive asa cum facuse mai devreme Rutherford.  Au urmat si alte experiente de dezintegrare a a nucleului atomic folosind protoni accelerati cu acest accelerator.  Astfel a fost introdus in cercetari nucleare un important instrument de studiu. Proiectul lor de accelerare materializat prin acest accelerator de particule a devenit cel mai utilizat instrument in laboratoarele lumii de cercetari nuclare.

Impact: a deschis calea realizarii unor acceleratori folositi in medicina, numiti chiar acceleratori medicali care in prezent au o foarte larga raspandire. Fascicule de particule incarcate sunt monitorizate online si sunt indreptate foarte precis spre tesuturile bolnave ale pacientilor unde isi depun energia lor in acele tesuturi prin multe ciocniri elastice si inelastice avand loc un mare transfer de energie la sfarsitul parcursului acelor particule. Acceleratorii de particule sunt utilizati astazi in foarte multe ramuri ale stiintei si tehnologiei: de la studiul moleculelor folosind raze X produse de electroni liberi bombardati cu fascicule laser pana la tratamente medicale ale cancerului folosind fascicule de protoni. Toate au la baza ideeia lui Cockroft de acelerare a particulelor incarcate prin intermediul unor campuri electrice de accelerare in care sunt introduse aceste particule.

Multe institute de cercetari din Marea Britanie poarta numele lui Cockroft.

 

Pieter Higgs, nascut la 29 mai 1929.

 

Este un fizician teoretician britanic, premiul Nobel pe 2013 pentru: descoperirea teoretica a mecanismului care contribuie la intelegetea nostra privind originea maselor particulelor subatomice confirmate experimental prin descoperirea particulelor fundamentale prezise si detectate de sistemele de detectie ATLAS si CMS in experientele efectuate la CERN la aceleratorul “Large Hadron Collider”.

Un mic amanunt: pentru racirea LHC sunt folosite aproximativ 120 de tone de heliu lichid pentru a obtine o temperatura mai mica decat in spatiul cosmic.

Conform fizicii moderne, materia este formata dintr-un set de particule care duc la formarea unor altor particule. Intre aceste particule se exercita forte care sunt mediate cu ajutorul altor seturi de particule. O proprietate fundamentala a majoritatii particulelor este aceea ca au o masa. In 1964 Higgs si independent de el, F. Englert si R. Brout au propus o teorie referitoare la existenta unei particule care poate explica de ce și alte particule au o masa. In 2012 doua experimente efectuate independent la CERN au verificat pe cale experimentala existenta unei asemenea particule cunoscuta astazi sub numele de bosonul Higgs.

 

Chien-Shiung Wu, nascuta la 29 mai 1913, decedata la 16 februarie 1997 la varsta de 84 de ani.

Imagini pentru chien-shiung wu,

Fiziciana chino-americana a demonstrat prima, printr-un frumos experiment (1956), neconservarea paritatii in cazul interactiei slabe in dezintegrarea beta a nucleului.  A fost nedreptatita prin neacordarea premiului Nobel pentru aceasta descoperire asa cum sustin multi comentatori ai lucrarilor stiintifice ale acestei chinezoaice. Au luat in schimb doi conationali acest premiu (1957) pentru prezicerea teoretica a acestei abateri de la legile de conservare in lumea microcosmului : Tsung-Dao Lee si Chen Ning Yang. Doamna Wu a fost exclusă, la fel ca mulți alți oameni de știință de sex feminin în acea perioadă. Doamna Wu a fost conștienta de nedreptățile de gen și, la un simpozion MIT în octombrie 1964, a declarat: „Mă întreb dacă micii atomi sau nucleele sau simbolurile matematice sau moleculele ADN au vreo preferință pentru tratamentul masculin sau feminin”.

Doamna Wu a participat cu mult succes si la proiectul Manhatten (1944).  A contribuit substantial la rezolvarea unei probleme puse de Enrico Fermi și a dezvoltat un proces de îmbogățire a minereului de uraniu prin care s-au putut produce cantități mari de uraniu necesare realizarii bombei atomice. O mica poveste legata de contributia doamnei Wu in cadrul proiectului Manhatten. Noul reactor B pus in functiune la Hanford , construit special drept suport al acestui proiect, a inceput sa aibe o problemă neașteptată: pornea și se oprea la intervale regulate. Se suspecta că un produs de fisiune, xenon-135, cu un timp de înjumătățire de 9,4 ore, era vinovatul și ar putea fi o otravă pentru reactor prin aborbtia masiva a neutronilor. Segrè își aminti de lucrarea pe care Wu o făcuse la Berkeley cu privire la izotopii radioactivi ai xenonului. Lucrarea pe această temă încă nu fusese publicată, dar Wu s-a dus in camera ei de cămin (multi participanti de la reactorul instalat la Hanford locuiau in camine special construita in cadrul proeictului) și a cautat schița unui articol pregătit pentru publicare in prestigioasa revista Physical Review. Xenonul-135 era într-adevăr vinovatul; s-a dovedit ca avea o secțiune eficace de absorbție neutronică neașteptat de mare.

Impact stiintific: foarte mare prin modul in care a masurat aceasta abatere de simetrie. A deschis calea spre chestionarea experimentala a conservarilor simetriilor in lumea cuantica. Experientele efectuate de doamna Wu la Biroul National de Standarde au avut o influenta deosebita asupra generatiilor legate de radioactivitatea beta. Doamna Wu a fost o autoritate de necontestata in dezintegrarea beta.

 

Hannes Alfven, nascut la 30 mai 1908, decedat la 2 aprilie 1995 la varsta de 86 d ani,

 

Premiul Nobel pentru fizica 1970 pentru descoperirile sale in magnetohidrodinamica cu aplicatii fructuase in fizica plasmei.El a descris fenomenul auroreicenturii lui Van Allen, efectul furtunii magnetice asupra câmpului magnetic al Pământuluimagnetosfera terestră și dinamicile plasmei în galaxia noastră.

Fizica plasmei are o dosebita importanta in procesul mult cercetat pentru vitorii rectori de fuziune. Este creatorul magnetohidrodinamicii, o noua ramura a fizicii, importanta atat in cercetarile cosmice cat si în cele terestre. a fluidelor electrice (formate din sarcini electrice) care se misca in campuri magnetice, a Plasmei ca o noua forma de agregare a meteriei.. Alfven a conceput o cosmologie bazata pe plasma ca avand la baza acele fluide electrice care se misca in campuri magnetice ca o alternativa la teoria Big Bangului privind originea Universului. Conform acestei teorii Universul nu are un inceput specific si nici nu are un sfarsit previzibil. In locul dominatiei fortelor gravitationale el vede fortele electromagnetice ale plasmei factori de organizare a materiei Universului in structuri observate ale stelelor. Vede mai curand un Univers care oscileaza intre expansiune si contractie. Inca 1939 Alfven a scris despre furtunile magnetice solare, despre vanturile solare si despre aurorile boreale in atmosfera Pamantului. Aceste idei, par a fi emise prea devreme de Alfven si nu au fost luate in seama atunci. Insa ele au inceput sa influenteze puternic atentia privind aceste subiecte abia dupa 30 de ani. Astazi furtunile solare sunt o realitate si sunt admise ca realitati fizice. Si aceasta realitate fizica se simte atunci cand se declanseaza, pentru ca perturba puternic sistemele energetice si aparatura electronica producand imense pagube materiale si haos.

Impact stiintific: dezvoltarea unei noi ramuri a fizicii – magnetohidrodinamica.

Impact tehnologic: intelegerea fenomenului si luarea de masuri, pe cat este posibil,  impotriva consecintelor provocate de furtunile solare asupra instalatiilor electro energetice nationale si de transmitere a energiei electrice prin retelele nationale, asupra satelitilor de comunicatie, etc.

 

Robert Schriffer, nascut la 31 mai 1931.

 

Fizician american, laureat al premiului Nobel 1972 (impreuna cu John Bardeen si Lon N. Cooper} pentru teoria microscopica a supraconductibilitatii, asa numita teorie BCS.

Descoperita de Kamrlingh Onnes in 1911, supraconductibiltatea nu a avut parte de o teorie satisfacatoare. Teoria BCS explica dece anumite metale si aliaje isi pierd rezistenta electrica la temeperaturi extrem de scazute. In esenta teoria introduce acea faimoasa imperechere a electronilor, cunoscute astazi sub denumirea de “perechi Cooper” pentru a forma particule individuale intr-un condens bosonic.

Impact stiintific: o teorie care explica  supraconductibilitatea metalelor sau a altor aliaje la temperaturi scazute. A fost folosita si in fizica nucleara pentru a descrie relatia de imperechiere in nucleele atomice.

Impact tehnologic: folosirea supraconductibilitatii in instalatii electromagnetice prin racirea acestora la temperaturi foarte scazute  pentru a reduce efectul pierderilor de energie electrica prin rezistenta electrica. La acceleratorul LHC – de la CERN se foloseste in mod curent supraconductibilitatea pentru a reduce consumul de energie electrica necesara functionarii aceleratorului. Folosirea supraconductibilitaii a inceput sa fie curent aplicata in instalatii electromagnetice.

Toti magnetii din structura acceleratorului LHC sunt electromagneti. Câmpurile magnetice generate de acesti electromagneti sunt de ordinul a 8,3 tesla, de 100.000 mai puternice decat campul magnetic terestru. Electromagnetii folosesc curenti avand 11.080 amperi pntru a genera campul magnetic necesar focalizarii si mentinerii stabile a fasciculelor de protoni supusi accelerarii. Bobine supraconductoare permit  sa suporte acesti curenti intensi fara pierderi de energie electrica prin rezistenta electrica. La CERN sunt in derulare proiecte privind realizarea de puternici magneti supraconductori, generatori de campuri magnetice de peste 8 Tesla.

 

Mulțumesc, Deberth, pentru ajutor.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Aprilie în fizică

Mulțumesc bunului meu coleg și prieten Deberth Conrad care mi-a sugerat ideea de a publica pe blog evenimente din istoria fizicii. Prin materialele pe care mi le trimite , mă ajută să concretizez această idee.

Acum, în luna Aprilie, sunt mai multe aniversări ale unor fizicieni celebri : Max Planck, W. Pauli, Marconi, Gauss.

Max Karl Ernst Ludwig Planck s-a născut pe 23 aprilie, 1858, la Kiel. A fost fizician german, laureat al Premiului Nobel pentru fizică în 1918.

Imagini

La nouă ani a intrat la renumitul Gimnaziu Maximilian din Munchen unde, profesorul Herman Muller i-a insuflat interesul pentru fizică și matematică. Deși a fost un muzician talentat (a cântat la pian și violoncel și a compus câteva cântece și chiar operă), a ales să studieze fizica la Universitatea din München în 1874,  unde, în 1879, la vârsta de 21 de ani, obține diploma de doctor în fizică. La Berlin, i-a avut ca profesori pe Hermann von Helmholtz,Rudolf Clausiuss și Gustav Robert  Kirchhoff, devenind ulterior el însuși profesor de fizică [1889-1926]. Cercetările în domeniul termodinamicii și a distribuției energetice a radiației unui corp perfect absorbant, l-au condus la elaborarea teoriei cuantelor de energie pentru care a primit Premiul Nobel. Conform acestei teorii, energia radiantă este emisă discontinuu, sub formă de ”porții”ν de energie numite cuante, energia unei cuante fiind strict proporțională cu frecvența radiației corespunzătoare: ε= hν unde h este o constantă universală și a primit numele de constanta lui Planck, și ν este fracvența. De menționat este faptul că la descoperirea cuantei de energie a participat doar Max Planck, fără ca o altă persoană să se fi ocupat de această ipoteză mai înainte.

A murit pe 4 octombrie  1947,la Göttingen .

 

Wolfgang Ernst Pauli s-a născut la Viena în anul 1900. A fost un fizician austriac care s-a remarcat prin teoria spinului, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1945.

Imagini

În 1925, la numai 25 de ani, a formulat unul dintre cele mai importante principii ale fizicii teoretice contemporane, așa-numitul principiu de excluziune, care a primit ulterior numele său. Acest principiu a fost stabilit ca rezultat al studierii sistemului periodic al lui Mendeleev și a teoriei cuantice  și permite înțelegerea proprietăților sistemelor atomice și explică distribuția elementelor în sistemul periodic.

În lucrările ulterioare, Pauli a furnizat o generalizare a acestui principiu, stabilind valabilitatea sa pentru orice particulă cu spin întreg.

Câțiva ani mai târziu, în legătură cu necesitatea explicării fenomenelor din cadrul dezintegrării beta , Pauli a emis ipoteza existenței unei particule elementare neutre cu masa de repaus mult mai mică decât masa electronului (sau chiar nulă) și cu spinul semiîntreg. Cu ajutorul existenței acestei particule, denumită neutrino,[micul neutron], Pauli explică aparenta abatere de la legile de conservare a energiei și momentului cinetic în dezintegrarea beta.

Tot lui Pauli îi aparține explicarea paramagnetismului gazului electronic în metale; el a elaborat și teoria spinului electronului, precum și o serie întreagă de studii importante asupra problemelor generale ale teoriei cuantice a câmpurilor de unde și asupra teoriei mezonice a forțelor nucleare.

A mai elaborat studii și asupra altor probleme importante ale fizicii teoretice.

A murit pe 15 deacembrie 1958.

Guglielmo Marconi, inventatorul telegrafiei fără fir, „părintele radioului modern”.

 

Marconi s-a născut la Bologna, în Italia, la 25 aprilie 1874.

Tânărul Marconi a luat lecţii private în domeniul ştiinţific, la Livorno, unde a căpătat o pasiune aparte pentru electronică, dezvoltată în anii următori alături de profesorul de fizică Vincenzo Rosa, de la liceul din aceeaşi localitate.

Tatăl său a amenajat un laborator de cercetări, dedicat studiului aprofundat al fiului său în domeniul electricităţii şi experimentelor.

Şi-a dorit să aprofundeze studiile cu profesorul Augusto Righi, de la Universitatea din Bologna, care era implicat în studiul practic al undelor electromagnetice, însă după ce acesta îi sugerează că ar fi mai potrivit să îşi încheie mai întâi studiile, se dedică total experimentelor în laboratorul de acasă.

A urmat perfecţionarea detectorului de unde electromagnetice şi a inventat antena, iar în anul 1894 a început experimentele de transmitere de semnale la distanţă prin intermediul electromagnetismului.

În anul 1895, în localitatea Sasso, Marconi, alături de fratele său, Alfonso Marconi, a realizat prima legătură radio.

Alături de părinţii săi, merge la Londra, unde prezintă invenţia sa directorului Poştei Regale, iar acesta a acordat imediat importanţa cuvenită proiectului şi i-a acordat sprijinul necesar.

 

Aşadar, în februarie 1896, la Londra, Marconi începe o perioadă solicitantă, angajarea de consultanţă, corespondenţă cu ministerele şi celelalte autorităţi britanice şi numeroase demonstraţii ale principiului radiotelegrafiei.

În iunie 1896 primeşte brevetul de invenţie, iar un an mai târziu fondează Marconi Company, punând bazele unei dintre cele mai înfloritoare afaceri din această perioadă.

Marconi era, însă, conştient că invenţia sa avea încă multe neajunsuri pe care trebuia să le rezolve, dincolo de reacţia favorabilă a opiniei publice: transmiterea lentă a semnalelor, imprecizia sistemului electromagnetic folosit, interferenţele semnalelor şi nu în ultimul rând, provocarea creşterii puterii de emisie.

Primeşte pentru sprijinirea activităţii de cercetare suma de 25.000 de lire sterline, pe care a folosit-o parţial pentru deschiderea, în anul 1898, a fabricii din Chelmsford, un loc în care a continuat cercetările pentru perfecţionarea sistemului.

În anul 1900, obţine brevetul 7777 prin care rezolvă problema interferenţelor, bazat pe principiul sintoniei circuitelor de transmisie şi recepţie, însă invenţia aceasta a fost urmată de aspre şi îndelungi dispute în lumea tehnică a acelei perioade.

În decembrie 1901, Marconi reuşeşte să transmită primele semnale radio peste Oceanul Atlantic, mesaj radiotelegrafic emis de staţia din Poldhu (Cornwall) fiind receptat la San Giovanni di Terranova.

În anul următor concepe şi brevetează detectorul magnetic, dipozitiv care a devenit receptorul de bord al multor ambarcaţiuni dotate cu cabină radio, iar pe de altă parte continuă experimentele realizate la bordul navelor – Philadelphia şi apoi crucişătorul Carlo Alberto, fiindu-i puse la dispoziţie de însuşi regele Italiei.

 

În anul 1908 pune în funcţiune o cale de comunicare permanentă între cele două maluri ale Atlanticului, în anul 1909 primeşte, pentru telegraful fără fir, Premiul Nobel pentru fizică, din partea Academiei Regale de Ştiinţe din Suedia, un premiu împărţit cu fizicianul şi inventatorul german Karl Ferdinand Braun, cel care perfecţionase între timp sistemul de transmisie al telegrafiei fără fir.

.

În anul 1914, devine senator al Regatului Italiei, iar în anul 1919 şi-a cumpărat iahtul Elettra, care avea să-i devină, pentru mai mulţi ani, casă şi laborator în mişcare.

În anul 1920, Marconi are un rol important în transmisia primului program public de divertisment, de la staţia din Chelmsford, un concert al celebrei soprane australiene Nellie Melba, iar doi ani mai târziu, la 18 octombrie, compania sa a avut, de asemenea, o contribuţie esenţială la primul semnal emis în eter de către British Broadcasting Corporation (BBC).

În anul 1928 este numit preşedinte al Consiliului Naţional al Cercetării din Italia, iar peste alţi doi ani devine preşedinte al Academiei Regale a Italiei.

 

În martie 1937, într-un mesaj radio trimis de la Roma pentru Chicago Tribune Forum desfăşurat în SUA, Marconi afirma: „Noi am atins în ştiinţa şi arta radiocomunicaţiei un stadiu în care expresiile gândurilor noastre pot fi transmise şi primite instantaneu şi simultan de semenii noştri în orice punct de pe glob […]. Radiodifuziunea, totuşi, cu toată importanţa pe care a atins-o şi amplele domenii încă rămase neeplorate, nu e – după mine – partea cea mai semnificativă a comunicaţiilor moderne, pentru că e o comunicaţie «cu sens unic». După părerea mea, e foarte importantă posibilitatea oferită de radio de a face schimb de transmisiuni oriunde pot fi amplasaţi corespondenţii, atît în mijlocul oceanului, cît şi pe banchiza de gheaţă de la Pol, în deşert sau deasupra norilor în avion !”.

Marconi a trecut la cele veşnice la 20 iulie 1937, la Roma, iar momentul a fost marcat de staţiile de radio din întreaga lume prin două minute de tăcere, în memoria celui mai important contributor la apariţia noului fenomen mondial al acelor ani – radioul.

Peste ani, Elettra Marconi, fiica lui Marconi din a doua căsătorie, avea să declare, la Radio România Actualităţi, la aniversarea a 85 de ani de radiofonie românească:  ”Pentru mine este un miracol ceea ce a realizat tatăl meu. A lucrat mereu de unul singur, studiind matematica, fizica, chimia, experimentând în continuu, realizând aparatele de mână, le crea şi le proba el singur… Era o muncă în solitudine… încerca, reîncerca, îi veneau idei pe care le punea în practică, le modifica. El a studiat în continuu, fără să fi urmat cursurile unei facultăţi. Avea o mare pasiune şi o forţă de caracter extraordinară, drept pentru care eu am o stimă enormă pentru tata, care fusese crescut şi educat în mod rigid de către părinţii săi. Cred că tatăl meu este un exemplu pentru cei tineri. Entuziasmul său l-a determinat să-i încurajeze pe tineri, să acorde importanţă minţilor acestora, iar apropierea lor a făcut astfel încât el să fie, să rămână până în ultima clipă a vieţii” …

Primul emițător al lui Marconi cu ajutorul căruia se puteau emite semnale Morse.

 

Carolo Friderico Gauss; n. 

Scrierile lui Gauss (404 la număr, doar 178 publicate) sunt destinate mai multor domenii, de la discipline ale matematiciifizicii și până la geodezie, sau astronomie.

A murit pe 23 februarie 1855 la  Göttingen

 

 

 

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Dispariții și accidente ciudate.

Sursa: Efemeride

În mai 2016, în cadrul unor discuții care au avut loc la Ansamblul Național, generalul Jean Daniel Teste, comandant în cadrul armatei franceze, informa că un satelit militat de comunicații, numit Syracuse, a fost perturbat în traseul său de un obiect necunoscut.

Generalul susținea că au fost aduse prejudicii grave sistemului militar de comunicații. Informațiile sale au fost confirmate de un alt general care a completat spunând că un obiect de origine extraterestră a întrerupt activitatea satelitului, care a fost atacat agresiv de un obiect de origine necunoscută.

Nu este primul caz de acest gen. Americanii la rândul lor au declarat că obiecte de mici dimensiuni au fost descoperite în vecinătatea unor sateliți, care au întrerupt activitatea de transmisie a acestora. În alte cazuri, sateliții au dispărut în mod misterios.

Dispariția satelitului Zuma

În ianuarie 2018, satelitul Zuma, lansat de compania Elon Musk dispărea fără urmă. Specialiștii nu pot explica ceea ce s-a întâmplat. Așa cum a scris presa americană, construcția satelitului a fost una costisitoare, peste un miliard de dolari a investit compania.

Aceeași situație s-a produs și cu satelitul japonez Hitomi, care era considerat o adevărată bijuterie a tehnologiei de ultimă generație. Satelitul avea o greutate de 2,7 tone, o lungime de 14 metri și avea ca misiune studierea găurilor negre din Univers, cu ajutorul razelor gamma și X.

Revista National Geographic a prezentat ultimele imagini cu satelitul, în care a putut fi observată o lumină neobișnuită în apropierea lui. Specialiștii care au vizionat imaginile au declarat că s-a produs un fenomen energetic necunoscut.

4 aprilie 2018, accident baza militară Nellis, Nevada

Un avion F-16 a intrat în coliziune cu un obiect necunoscut. O declarație succintă pe care a făcut-o comandantul bazei militare cu privire la acest incident, motivând că nu se cunosc detalii despre acest incident, ancheta fiind în curs de desfășurare.

Teste informatice complexe asupra vocii lui Buzz Aldrin

Buzz Aldrin este al doilea om care a pus piciorul pe Lună. Vocea sa și a altor trei astronauți care au efectuat zboruri spațiale au fost supuse unor teste în cadrul Institutului Bioacustic din Albany, Ohio.

satelit - Fenomenul OZN! Dispariții și accidente cauzate de forțele extraterestre

Cei patru au relatat despre experiențele lor din timpul zborurilor spațiale, despre faptul că obiecte de origine necunoscută i-au însoțit în timpul zborurilor și despre pericolele la care au fost expuși.

Înregistrările audio cu aceste declarații au fost analizate în celebrul institut, cu ajutorul unor detectoare performante. Rezultatele au arătat că cei patru au spus adevărul.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Au trecut 228 de ani de când a venit pe lume unul dintre cei mai mari fizicieni ai lumii

Sursa :Descoperă.ro

Au trecut 228 de ani de când a venit pe lume unul dintre cei mai mari fizicieni ai lumii

Pe 16 martie 1789 s-a născut fizicianul Georg Simon Ohm, cel care a descoperit legea ce-i poartă numele (Legea lui Ohm). În cinstea sa, unitatea internaţională de măsură a rezistenţei electrice îi poartă numele.

Fizicianul şi educatorul german s-a născut la Erlangen. Cercetător pasional, el a început să studieze, pe când era profesor de liceu, pila galvanică, invetată de italianul Alessandro Volta.

Folosind echipament creat de el însuşi, fizicianul german a descoperit proporţionalitatea dintre diferenţa de potenţial, intensitatea curentului electric şi rezistenţa electrică care a devenit cunoscută în lumea ştiinţifică începând cu 1826 şi până azi ca legea conducţiei electrice, dar mai ales ca legea lui Ohm.

Ohm a murit pe 6 iulie 1854.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Stephen Hawking

 

 

Stephen Hawking a murit: Fizicianul a lăsat o amprentă şi în cultura pop prin apariţiile în unele dintre cele mai de succes seriale VIDEO

 

ziua în care se împlineau 300 de ani de la moartea lui Galileo Galilei.

 

Sursa: Internet.

Andi Topala: ”Din sincronicitățile Universului: Stephen Hawking s-a născut pe 8 ianuarie, ziua în care se împlineau 300 de ani de la moartea lui Galileo Galilei și a  murit în ziua de naștere a lui Albert Einstein și în ziua în care se celebrează constanta matematică 3,14, denumită Ziua Pi…”

Stephen Hawking s-a stins din viaţă la 76 de ani. Acesta a avut parte de o moarte liniştită, fără dureri, şi a lăsat în urmă teorii controversate despre găuri negre, Dumnezeu şi spaţiul cosmic…. După Sir Isaac Newton şi Albert Einstein a fost Stephen Hawking. Născut în anul 1942, la Oxford, orăşel aflat în nordul unei Londre devastate de cea de-a Doua Conflagraţie Mondială, fizicianul britanic şi-a lăsat amprenta asupra lumii moderne, alături de care a evoluat şi a suferit vreme de mai bine de şapte decenii. Fizicianul şi-a dedicat toată viaţa educaţiei şi s-a înrolat în rândurile Universităţii Oxford pentru a studia fizica. Chiar dacă nu a excelat în şcoala primară şi în liceu, notele sale fiind mediocre, Hawking s-a remarcat cu adevărat în învăţământul superior, acolo unde a descoperit pasiunea vieţii sale, cosmosul. Însă tragedia a lovit la scurtă vreme, pe când acesta avea doar 22 de ani. A fost diagnosticat cu scleroza laterală amiotrofică, sau boala lui Lou Gehrig. I s-au dat doar doi ani de trăit, pronostic învins cu uşurinţă de Profesorul Hawking, acesta trăind încă 52 de ani peste aşteptările medicilor. Încercările la care a fost supus Stephen Hawking de-a lungul vieţii nu au fost nici puţine, nici uşoare. După ce şi-a pierdut capacitatea de a merge şi a rămas imobilizat într-un scaun cu rotile, acesta a suferit şi o traheotomie după care şi-a pierdut, ulterior, şi capacitatea de a vorbi. Însă Hawking nu s-a dat bătut şi a continuat să studieze şi să predea la catedra de matematică din cadrul Universităţii Cambridge. Vocea care l-a consacrat cu adevărat în cultura populară pe Stephen Hawking este cea oferită de dispozitivul de vorbire pe care acesta l-a echipat cu un sintetizator. El putea fi controlat cu ajutorul limbii, cu care apăsa un buton montat pe partea interioară a obrazului. Hawking a declarat în dese rânduri că s-a obişnuit atât de tare cu noua lui voce „americană” încât o uitase pe cea veche, cu accent britanic. În deceniile care au trecut de la diagnosticarea sa, Stephen Hawking a studiat originile Universului şi a redactat nenumărate texte academice pe baza teoriilor sale. Poate cea mai importantă şi mai recunoscută dintre acestea este ”teoria găurilor negre”, studiu care explică originea acestora şi trăsătura unică dată de faptul că gravitaţia este atât de puternică în jurul lor încât nici măcar lumina nu poate scăpa. Cercetările sale i-au adus statutul de membru al Societăţii Regale Britanice, una dintre cele mai vechi organizaţii de oameni de ştiinţă, la vârsta de doar 32 de ani. La scurtă vreme după ce şi-a pierdut vocea, Hawking a publicat cartea „Scurtă istorie a timpului”, care s-a vândut în mai mult de zece milioane de exemplare. Viaţa privată a lui Hawking nu a fost nici ea lipsită de griji, acesta trecând prin două divorţuri. Profesorul s-a despărţit în 1985 de prima sa soţie, Jane, cu care a avut trei copii,  „din cauza faimei”, după cum declara chiar ea, faimă care l-a alienat pe acesta din viaţa de familie. Zece ani mai târziu, acesta s-a recăsătorit cu asistenta sa medicală, Elaine Mason, de care s-a despărţit ulterior, după 11 ani. Separarea acestora a survenit în urma unor scandaluri de abuz fizic. Stephen Hawking s-a stins din viaţă în dimineaţa zilei de 14 martie 2018, la 76 de ani, în casa sa din Oxford. El locuia alături de cei trei copii ai săi din prima căsătorie.

Hawking şi-a jucat propriul rol în mai multe episoade „The Simpsons“ difuzate între anii 1999 şi 2010. „Uneori, cei mai deştepţi dintre noi sunt şi cei mai copilăroşi“, este una dintre replicile memorabile rostite de Hawking într-unul dintre episoade. De asemenea, astrofizicianul a avut câteva apariţii şi în seria animată „Futurama“.


Numărul oamenilor care mă ştiu din «The Simpsons» aproape că-l egalează pe cel care mă cunosc din domeniul ştiinţei“, declara Hawking, care a spus şi că serialul animat este „cel mai bun lucru din televiziunea americană“, potrivit CNET.

adev.ro/p5l550

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu