O nouă formă a magnetismului

Studiul care schimbă manualele de fizică: oamenii de ştiinţă au descoperit o nouă formă a magnetismului

Acest cristal de herbertsmithit a ajutat oamenii de ştiinţă să descopere a treia formă a magnetismului    

Sursa: Descoperă. ro

Cercetătorii de la MIT au demonstrat existenţa unei noi forme a magnetismului, pe care au denumit-o „quantum spin liquid”. Aceasta este cea de-a treia formă a magnetismului descoperită până acum.

Magnetismul cu care majoritatea dintre noi suntem obişnuiţi, feromagnetismul, este forţa care face busolele să arate nordul şi magneţii să stea lipiţi de frigidere.

Cea de-a doua formă a magnetismului a adus un Premiu Nobel oamenilor de ştiinţă care au prezis existenţa sa. Antiferomagnetismul descrie o stare în care câmpurile magnetice opuse formate din particule minuscule în interiorul unui metal se anulează reciproc, dar modifică structura metalului. Fără descoperirea celei de-a doua forme a magnetismului, hard-diskurile prezente în fiecare computer nu ar putea exista.

Cea de-a treia formă a magnetismului a fost denumită QSL (quantum spin liquid) şi acţionează complet diferit.

În cadrul unui cristal creat de oamenii de ştiinţă în urma unui efort care a durat 10 luni, „momente” magnetice se învârt şi fluctuează în mod constant, schimbându-şi orientarea la fel ca nişte molecule care trec una pe lângă celălalt într-un lichid. Această stare a fost prezisă de cercetători încă din anii ’80, însă abia în ultimii ani progresul ştiinţific a accelerat pentru a permite demonstrarea concretă a stării QSL.

Care sunt schimbările pe care le aduce această descoperire? Experţii spun că este o modificare atât de radicală a înţelegerii fizicii, încât nici măcar oamenii de ştiinţă implicaţi în acest proiect nu pot preconiza ramificaţiile descoperirii.

„Ar putea să dureze foarte mult timp până când această cercetare fundamentală va duce la aplicaţii practice”, a explicat Young Lee, profesor de fizică la MIT.

Efortul ştiinţific ar putea duce la îmbunătăţiri în domeniul stocării de date şi în cel al comunicaţiilor, a explicat profesorul, fiind posibilă folosirea unui fenomen cuantic exotic cunoscut sub numele de long-range entanglement, în care două particule aflate la o mare distanţă una de cealaltă îşi influenţează reciproc stările.

De asemenea, descoperirea ar putea ajuta cercetările din domeniul superconductorilor, folosiţi azi în aparatele RMN şi în staţiile de telefonie mobile, ce ar putea permite în viitor crearea unor supertrenuri electrice şi a unor reţele electrice inteligente.

Unul dintre cele mai interesante aspecte ale stării QSL este modul în care magnetismul particulelor minuscule duce la influenţa reciprocă a acestora, astfel încât acestea aveau stări cuantice fracţionale. „Nu există nicio teorie care să explice ceea ce am observat”, a explicat Lee.

Subir Sachdev, un profesor de fizică la Universitatea Harvard care nu a luat parte la acest studiu, afirmă că descoperirea „este foarte importantă şi deschide un nou capitol din istoria fizicii”.

Surse: Yahoo, MIT

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Augustin Maior, fizician.

Sursa: internet. Facultatea de Fizica, Universitatea Babes-Bolyai- Cluj.

Augustin Maior:

S-a născut la Reghin la 12 august 1882.
În 1906, a reuşit sã transmită simultan, pe o singurã linie telefonică de 15 km, 5 convorbiri fără ca semnalele să interfereze. Fundamentele teoretice ale telefoniei multiple au fost publicate în 1907 în revista „Elektrotechnische Zeitschrift” şi apoi, în 1914, în lucrarea „The use of High-Frequency Alternating Currents in Telegraphy, Telephony and for Power Transmission” publicată în revista “The Electrician”.
În iulie 1919, este numit profesor titular la Universitatea din Cluj şi apoi director al Institutului de Fizică Teoretică şi Tehnologică al Facultăţii de Ştiinţe.
Augustin Maior s-a dovedit a fi şi un vizionar. În 1923 el îi aprobă lui Hermann Oberth sã-şi susţină lucrarea de licenţă la Universitatea din Cluj, după ce aceasta fusese respinsă la Universitatea din Heidelberg. Maior şi-a pus semnătura pe diploma celui care, mai târziu, va fi unanim recunoscut drept părintele rachetei interplanetare moderne.
Augustin Maior a fondat Şcoala de Fizicã Teoreticã de la Universitatea din Cluj, menţinând un contact permanent cu marile idei ale timpului şi având contribuţii remarcabile în domeniile aflate în dezvoltare în Europa.
Augustin Maior a murit la Cluj în 1963.
În semn de recunoaştere (chiar dacă tardivă) a contribuţiei la dezvoltarea învăţământului modern şi a cercetării în fizică, Consiliul Profesoral al Facultăţii de Fizică a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj a hotărât, în luna martie 1995, ca unul din amfiteatrele sale sã fie denumit „Amfiteatrul Augustin Maior”.
În cursul anului 2012, Augustin Maior a fost ales membru post-mortem al Academiei Române.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Fizica cuantică şi autovindecarea

Cu câteva zile în urmă m-am întâlnit cu veche cunoştinţă şi, în plină stradă, m-a întrebat ce legătură are fizica cuantică cu viaţa. Persoana respectivă nu avea nicio legătură cu fizica aşa că nu ştiam ce să-i răspund. Am încercat să-i vorbesc despre gândurile noastre, dar eram pe stradă şi nu prea am avut succes. Am primit de la un prieten un articol destul de bun în legătură cu acest subiect, aşa că îl voi pune pe blogul meu.

http://www.medicinacomplementarasialternativa.ro

„Noi gandim incontinuu, fie ca vrem sau nu aceasta. Fiecare dintre noi are aproximativ 60.000 de ganduri pe zi. Iar toate aceste ganduri ale noastre produc consecinte, pentru ca fiecare gand este de fapt o energie pe care o lansam in Univers si nu doar in directia dorita, ci in toate directiile. Energia emisa de gandurile noastre isi cauta apoi, in drumul ei, o alta energie cu care sa vibreze la unison, dupa principiul „ceea ce se aseamana se aduna”. Fiecare gand, indiferent ca este bun sau rau, declanseaza un proces de rezonanta. Tot ceea ce va vibra la unison cu energia gandurilor noastre va fi atras automat in viata noastra.

Gandurile tale secrete, felul in care ii judeci pe ceilalti, vorbaria interminabila a mintii – totul formeaza un fel de intentie. Asadar, prin gandurile noastre, noi emitem permanent energie catre exterior, fapt care influenteaza intr-o mare masura ceea ce atragem in viata noastra. De aceea, o scanare atenta a propriilor ganduri, mai ales a celor despre noi insine, ne ajuta sa constentizam ce anume avem de schimbat. Ştiti ce este minunat aici? Faptul ca sta in puterea noastra sa ne alegem gandurile. Precum la un televizor, putem comuta pe diferite programe, iar daca v-ati saturat de emisiunea „Sunt un prost. Nu fac nimic cum trebuie”, apasati butonul si alegeti „Dragostea lui Dumnezeu ma inconjoara si ma sustine in fiecare clipa a vietii”. Veti simti diferenta.

Fizica cuantică și autovindecarea 3Trei descoperiri ale fizicii cuantice, cu impact major asupra vietii noastre

1. În crearea realitatii noastre, nu doar gandul este „implicat”. Mai este si altceva…

Pana nu demult, oamenii de stiinta au crezut ca doar prin gandurile noastre emitem energie catre exterior si ca cel mai puternic emitator energetic din corpul nostru ar fi creierul, cu impulsurile sale electromagnetice. Dar trupul nostru dispune de un emitator si mai puternic –INIMA – care genereaza un camp electric mult mai mare decat cel al creierului. Aceasta este una dintre cele importante descoperiri ale secolului XX: faptul ca inima omeneasca are un rol mult mai important decat acela de a pompa sange in corpul uman.

Responsabil pentru aceasta descoperire este Institutul de Cradiologie din California care a realizat un studiu aprofundat al inimii. Astfel s-a descoperit faptul ca acest organ uman este inzestrat cu ceea ce numim „inteligenta inimii” si ca influentele acesteia sunt foarte profunde pentru noi.

Masuratorile realizate au aratat ca inima generaza un camp electric care se extinde cu mult in afara corpului nostru. Acest camp electric are o anumita forma, aratand ca un inel lat imprejurul trupului, cu o raza de aproximativ 2-3 metri. Institutul de Cardiologie a mai descoperit ca inima interactioneaza atat cu trupul, cat si cu mediul exterior prin campurile electromagnetice pe care le genereaza. Avem motive sa credem ca acest camp generat de inima are influenta la multi kilometri in afara corpului nostru, pornind de la locatia fizica a inimii.

Fizica cuantică și autovindecareaCum poate inima sa faca aceasta? În ce fel comunica ea? Cum sunt transmise informatiile? În primul rand prin EMOŢII.

Ştiinta ne spune ca atunci cand simtim o emotie, ea este transpusa in energii electrice si magnetice corespunzatoare, care interactioneaza cu celulele corpului nostru si cu atomii lumii inconjuratoare pentru a produce acele efecte formidabile de care vorbesc toate traditiile spirituale autentice. Ele stiu cum sa orienteze atentia aspirantului catre inima, pe cand noi o orientam catre ratiune, creand astfel o societate foarte mentala, bazata doar pe logica.

Alte studii asupra inimii au aratat ca aceste campuri electromagnetice generate de inima au si o alta cauza la fel de importanta si anume CONVINGERILE noastre, toate acele lucruri pe care le credem cu tarie si in jurul carora ne modelam vietile. Deci nu numai emotiile noastre sunt emise in afara, ci mai ales convingerile noastre. Iar inima este un fel de interfata care transforma toate emotiile si convingerile noastre in energii electromagnetice.

Deci prin sentimentele noastre, prin iubire, iertare, compasiune, dar si prin manie, ura, suparare, noi putem produce modificari atat in trupul nostru, cat si la multi kilometri in afara noastra.

Tragand linie, este bine sa retinem urmatorul aspect: desi creierul emite si el campuri electromagnetice, oamenii de stiinta au aratat ca undele electrice produse de inima sunt de o suta de ori mai puternice, iar undele magnetice sunt de 5.000 de ori mai puternice decat cele generate de creier.

Astfel se explica de ce vindecarea se obtine mai repede printr-o sustinere afectiva decat doar printr-un proces de gandire, pentru ca noi emitem mai multa energie prin intermediul inimii decat prin intermediul creierului.

2. ADN-ul uman are o influenta directa asupra lumii inconjuratoare

Fizica cuantică și autovindecarea 1Exista inca o descoperire stiintifica importanta care ne arata cum influentam realitatea in care traim. Ştim, teoretic, ca totul este interconectat si in mod tainic interdependent. Dar sa vedem cum se traduce aceasta lege, la nivelul micro-universului nostru.

Studiile de laborator au aratat ca ADN-ul uman influenteaza direct substanta din care sunt formati atomii, adica niste particule micute de lumina, numite fotoni.

Fizicianul rus Vladimir Poponin a realizat niste experimente faimoase la inceputul anilor ’90. El a pus intr-o eprubeta inchisa ADN uman si fotoni, dorind sa afle ce influenta are ADN-ul uman asupra fotonilor. Dintr-una dintre eprubete s-a extras tot aerul, pentru a obtine “vid” (vidul este un termen care induce in eroare, deoarece el nu este un spatiu gol, ci este plin de informatii si energie). Într-un astfel de spatiu exista fotoni care pot fi masurati destul de exact cu unele aparate specifice.

In experimentul lui Poponin, acesti fotoni s-au distribuit, asa cum era de asteptat, in mod dezordonat, fara sa respecte o anumita ordine.

Apoi a fost introdus ADN uman in aceasta eprubeta vidata. Şi acum s-a produs un lucru foarte surprinzator. ADN-ul uman avea o influenta directa asupra fotonilor: printr-o forta misterioasa, el ordona fotonii in forme regulate.

Acest aspect este foarte, foarte profund, deoarece arata ca substanta din care suntem creati, adica ADN-ul, are o influenta directa asupra particulelor din care este creata lumea inconjuratoare, adica fotonii atomilor. Este prima data cand stiinta occidentala a demonstrat ceea ce traditiile spirituale stravechi au spus cu mult timp in urma: suntem parte integranta din aceasta lume si o influentam in permanenta.

Iar experimentul nu se opreste aici. Cand ADN-ul uman a fost extras din eprubeta, fotonii s-au comportat ca si cum ADN-ul era inca prezent acolo. Şi-au pastrat pozitia lor ordonata. Fotonii si ADN-ul uman inca mai pastrau legatura, desi fusesera separati fizic. Parea ca un anume camp subtil inca le tinea conectate.

Concluzia experimentului lui Poponin a fost aceea ca exista un camp cuantic care ne uneste cu tot ceea ce exista in jurul nostru. Prin intermediul acestui camp, suntem mereu in legatura cu toti si cu toate, fie ca suntem constienti sau nu de aceasta.

3. ADN-ul uman este influentat, la randul sau, de sentimente

Senimentele umane care izvorasc din inima, avand in spate convingerile noastre puternice, modifica efectiv forma ADN-ului, iar acesta influenteaza atomii, dupa cum am vazut.

S-au testat efectele sentimentelor pure asupra ADN-ului. Pentru aceasta a fost izolat ADN de la diferite persoane in cate o eprubeta. Aceste eprubete cu ADN au fost supuse unor puternice campuri emotionale. Pentru aceasta, subiectii experimentului au folosit diferite tehnici emotionale si spirituale.

Fizica cuantică și autovindecarea 2S-a observat un lucru care, protrivit vechilor legi ale fizicii, nu ar fi trebuit sa se petreaca. În timp ce participantul emitea un camp emotional puternic, au putut fi masurate reactii electrice la nivelul ADN-ului. Persoanele care au participat la acest test puteau influenta molecula de ADN din eprubeta doar prin intermediul emotiilor lor puternice. Cand subiectii experimentului emiteau stari de iubire, recunostinta, molecula de ADN se dilata, lanturile ADN-ului se deschideau, se mareau. Cand subiectii respectivi traiau stari de furie, frustrare, stres, molecula de ADN se micsora si bloca astfel multe din codurile sale, raspunzand emotiilor negative printr-o evidenta contractie. S-a observat astfel, in mod empiric, cum emotiile, convingerile, sentimentele noastre pot modifica structura moleculei de ADN, precum si ordonarea acesteia in celule.

Mai mult chiar, oamenii de stiinta au remarcat ca aceasta blocare a codurilor ADN putea fi anulata deindata ce experimentatorii emiteau din nou stari de recunostinta, iubire si fericire.

Aceste descoperiri, care au aratat ca genele ADN-ului sunt modificate de energiile din exterior, stau la baza intemeierii unei noi stiinte, denumita Epigenetica. Creierul este un centru de comanda care interpreteaza evenimentele din exterior si apoi trimite in trup semnale corespunzatoare. Printre aceste semnale se numara atat reactiile biochimice, cat si undele electromagnetice. Aceste semnale influenteaza in mod direct celulele si produc astfel modificari ale codurilor lor genetice.

Cu ajutorul unui ceas atomic foarte precis, s-a masurat diferenta de timp dintre emiterea unei emotii si reactia ADN-ului. S-a observat ca reactia ADN-ului avea loc intotdeauna simultan. Tot ceea ce gandim si simtim, ADN-ul nostru percepe in mai putin de o nanosecunda (0,000000001 secunde), iar aceasta indiferent daca mostra de ADN se afla langa noi sau pe cealalta parte a Pamantului.

Concluzia? Gandurile si sentimentele noastre pot modifica ADN-ul, iar ADN-ul modifica in mod direct materia din care este structurata lumea.

Atunci cand traim anumite stari, cum ar fi, de exemplu, compasiune, iertare, dragoste, dar si stari negative, ca de exemplu manie ura, suparare, gelozie, noi influentam direct structura ADN-ului nostru, iar aceste modificari se propaga in trupul nostru, cat si in afara noastra pe distante extraordinar de mari, datorita campului cuantic, influentand tot ceea ce exista in aceasta lume.” ( sursa: http://www.esoterism.ro )

dincolodeaparente.com

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Ettore Majorana -fizician dispărut la numai 32 de ani în condiții neelucidate

Sursa:

12 martie 2017, Andreea Vilcovschi ,

Image result for ettore majorana

Ettore Majorana a fost poate cel mai strălucit elev al laureatului Nobel pentru fizică Enrico Fermi şi un fizician remarcabil. A dispărut în 25 martie 1938, la doar 32 de ani, în circumstanţe misterioase şi fără a lăsa vreo urmă.  Născut în Sicilia, în 1906, Ettore Majorana a fost pasionat de matematică încă din copilărie.

O minte sclipitoare (Sursa: Reader’s Digest)

” Ettore rezolva încă de la vârsta de 4 ani, în gând şi cu o uimitoare rapiditate, probleme de matematică complicate. Cu cât avansa cu studiile, acest dar avea să îi uimească pe cei din jurul său.

După ce a studiat o vreme acasă cu profesori particulari, a fost trimis la Roma la o şcoală iezuită, ca apoi să absolve Liceul Torquato Tasso înainte de împlinirea vârstei de 17 ani. In toamna anului 1923, la Universitatea din Roma, secţia de inginerie. În 1928, când Majorana, sub îndrumarea lui Enrico Fermi, s-a transferat la Institutul de Fizică Teoretică. Un an mai târziu şi-a luat doctoratul cu brio, dar a continuat să lucreze în următorii cinci ani cu Enrico Fermi în domeniul fizicii nucleare.

Ettore Majorana in liceu

Deşi întreaga activitate academică a lui Majorana a constat în publicarea a 9 lucrări între 1928 şi 1937, realizările sale încă atrag admiraţia şi uimirea comunităţii ştiinţifice. Spiritul critic i-a atras porecla de „Marele Inchizitor“. Însă era la fel de sever şi cu el însuşi, fapt ce explică ritmul lent şi numărul relativ redus al lucrărilor sale postdoctorale.”

La iniţiativa lui Fermi, Majorana a părăsit Italia la începutul anului 1933 cu o bursă din partea Consiliului Naţional pentru Cercetare. La Leipzig, Germania, l-a cunoscut pe Werner Heisenberg, alt laureat al premiului Nobel. Din scrisorile pe care avea să i le scrie lui Heisenberg, este evident că Majorana descoperise în acesta nu numai un coleg, ci şi un prieten apropiat. Heisenberg îl îndemna pe tânărul italian să publice într-un ritm mai susţinut, dar acesta nu părea să-i urmeze

La o vârstă fragedă s-a alăturat grupului format în jurul marelui fizician Enrico Fermi, cunoscut drept „Băieţii de pe strada Panisperna” şi implicat în proiectarea primului reactor nuclear. La doar 22 de ani a publicat o lucrare care stă la baza teoriei modelului atomic, iar patru ani mai târziu a devenit unul dintre întemeietorii spectroscopiei atomice. În grupul lui Fermi, tânărul s-a remarcat şi prin aerul său enigmatic, izolarea lui fiind evidentă încă din primii ani. În ciuda minţii lui sclipitoare, nu i-a plăcut să iasă în evidenţă, astfel că în 1932 a refuzat să-şi susţină public teza despre o nouă particulă care poartă o sarcină neutră, în ciuda încurajărilor venite din partea lui Enrico Fermi. La niciun an distanţă, descoperirea unei noi particule – neutronul – i-a fost atribuită lui James Chadwick, merit răsplătit, de altfel, cu un Premiu Nobel. Celebrul Enrico Fermi îl aşeza pe Majorana alături de genii precum Galileo şi Newton: „În lume există diverse categorii de oameni de ştiinţă, de-al doilea şi al treilea rang, ei îşi fac cel mai bine treaba, dar nu ajung departe. Există, de asemenea, oameni de ştiinţă de prim rang, de la care ne vin descoperirile de mare importanţă, fundamentale pentru dezvoltarea ştiinţei. Dar există apoi şi oameni geniali ca Galileo şi Newton. Ei bine Ettore Majorana a fost unul dintre ei”. În anii ’30, a călătorit la Berlin şi Copenhaga şi a lucrat cu Werner Heisenberg şi mai apoi cu Niels Bohr (ambii laureaţi ai Premiului Nobel pentru fizică), contribuind la înţelegerea nucleului atomic şi la elaborarea teoriei simetrice a electronilor şi pozitronilor. Reîntors în Italia, cu sănătatea şubrezită, s-a distanţat tot mai evident de lumea ştiinţifică. S-a mutat la Napoli, la hotelul Bologna, şi din cauza insomniilor, şi-a petrecut nopţile formulând ipoteze fizice şi matematice. Tânărul fizician cu potenţial se transformă, pe fondul unor crize depresive, într-un pustnic, rupând atât legăturile cu familia, cât şi cu prietenii. A fost văzut pentru ultima dată în 25 martie 1938, pe un vas care pleca din Palermo spre Napoli. Cu doar câteva zile înainte, retrăsese din bancă toate economiile şi lăsase un bilet unui apropiat, în care spunea că a luat o decizie inevitabilă şi îşi cerea scuze pentru problemele pe care le-ar putea crea dispariţia lui bruscă. Trupul lui Majorana nu a fost găsit niciodată, însă mesajul lăsat a născut ipoteza suicidului. Nu a fost, însă, singura supoziţie: în timp ce unii erau de părere că fizicianul italian s-a retras la o mănăstire ori că ar fi fugit din ţară, alţii susţineau că ar fi fost asasinat, pentru a fi eliminat din grupul celor care putea realiza bomba nucleară.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Pătratul magic al lui Durer

Albrecht Dürer (1471-1528) originar din Nürnberg, este considerat cel mai mare maestru german din epoca Renașterii. Ca toţi marii artiști ai acestei epoci, Dürer era pictor, dar și gravor, anatomist, filozof și matematician. Personalitate de seamă a artei universale, prin opera sa, impregnată de ideile Renașterii, Umanismului și Reformei, a exercitat o deosebită influenţă în special asupra artiștilor germani și olandezi de mai târziu.

Autoportrete din anii 1498 si 1500

Image result for Pătratul magic al lui Durer

Image result for Pătratul magic al lui Durer

În anul 1514  el a creat enigmatica gravură în cupru, intitulată “ Melancolia I”. Numele acesteia face aluzie la una dintre cele patru “umori” clasice care aveau influenţă asupra organismului și conduitei umane, având ca rezultat patru tipuri temperamentale sau caractere: melancolic, flegmatic, sangvin și coleric (în greacă melancolie înseamnă “fiere neagră”). În timpul Renașterii, caracterul melancolic era asociat cu geniul și creativitatea artistică. Gravura este o compozitie alegorică, subiect al mai multor interpretări. Este plinăde simboluri, între care, balanţa, clepsidra, clopotele, toate aceste elemente fiind legate de Saturn, care este considerat drept planetă a Melancoliei.

Însă, lucru interesant, în dreapta-sus, există un pătrat împărţit înalte 16 mici pătrate, fiecare din ele conţinând un număr.Mărit, pătratul se vede astfel:

Image result for Pătratul magic al lui Durer

Image result for Pătratul magic al lui Durer

1

Ce are magic acest pătrat ? Răspunsul este unul singur: numărul 34!

Suma oricărui rând este 34.

Suma oricărei coloane este 34.

Suma oricărei diagonale are ca rezultat, bineînţeles, tot 34.

Suma paralelelor fiecarei diagonale este la fel, 34.

Suma celor patru colţuri este 34. Interesant, nu?

Daca deplasăm căutarea cu un pătrat în sensul acelor ceasului, descoperim pătrate însăritura calului de șah și suma numerelor continuă să fie 34!

Daca continuam deplasarea cu încă un pătrat în acelasi sens , descoperim alte pătrate totîn săritura calului de șah, a căror sumă este aceeași, 34.

Suma numerelor centrale este 34.

Suma numerelor din pătratele centrale de sus și de jos. Din nou, 34!

Suma numerelor din pătratele centrale din stanga și din dreapta. Rezultat, 34!

Dürer a realizat această gravură în 1514 și iată, numerele centrale din ultimul rând ilustrează asta, ele marchează chiar anul în discuţie !

Genial ! Să fi fost inspirat de îngerul din imagine ?

Se spune că Dürer era foarte mândru de pătratul său și de cate ori avea prilejul se lăuda cu acesta. Credem că pe buna dreptate!

(preluare din e-mail)

ACȚIUNE:

SIMILARE

 

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Când Einstein l-a întâlnit pe Tagore: Conversaţia istorică a celor mai puternice minţi despre religie şi ştiinţă

Sursa: Descopera.ro

În anul 1930, pe 14 iulie, Albert Einstein l-a primit în casa sa de la periferia Berlinului pe filozoful, muzicianul şi laureatul  Premiului Nobel Rabindranath Tagore. Conversaţia lor a rămas în istorie ca fiind una dintre cele mai profunde din punct de vedere intelectual în care savanţii au analizat relaţia dintre religie şi ştiinţă.

Deşi în prezent unii oamenii consideră că ştiinţa este opusul religiei, Tagore a reuşit să explice existenţa divinităţii cu ajutorul ştiinţei. Tagore considera că ,,Adevărul Universal” este de fapt omul.  Precum în cazul materiei care este compusă din protoni şi electroni cu locuri goale între ele, la fel şi umanitatea  este compusă individual şi trebuie să aibă interconexiuni cu alţi oameni pentru a fi creată lumea umană, notează Brain Pickings.

Einstein i-a propus filozofului două concepte despre natura universului : lumea ca o unitate dependentă de umanitate şi lumea ca o realitate dependentă de factorul uman. Tagore considera că lumea este a oamenilor, iar  existenţa ,,omului etern” este conferită de experienţele oamenilor.

Entitatea eternă sau ,,Omul Suprem” după cum numea Tagore divinitatea, este conştientizat de oameni prin emoţii şi activităţi. Din punct de vedere ştiintific, divinitatea nu poate fi explicată pentru că nu se limitează doar la indivizi, religia este adevărul impersonal al omului individual. Einstein considera că frumuseţea şi alte concepte nu ar exista dacă omul nu ar fi: ,,Dacă nu ar mai exista oameni, Apollo din Belvedere nu ar mai fi frumos”. Însă considera că divinitatea nu este dependentă de om, deşi nu avea nicio dovadă a supoziţiilor sale savantul susţine că ,,asta este religia mea”.

Sursa: Wikipedia

În schimb, filozoful susţinea că, în concepţia sa indiană, natura adevărului era o aparenţă ,,ceea ce pare real pentru mintea omului se numeşte maya sau iluzie”. El credea că divinitatea poate fi concepută doar prin intermediul unităţii, astfel întrega umanitate poate realiza adevărul suprem.

Einstein l-a contrazis pe Tagore, afirmând că divinitatea este independentă de om şi umanitate. ,, În cele din urmă, mintea umană este doar o multitudine de centri electrici,” spunea Tagore care considera că omul nu ar putea percepe divinitatea dacă nu ar fi educat să facă acest lucru. El a oferit exemplul unei mese şi susţinea că omul nu ar ştii ce este acel obiect solid dacă în mintea sa nu ar exista ,,nimic”.Pentru Tagore religia şi ,,Omul Suprem” făceau parte din individ.

După ce a aflat părerea filozofului indian despre divinitate, Einstein a exclamat: ,,Înseamnă că sunt un om mult mai religios decât tine”.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Efectul ”Prana”

 

PRANA = ENERGIA VITALĂ

În apropiere de casă este un centru de ”Terapie integrativă” ”Q.i”. Spre rușinea mea nu știam ce înseamnă Q.i. Am găsit acest articol trimis de un nepot al meu pe e.mail , am căutat și  pe internet așa că  îl pun și pe blogul meu.

În lume există tot felul de energii invizibile. Printre ele, spun experţii, este energia vitală, energia pură, numită „Prana“. Cu cât învăţăm să beneficiem din plin de ea, cu atât vom fi mai sănătoşi şi vom trăi mai mult, spun specialiştii în biofizică.   Prana ne asigură sănătatea fizică şi psihică, dezvoltarea personală, fericirea, echilibrul, armonia şi bunăstarea, pacea şi liniştea sufletească. Suntem înconjuraţi de această energie vitală acolo unde este lumină şi oxigen, care este de preferat a fi cât mai nepoluat.   “Trebuie să înţelegem că respiraţia este prima nevoie fundamentală a vieții, iar poziţionarea ei pe primul loc  este realizată prin faptul că fără respiraţie nu putem trăi decât 4 minute. Primele celule care sunt agresate sunt cele cerebrale, după care intervine sistemul cardio-respirator şi se moare. Pe de altă parte trebuie să înţelegem că este esenţial să ne gândim mereu la calitatea aerului respirat. Ultimele studii ne arată, diferit de ceea ce ştiam din şcoala elementară – că aerul respirat este format din azot, exigen şi alte elemente chimice  şi particule – că aerul inspirat conţine şi lucruri esenţiale, denumite particule de energie”, spune psiholog Tamara Iscru, specialist în biofizică.   Oamenii din India antică o numeau „Prana”.  Cuvântul sanscrit „Prana”, se poate traduce ca „energie absolută”. Chinezii antici o numeau „Chi” (sau „Qi”), japonezii / niponii foloseau termenul Kí / Khí, vietnamezii îi spuneau „Tinh”, iar la grecii antici „Pneuma”. Polinezienii au numit aceasta forţă vitală misterioasă „Mana”.     Energia pură menţine viaţa   “Aceste particule conţin elemente care au posibilitatea de a genera energia vitală, care înseamnă de fapt menţinerea vieţii. Absenţa oxigenului şi a acestor particule creează disfuncţii care merg mână în mână cu patologia modernă. Bolile de care suferă omul modern sunt mai complexe şi deobicei nu este vorba doar de o singură boală, ci de sisteme întregi care sunt interconectate şi acest lucru se datorează şi faptului că în anumite zone geografice, aerul nu este de bună calitate”, mai spune Tamara Iscru.

Cum putem beneficia din plin de prana

Aerul curat este bogat în prana, în energie vitală, energie pură, iar lumina naturală vine ca un “pansament” pentru minte şi corp. De aceea este bine să petrem cât mai mult timp în aer liber. Toată lumea vie trăieşte cu aceaste particule de energie, inclusiv plantele şi animale. O soluţie la îndemâna tuturor este creşterea plantelor de interior, care asigură un aer proaspăt şi ozonat.   “Într-o casă sau într-un birou se pot pune plante de interior. Ferigile de cameră sunt generatoare de ioni negativi, plantele cu flori sunt bune, cum ar fi violeta de Parma sau violeta africană. De asemenea, busuiocul sau muşcata sunt bune pentru ozonizarea aerului. În general cam toata plantele sunt bune pentru cameră cu condiţia ca ele să fie îngrijite, să le schimbi pământul, să le uzi şi să vorbeşti cu ele. În Târgovişte aerul este destul de bun, pentru că noi sunt situaţia într-un climat subcarpatic, aproapiat de Munţii Bucegi şi zonele de împădurire sunt destul de bogate, astfel încât prana se găseşte. Pe de altă parte nu mai avem nici acest unităţi industriale care poluau foarte mult”, adaugă Tamara Iscru

 

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Cel mai periculos copac din lume

Sursa: Internet.

Nu vă atingeți de el, nu vă adăpostiți de ploaie sub acest arbore, pentru că seva care i se scurge este toxică și provoacă arsuri. Și mai ales nu-i mâncați fructele, care seamănă cu niște mere! Arsurile la nivelul buzelor și gâtului sunt garantate. Durerile pot persista între șase și 12 ore, chiar mai mult.

copacul mortii2

I se spune „copacul morții” și este unul dintre cei mai toxici arbori de pe Pământ. Prezent în regiunile ecuatoriale, din sudul Floridei până în nordul Americii de Sud, este un arbust/copac extrem de periculos, ale cărui fructe sunt supranumite „merișoarele morții”. Pot părea apetisante. Seamănă, într-adevăr, cu niște mere mici, verzi, au miros îmbietor. Dar pot cauza ore de suferințe teribile și chiar moartea, fie și numai după o îmbucătură.

cel mai periculos copac

Copacul măsoară între cinci și 25 de metri, are scoarța de culoare cenușie, fructele seamănă cu niște mere mici verzi. Un lapte alb se scurge atunci când îi rupi o frunză. E o sevă periculoasă, pentru că poate provoca arsuri.

copacul mortii frunze

Din cauza toxicității sale, este unul dintre cei mai cunoscuți copaci din pădurea tropicală, dar și unul dintre cei mai distruși. Toate părțile plantei sunt extrem de corozive: seva, florile, fructele și chiar pulberea de lemn care rezultă din tăierea trunchiului.

E un arbore care fascinează, totodată, pentru că pare să aibă toate atuurile. Perfecta sa adaptare la condițiile litorale dificile contribuie la lupta împotriva eroziunii marine și eoliene.

De-a lungul istoriei, a fost un fel de scut vegetal. A fost plantat, alături de cactuși, de-a lungul coastelor, pentru a le proteja de invaziile dușmanilor. Numele său științific este Hippomane mancinella, iar originea o are în America tropicală.

copacul mortii marcat

În anul 2000, un radiolog britanic a făcut un experiment deloc plăcut. „Am mușcat din acest fruct și am descoperit că este bun, dulce”, a explicat Nicola Strickland în revista de știință British Medical Journal. Însă în câteva minute, bărbatul a simțit în gât un gust iute, care s-a transformat treptat în arsură, apoi în senzație de sufocare. Simptomele s-au agravat în următoarele ore, până când cercetătorul nu a mai putut înghiți hrană solidă din cauza „durerii atroce și a unui sentiment de obstrucție a faringelui”, după cum a povestit el.

Cel mai mic contact poate fi mortal

Însă fructul nu este singurul element toxic al copacului. Fiecare componentă a „copacului morții” este periculoasă și potrivit Institutului pentru Științe Alimentare și Agricole din Florida, contactul cu cea mai mică parte a acestui arbore poate fi mortală. Inclusiv cu scoarța, frunzele și seva lăptoasă, din care o singură picătură poate arde pielea turiștilor care ar căuta umbra sub coroana generoasă a copacului. Seva poate cauza dureri serioase de cap, grave probleme respiratorii sau orbire temporară dureroasă.

arsura provocata de copacul mortii

 

Acest arbore este un veritabil cocteil de toxine, unele încă neidentificate. Cea mai cunoscută victimă a „copacului morții” este conchistadorul Juan Ponce de Leon, care a condus prima expediție europeană în Florida, în 1513. Opt ani mai târziu, a revenit pentru a coloniza peninsula, însă tribul Calusa i-a opus rezistență. Populația băștinașă a folosit seva copacului morții pentru a confecționa săgeți otrăvite. Una dintre ele l-ar fi atins în coapsă pe Ponce de Leon, care a murit ulterior din cauza rănii.

merisorul mortii

Tocmai pentru că este atât de periculos, în zonele unde se întâlnește acest copac, populația și mai ales turiștii sunt avertizați să nu se atingă de el prin pancarte sau cu o dungă roșie de vopsea trasată la baza trunchiului.

iguana

Și pentru multe dintre animale seva arborelui este toxică, dar unele rezistă, cum ar fi o specie de iguană din America Centrală, care îi mănâncă fructele. În orice caz, niciun om de știință nu a reușit încă să explice de ce acest arbore se apără cu toxine atât de virulente. Cartea Recordurilor îl consemnează ca fiind cel mai periculos copac de pe planetă.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu