O nouă formă a magnetismului

Studiul care schimbă manualele de fizică: oamenii de ştiinţă au descoperit o nouă formă a magnetismului

Acest cristal de herbertsmithit a ajutat oamenii de ştiinţă să descopere a treia formă a magnetismului    

Sursa: Descoperă. ro

Cercetătorii de la MIT au demonstrat existenţa unei noi forme a magnetismului, pe care au denumit-o „quantum spin liquid”. Aceasta este cea de-a treia formă a magnetismului descoperită până acum.

Magnetismul cu care majoritatea dintre noi suntem obişnuiţi, feromagnetismul, este forţa care face busolele să arate nordul şi magneţii să stea lipiţi de frigidere.

Cea de-a doua formă a magnetismului a adus un Premiu Nobel oamenilor de ştiinţă care au prezis existenţa sa. Antiferomagnetismul descrie o stare în care câmpurile magnetice opuse formate din particule minuscule în interiorul unui metal se anulează reciproc, dar modifică structura metalului. Fără descoperirea celei de-a doua forme a magnetismului, hard-diskurile prezente în fiecare computer nu ar putea exista.

Cea de-a treia formă a magnetismului a fost denumită QSL (quantum spin liquid) şi acţionează complet diferit.

În cadrul unui cristal creat de oamenii de ştiinţă în urma unui efort care a durat 10 luni, „momente” magnetice se învârt şi fluctuează în mod constant, schimbându-şi orientarea la fel ca nişte molecule care trec una pe lângă celălalt într-un lichid. Această stare a fost prezisă de cercetători încă din anii ’80, însă abia în ultimii ani progresul ştiinţific a accelerat pentru a permite demonstrarea concretă a stării QSL.

Care sunt schimbările pe care le aduce această descoperire? Experţii spun că este o modificare atât de radicală a înţelegerii fizicii, încât nici măcar oamenii de ştiinţă implicaţi în acest proiect nu pot preconiza ramificaţiile descoperirii.

„Ar putea să dureze foarte mult timp până când această cercetare fundamentală va duce la aplicaţii practice”, a explicat Young Lee, profesor de fizică la MIT.

Efortul ştiinţific ar putea duce la îmbunătăţiri în domeniul stocării de date şi în cel al comunicaţiilor, a explicat profesorul, fiind posibilă folosirea unui fenomen cuantic exotic cunoscut sub numele de long-range entanglement, în care două particule aflate la o mare distanţă una de cealaltă îşi influenţează reciproc stările.

De asemenea, descoperirea ar putea ajuta cercetările din domeniul superconductorilor, folosiţi azi în aparatele RMN şi în staţiile de telefonie mobile, ce ar putea permite în viitor crearea unor supertrenuri electrice şi a unor reţele electrice inteligente.

Unul dintre cele mai interesante aspecte ale stării QSL este modul în care magnetismul particulelor minuscule duce la influenţa reciprocă a acestora, astfel încât acestea aveau stări cuantice fracţionale. „Nu există nicio teorie care să explice ceea ce am observat”, a explicat Lee.

Subir Sachdev, un profesor de fizică la Universitatea Harvard care nu a luat parte la acest studiu, afirmă că descoperirea „este foarte importantă şi deschide un nou capitol din istoria fizicii”.

Surse: Yahoo, MIT

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Prima imagine a unei găuri negre, desemnată descoperirea ştiinţifică a anului 2019 de către revista Science

Prima imagine a unei găuri negre, desemnată descoperirea ştiinţifică a anului 2019 de către revista Science

Prima imagine a unei găuri negre, dată publicităţii pe 10 aprilie, a fost desemnată descoperirea ştiinţifică a anului 2019 de revista Science, potrivit site-ului prestigioasei publicaţii.

Imaginea găurii negre din galaxia M87 a fost dată publicităţii pe 10 aprilie. Gaura neagră, descrisă de astronomi drept „un monstru”, are un diametru de aproximativ 40 de miliarde de kilometri – de trei milioane de ori mai mare decât al Pământului – şi este situată la o distanţă de 500 de milioane de ani

Imaginea a fost realizată cu ajutorul unei reţele de opt telescoape situate pe patru continente, Event Horizon Telescope, de o echipă formată din 347 de cercetători, potrivit Mediafax.

Detaliile despre respectiva imagine, o premieră în astronomie, au fost publicate în aprilie în Astrophysical Journal Letters, iar profesorul Heino Falcke, de la Universitatea Radboud din Olanda, care a propus acest experiment, a declarat la momentul respectiv pentru BBC News că această gaură neagră a fost descoperită într-o galaxie numită M87.

„Ceea ce vedem este mai mare decât tot Sistemul nostru Solar”, a explicat acesta. „Are o masă de 6,5 miliarde de ori mai mare decât a Soarelui şi este una dintre cele mai mari găuri negre despre care credem că există. Este un monstru absolut, campionul de categorie grea în rândul găurilor negre din Univers”, a mai spus acesta.

Imaginea arată „un inel de foc” foarte strălucitor, după cum a descris-o Falcke, înconjurând o gaură neagră perfect circulară.

Sursa: Descoperă.ro

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Cele mai frumoase fotografii științifice ale anului 2019

Sursa: DIGI24

Royal Society, instituția britanică care promovează cunoașterea naturii, a ales recent cele mai frumoase fotografii științifice ale anului. Începând din 2015 Royal Society organizează un astfel de concurs, în care oamenii sunt încurajați să surprindă un fenomen științific interesant. 

În 2019, au fost următoarele categorii: astronomie, științele Pământului și climatologie, ecologie și științele mediului, comportament și micro-imagistică. Juriul a avut de ales între sute de imagini.

picaturi silicon - aleks labuda

Concursul a fost câștigat de fizicianul Aleks Labuda cu fotografia intitulată „Quantum Droplets”, cu care a candidat la categoria micro-imagistică. În fotografie, mici picături de ulei de silicon stau suspendate indefinit deasupra unui bazin cu ulei de silicon care vibrează la 15 Hz. Jon Blundy, membru al juriului, a explicat: „Nu numai că este o imagine remarcabilă, care atrage atenția cu contrastele sale de alb și negru și reflexiile clare, dar ea poartă o mare poveste științifică în termeni de hidrodinamică cuantică. Așa cum se întâmplă cu marile fotografii științifice, spectatorul este mai întâi descumpănit de imagine, dar apoi stupefiat când descoperă povestea care se ascunde în spatele ei”.

Alte fotografii care au câștigat la secțiunea lor sau au fost pe locul al doilea:

nor ciudat - lauren marchant

Fotografia de mai sus, realizată de Lauren Marchant, a câștigat la secțiunea „Științele Pământului și climatologie” și a fost făcută în apropierea stației de cercetare de la lacul Kluane, în sud-vestul provinciei Yukon, din Canada. Imaginea surprinde un nor conic, sub formă de pâlnie. Această formă de nori dă naștere adesea unor tornade.

halo lunar - mihail kapychka

Fotografia care a câștigat la secțiunea Astronomie surprinde un halo (o aură) în jurul Lunii, pe cer, deasupra unei păduri, la Moghilev, în Belarus. Este un fenomen observat în general pe timp geros și când umiditatea este ridicată. Fotografia a fost realizată de Mihail Kapychka.

În fotografia de mai sus, realizată de James Orr, se văd oglindindu-se Calea Lactee și Norii Magellan, deasupra muntelui Taranaki, un vulcan activ aflat la 2.500 de metri altitudine, pe Insula de Nord a Noii Zeelande. Fotografia a ieșit pe locul al doilea la secțiunea „Astronomie”.  Cei doi Nori Magellan sunt galaxii pitice aflate la peste 150.000 de ani lumină, care pot fi văzute numai în emisfera sudică.

 

peste clovn anemone - morgan bennett smith

Un peștișor clown surprins de fotograful Morgan Bennet Smith între tentaculele albe ale unei anemone de mare în Thuwal, în Arabia Saudită, a furnizat subiectul fotografiei care a câștigat la secțiunea „Ecologie și științele mediului”. 

viespe in alertă - abhijeet bayani

O viespe femelă Ropalidia marginata (specie întâlnită în sudul Indiei) stă de pază, gata să dea semnalul de alarmă suratelor sale, dacă o cumva se apropie de cuib o Vespa tropica, marele lor prădător. Este fotografia clasată pe locul al doilea la secțiunea „Ecologie și științele mediului”. Foto: Abhijeet Bayani.

peste de mlastina - daniel field

Fotografia de mai sus este câștigătoarea secțiunii „Comportament” și a fost făcută într-o mlaștină din rezervația naturală Mai Po, din Hong Kong. În imagine se văd doi pești târâtori (pești de mangrovă capabili să trăiască în afara apei, să sară sau să se deplaseze pe nisip) gata să se lanseze în aventură. Fotografia a fost realizată de Daniel Field.

meduza si peste - eduardo sampaio

Un pui de pește Caranx melampygus se hrănește din tentaculele unei meduze violet, care îl protejează de alți prădători. Este fotografia ieșită pe locul al doilea la secțiunea „Comportament”. Autor: Eduardo Sampaio

Ferofluide care se deplasează sub efectul unui câmp magnetic creat grație două discuri magnetice. Tot o fotografie de Aleks Labuda s-a clasat pe locul al doilea la microimagistică.

Fotografia de mai sus a fost finalistă în secțiunea „Științele Pământului” și a fost făcută în timpul unei expediții științifice, în largul insulei Ambitle, în Papua-Noua Guinee. Se vede dioxidul de carbon degajat de fundul marin. Autor: Tom Shlesinger.

Editor: Luana Păvălucă

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Fenomen de inversiune termică în România. La Bâlea Lac a fost mult mai cald decât la Bucureşti

Fenomen de inversiune termică în România. La Bâlea Lac a fost mult mai cald decât la Bucureşti

Sursa: Descoperă.ro.

Un fenomen de inversiune termică a avut loc marţi noaptea în România, când temperaturile în Bucureşti au fost de 6 grade Celsius, în timp ce la Bâlea Lac termometrele indicau 12,09 grade.

În mod normal, temperatura aerului scade cu înălţimea, însă există un fenomen numit inversiune termică în urma căruia termometrele înregistrează valori mai calde în zonele montane, spre deosebire de cele de la altitudini joase.

Un astfel de eveniment s-a produs marţi seara, 17 decembrie, la ora 22:00, când la Sinaia, la cota 1500, s-a înregistrat o temperatură de 14,9 grade Celsius, în timp ce la staţia meteo de la Bâlea Lac, la circa 2.024 de metri înălţime, temperatura era de 12,09 grade Celsius. De precizat că stratul de zăpadă de la Sinaia era de 8 cm, iar la Bâlea Lac de 57 cm.

La aceeaşi oră, în câteva oraşe mari din România, temperaturile erau cu mult sub cele înregistrate pe cele două vârfuri montane. La Bucureşti erau 6 grade Celsius, la Iaşi şi Timişoara câte 4 grade Celsius, în timp ce la Cluj termometrele indicau 1 grad Celsius.

Potrivit meteorologilor, inversiunea termică este un fenomen fizic ce are loc la nivelul straturilor joase ale troposferei şi apare de obicei când aerul este răcit de la baza acestora. În principiu, aerul rece, mai greu şi încărcat de vapori, a coborât în zonele depresionare, în lunca Dunării şi în Câmpia Română, în timp ce aerul cald s-a ridicat în zonele înalte, montane. În zonele joase a fost înregistrat şi aer ceţos.

Inversiunea termică este un fenomen specific anotimpului rece.

Imaginea articolului Motivul pentru care nu poate fi construit Hotelul de Gheaţă de la Bâlea Lac

Din cauza temperaturii ridicate, anul acesta nu se va putea construi Hotelul de Gheață de la Bâlea Lac.

În nordul Suediei s-a construit un hotel de gheaţă, o copie ceva mai mare a celui ridicat în fiecare an şi la noi, la Bâlea Lac.

Aflat în regiunea Laponia, hotelul a fost ridicat din gheaţă provenită din Oceanul Arctic şi este gata să îşi primească primii oaspeţi.

Cei ce l-au văzut spun că este o adevărată operă de artă, la care au muncit din greu arhitecţi, constructori, sculptori şi artişti din întreaga lume.

Un peisaj nocturn de neegalat, cu aurora boreală care pluteşte deasupra. Ce reclamă ar putea fi mai convingătoare pentru hotelul de gheaţă din Suedia?

Holuri largi şi elegante, cu arcade care te duc cu gândul la construcţiile vikinge şi un candelabru de gheaţă imens, cu ţurţuri tăiaţi elegant, în loc de cristale, sunt primele lucruri pe care le văd turiştii la intrarea în hotelul ridicat lângă oraşul Kiruna, cel mai nordic din Suedia. Aici, temperaturile sunt mult sub zero grade, aşa că nu au fost probleme cu materialele de construcţie. Unii dintre lucrători au venit din China.

Imagini pentru Imagini de la Hotelul de Gheaţă din Suedia

Imagini pentru Imagini de la Hotelul de Gheaţă din SuediaImagini pentru Imagini de la Hotelul de Gheaţă din Suedia

 

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Savantii maghiari sunt aproape sa descopere a cincea forta fundamentala din Univers. Ar fi o descoperire epocala si ar putea primi Nobelul

Sursa: Ziare.com

Oamenii de stiinta maghiari au anuntat ca sunt pe cale de a descoperi a cincea forta fundamentala din Univers, iar acest lucru le-ar putea aduce premiul Nobel, transmite CNN.

Domeniul fizicii este construit pe investigarea a patru forte care se manifesta in mediul inconjurator. Este vorba despre gravitatia, electromagnetismul, forta nucleara tare si forta nucleara slaba.

Fizicianul Attila Krasznahorkay, de la Institutul de Cercetari Nucleare de pe langa Academia Maghiara de Stiinte, a condus un colectiv de cercetatori care sustin ca au primele date privind o noua forta fizica. Rezultatele investigatiilor intreprinse de cercetatori sugereaza ca ar fi vorba despre o a cincea forta.

Savantii au urmarit comportamentul unui atom de heliu care emitea raze de lumina pe masura ce era supus descompunerii.

Unghiul la care a avut loc diviziunea atomica a fost de 115 grade, un fapt care, arata jurnalistii americani, nu putea fi explicat folosind cunostintele actuale ale fizicii.

Attila Krasznahorkay a declarat pentru CNN ca este a doua oara cand echipa sa reuseste sa identifice noua particula. Au denumit-o X17, deoarece i-au calculat energia cinetica la 17 megaelectronvolti. „X17 ar putea fi particula care face legatura intre lumea vizibila si materia intunecata”, arata profesorul.

Jonathan Feng, profesor de fizica si astronomie la Universitatea din California, Irvine, a declarat ca urmareste activitatea echipei maghiare de ani buni si considera ca este vorba despre o descoperire epocala.

Daca rezultatele cercetarii pot fi repetate, atunci echipa are sanse uriase sa castige Nobelul, arata profesorul.

Specialistii maghiari au publicat rezultate similare ale cercetarii si in 2016, in Physical Review Letters. In acel moment studiau descompunerea unui izotop diferit, beriliu 8. Si atunci au identificat electroni care se separau de atom in unghiuri neobisnuite, de 140 de grade.

„Am prezentat o particula noua pe care nu o mai vazuse nimeni pana atunci. Existenta ei nu putea fi explicata pe baza modelului standard al fizicii particulelor, astfel ca a fost supusa investigatiilor”, arata Krasznahorkay.

In ciuda reticentelor, echipa maghiara vorbeste despre cea de-a cincea forta ca despre o „forta fotofobica”, deoarece particulele par sa „se teama de lumina”.

Pana acum, cercetatorii din toata lumea care au verificat rezultatele obtinute de maghiari nu au putut sa identifice erori.

Maghiarii aveau nevoie sa confirme rezultatele investigatiei din 2016 si noul proiect pare sa fi facut chiar acest lucru. Feng sustine ca nu este decat o singura sansa dintr-un miliard ca noile rezultate sa fie provocate de altceva decat particula X17 si aceasta a cincea forta.

Savantii sustin ca este nevoie ca un alt grup de cercetatori sa reuseasca sa obtina aceleasi rezultate folosind un al treilea tip de atom in afara celui de beriliu si heliu. Ar fi vorba de o cale de a obtine o confirmare valabila pentru teoria campului unificat, formulata de Albert Einstein. „Nu avem de ce sa ne oprim la a cincea forta”, spune Feng, „Ar putea fi si o a sasea, a saptea sau a opta forta”, arata sursa citata.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Franţa: Prima centrală nucleară curată şi fără deşeuri

HotNews.ro
inchide
Sunt 1,2 miliarde de euro de tehnologie italiană în centrala nucleară a viitorului. O instalație care să genereze energie bazată pe fuziunea termonucleară. Adică reacția naturală care alimentează soarele și toate stelele: un proces curat, care nu generează deșeuri. Este o frontieră tehnologică pe care multe țări – inclusiv Italia cu Enea și partenerii săi – și-au concentrat cercetările de ani întregi și care s-a concretizat în 2007 într-un proiect internațional de 20 de miliarde de dolari, numit ITER (International Thermonuclear Experimental reactor). Săptămâna trecută, a fost inaugurată în Franţa clădirea destinată să găzduiască reactorul experimental. Iar în 2025, participanții – China, Japonia, India, Coreea de Sud, Rusia, SUA, UE și Elveția – vor activa la Cadarache prima centrală termonucleară de fuziune din lume, cu dimensiuni comparabile cu cele ale unei centrale electrice convenționale. Alături de sursele regenerabile, fuziunea termonucleară ar putea contribui semnificativ la lupta împotriva schimbărilor climatice. Chiar dacă va trebui să așteptăm până în 2035, când după 10 ani de testare proiectul se va închide, iar stațiile comerciale vor putea începe.
Fuziunea nucleară este considerată extrem de eficientă și curată, deoarece sursa sa de pornire este apa și nu generează deșeuri. Dar reprezintă o adevărată provocare științifică și inginerească, care implică domenii precum superconductivitatea, criogenia și vidul ridicat. Italia aduce o contribuție fundamentală: am depășit pragul de 1,2 miliarde de euro de contracte achiziționate pentru realizarea proiectului, subliniază revista „Energia Ambiente e Innovazione”. Luând în considerare doar componentele de înaltă tehnologie, companiile italiene – de la Angelantoni Test Technologies la Ansaldo Nucleare și Walter Tosto – au furnizat materiale pentru 60% din valoarea cererilor de propuneri de la Fusion for Energy (F4E), Agenția Uniunii Europene care gestionează contribuția UE la construcția ITER, subliniază Aldo Pizzuto, responsabilul departamentului „Fuziune și Tehnologie pentru Securitate Nucleară” din cadrul Enea și coordonator al Proiectului TDT. Departamentul și centrele de cercetare din Frascati și Brasimone fac din Enea punctul de referință italian în proiect.
ITER este, practic, un reactor de deuteriu-tritiu (doi izotopi de hidrogen), unde reacția nucleară are loc datorită unei plasme (gaz ionizat care acționează ca combustibil) limitată într-o mașină numită Tokamak, unde este creat un câmp magnetic foarte puternic. Scopul principal al ITER este de a demonstra fezabilitatea științifică și tehnologică a fuziunii ca sursă de energie, realizând o reacție de fuziune stabilă. Prima reacție (aprinderea primei plasme) este prevăzută în 2025, iar durata ITER va fi de zece ani. Oamenii de știință din cadrul Enea au fost printre primii care au construit sisteme pentru studiul plasmelor de confinare magnetică și a mașinilor de fuziune precum Frascati Tokamak și Frascati Tokamak Upgrade. În cadrul proiectului ITER, centrul de cercetare al Enea din Frascati a fost ales să găzduiască instalația de testare TDT sau Divertor Tokamak finanțată cu aproximativ 500 de milioane de euro din fonduri private și publice, inclusiv 250 de milioane de euro de la BEI. Este un cilindru hiper-tehnologic de 10 metri înălțime, cu o rază de 5 metri, bazat pe tehnologiile fabricate în Italia și proiectat de Enea în colaborare cu CNR, Institutul Național de Fizică Nucleară, Consorțiul Rfx, Consorțiul de Cercetare pentru Energie, Automatizare şi Tehnologii electromagnetice și diferite universități. TDT va trebui să testeze funcționarea ITER: va fi o plasmă adusă la 100 de milioane de grade cu o intensitate de curent de 6 milioane de amperi și un câmp magnetic de 60 de mii de Gauss, înconjurat de o rețea de peste 40 km de cabluri supraconductoare care se va afla la -269 grade.
Fuziunea nucleară este reacția naturală care alimentează soarele și toate stelele, dar nu este simplu de obținut pe planeta Pământ. Este necesar să aducem ionii la temperaturi gigantice și să facem ca forțele de atracție nucleară să prevaleze asupra celor de repulsie electrică. Acesta este motivul pentru care se folosesc câmpuri magnetice gigantice sau, după cum explică Pizzuto, tehnica „închiderii magnetice”: un recipient cu magneți supraconductori, cu temperaturi foarte ridicate, care permit ruperea barierei electrice, dincolo de care particulele se atrag și se unesc, producând energie. TDT (exploatând și brevetele Enea) va testa această tehnică în timp ce va căuta o soluție la întrebările fundamentale care rămân deschise: canalizarea energiei produse în mod eficient (astăzi sunt necesare spații imense), menținerea stabilității sistemului, scăderea costurilor întregului proces de generare pentru a-l face competitiv cu alte surse și pentru a obține aceeași eficiență enormă în instalațiile mici. Din acest motiv, Italia continuă să lucreze la superconductorii cei mai performanți, care creează câmpuri magnetice mai mari în volume mai mici.
În ceea ce privește viabilitatea practică a sistemului, partenerii ITER sunt „foarte încrezători”, spune Pizzuto: se va face energie termonucleară cu fuziune. Promisiunile sunt incitante: reacția este curată pentru că nu arde combustibili fosili și este sigură, nu doar pentru că nu are deșeuri, ci pentru că în Tokamak, dacă parametrii nu se încadrează, procesul se oprește. Alături de sursele regenerabile, fuziunea termonucleară ar putea contribui semnificativ la lupta împotriva schimbărilor climatice. După 2035.
Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Cum ne afectează deplasarea Polului Nord Magnetic?

Polul Nord magnetic al Pamantului a inceput sa se deplaseze spre Rusia, insa procesul este atat de rapid incat ar putea deveni o problema reala pentru hartile din smartphone-uri si sistemele de navigatie.

Acest pol a fost „prietenul” navigatorilor ani de zile, insa spre deosebire de polul Nord geografic, care este fix, cel magnetic s-a deplasat in timp. Acet proces a inceput in 1831, iar polul s-a deplasat usor spre Rusia, informeaza CNN, citat de ziare.com

Totusi, in ultimii ani ritmul s-a accelerat si a ajuns sa se deplaseze aproximativ 55 de kilometri pe an. Asta i-a determinat pe oamenii de stiinta sa actualizeze Modelul Magnetic Mondial cu un an inainte de termenul stabilit.

„Din cauza variatiilor neplanificate din regiunea Arctica, oamenii de stiinta au lansat un nou model, pentru a reprezenta in mod corect schimbarea campului magnetic in perioada 2015 – prezent”, a transmis, luni, Centrul National de Informatii pentru Mediu.

Deplasarea polului afecteaza navigatia in special in Oceanul Arctic, in nordul Canadei. Harta campului magnetic este folosita de NATO, de armata americana si britanica, precum si de navigatia civila, modelul fiind actualizat in mod normal la fiecare cinci ani.

Ultima actualizare a fost facuta in 2015, dar agentia a explicat ca „actualizarea in afara ciclului va asigura navigarea in siguranta pentru militari, companiile aeriene comerciale, operatiunile de cautare si salvare si altele care opereaza in jurul Polului Nord”.

Si in timp ce utilizatorul principal al modelului este armata, acesta si-a gasit utilitate si in sistemele de cartografiere ale Google si Apple. Totusi, aici diferentele vor fi minore.

„Pentru cei mai multi utilizatori aflati sub 55 de grade nord nu exista o diferenta reala”, a declarat Ciaran Beggan, geofizician la British Geological Survey, care realizeaza harta pentru NOAA.

Oamenii de stiinta au observat pentru prima data deplasarea in 2018, datorita unei „cantitati uriase de date prin satelit”, care au aratat ca polul a trecut dincolo de zona anticipata.

Miscarea este cauzata de procese care au loc in interiorul planetei, a mai precizat Beggan, care a adaugat ca recentele modificari ale Polului Nord magnetic nu vor avea efecte sesizabile pentru cea mai mare parte a oamenilor care nu sunt in regiunea Arctica

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Alexandru Proca, Românul care a adus mari contribuţii în fizică

Imagini pentru alexandru proca fizician

La 16 octombrie 1897 s-a născut fizicianul Alexandru Proca, membru al Academiei Române şi care a elaborat teoria mezonică a forţelor nucleare şi ecuaţiile Proca (a murit în 1955).

Alexandru Proca s-a născut în data de 16 octombrie  1897 la Bucureşti, într-o familie de intelectuali, tatăl său fiind inginer constructor, unul dintre constructorii Gării de Sud din Ploieşti. A urmat Liceul Gheorghe Lazăr  pe care l-a absolvit în anul 1915.Deşi a urmat secţia reală , la absolvire vorbea  fluent franceza, engleza şi germana. S-a înscris  în acelaşi an la Facultatea de Ştiinţe, secţia matematică, dar datorită începerii războiului a urmat numai anul I. În anul 1917 este mobilizat , urmează  Şcoala de ofiţeri de rezervă de la Iaşi după care este trimis pe front ca sublocotenent de geniu, unde luptă până în iunie 1918 când este lăsat la vatră. Reia cursurile ca student  la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele, iar la transformarea  acesteia în Şcoala Politehnică se înscrie la secţia de Electromecanică.Ca student s-a remarcat prin inteligenţa sa sclipitoare, prin intuiţia şi vederea de ansamblu asupra fenomenelor tehnice.Istoria spune că în 1920 a făcut o vizită  de 2 luni la fabrica de locomotive Baldwin  din Philadelphia, SUA, iar prin raportul întocmit la întoarcere a convins  guvernul României să cumpere câteva maşini electrice

A fost atras de partea teoretică, de matematică încă  din perioada liceului, fapt demonstrat prin activitatea desfăşurată în calitate de corespondent  la Gazeta Matematică.Ca student, colaborează cu profesorii Tudor Tănăsescu şi E.Abason pentru  realizarea  la Buletinului de matematică şi fizică pură şi aplicată, editat la Şcoala Politehnică din Bucureşti.Tot atunci ţine câteva  conferinţe asupra teoriei relativităţii , recent făcută cunoscută lumii ştiinţifice de către Einstein.

Activitatea de inginer

Şi-a început activitatea de inginer în 1922  la Societatea Electrică din Câmpina, unde a funcţionat numai un an dar a reuşit să iniţieze introducerea echipamentelor electrice pentru  utilajele petroliere şi miniere. Rezultatele obţinute au fost prezentate în lucrarea „ Întrebuinţarea electricităţii în industria petrolului” apărută  în 1924 atât în limba română cât şi în limba franceză. În paralel a început şi activitatea didactică în calitate de asistent la catedra de Electricitate şi electrotehnică, condusă de profesorul Nicolae Vasilescu-Karpen, născut în Craiova şi inventatorul celebrelor pile  electrice care, miraculos, funcţionează şi azi la Muzeul Tehnicii din Bucureşti.

Alături de marii fizicieni ai lumii

Atracţia către studiul teoretic al fenomenelor fizice este puternică şi , în 1925,  este trimis la Universitatea din Sorbona, Facultatea de ştiinţe. Deşi a trebuit să urmeze  integral cursurile facultăţii, le-a absolvit până în 1928, adică în mai puţin de trei ani, cu note peste 17,50,nota maximă  fiind 20.           După  susţinerea lucrării de licenţă este angajat la „Institutul  Radiului” condus de celebra   Marie Curie.  Era celebră pentru că în 1903  a primit Premiul Nobel  pentru fizică, iar din 1906  a devenit  prima femeie- profesor la Universitatea  din Sorbona. Iată  ce spunea  Marie Curie despre Alexandru Proca: „De fiecare dată când am o problemă ştiinţifică dificilă, care necesită multă răbdare, competenţă, abilitate experimentală şi meticulozitate, mă adresez domnului Proca. Iar el, de fiecare dată, răspunde cu soluţii care îmi convin, mă satisfac, şi totdeauna furnizează rezultate precise. Voi românii puteţi fi mândri de-a avea un cercetător ştiinţific de valoarea domnului Proca”.

.

 

 

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu