Patru elemente noi au fost adăugate Tabelului lui Mendeleev

Sursa:  Descoperă.ro Stiinta

 

Izotopii elementelor foarte grele, cu alte cuvinte, cele care conţin un număr foarte mare de protoni şi de neutroni în nucleu, sunt extrem de instabili, cu o perioadă de înjumătăţire de ordinul minutelor, secundelor sau chiar a miimilor de secundă. Ca urmare, ei nu se găsesc în stare naturală pentru că se descumpun rapid în nuclee mai uşoare; cel mai greu element „natural” este uraniul (92 de protoni în nucleu).

Pentru a se produce elemente cu mai mulţi protoni în nucleu decât uraniul – numite transuraniene – fizicienii bombardează diferiţi izotopi cunoscuţi cu ioni grei şi analizează radiaţiile emise în urma procesului pentru a se identifica semnătură specifică noilor elemente prezise de teorie. Măsurătorile sunt extrem de dificil de realizat; pe de o parte durata de viaţă a nucleelor proaspăt formate este foarte mică – pur şi simplu pot să dispară în câteva secunde, iar pe de alta, se produc foarte puţini atomi din speciile necunoscute. De aceea, de cele mai multe ori trec ani de zile de la primele indicii privind o nouă specie atomică şi până la confirmarea definitivă. De exemplu, unul dintre noile elemente, nihonium-ul, a fost detectat pentru prima oară în 2003, dar a fost nevoie de 13 ani pentru o confirmare definitivă a descoperirii.

Importanţa descoperirii noilor elemente vine din proprietăţile lor neobişnuite, Plutoniul, unul dintre primele găsite, este folosit frecvent pentru generarea de energie şi pentru construcţia de armament nuclear; roverul marţian Curiosity sau sonda New Horizon care a vizitat recent Pluto funcţionează datorită unor generatoare termoelectrice alimentate cu plutoniu. Un alt exemplu: mulţi dintre noi avem în casă dispozitive care funcţionează pe baza de americium 241, este vorba de banalele detectoare de fum. Pe de altă parte, studierea formării şi proprietăţilor noilor izotopi permite o mai bună înţelegere a procesului de formare a elementelor în stele şi, implicit, a evoluţiei Universului.

 

Începând din data de 8 noiembrie, tabelul periodic al elementelor, elaborat de Dmitri Mendeleev, a fost completat oficial cu patru noi simboluri, anunţă Biroul de presă al Uniunii Internaţionale de Chimie Pură şi Aplicată (IUPAC).

După cum informează VistaNews, cercetătorii au precizat că, începând de marţi, 8 noiembrie, simbolul cu numărul 113 este Nihonium, Nh. Nihonium în traducere din limba japoneză înseamnă Ţara Soarelui Răsare. Elementul 113 a fost descoperit de cercetătorii niponi de la Institutul RIKEN din Japonia.

Cel de-al 115-lea element chimic a fost denumit Moscovium, Mc. Denumirea a fost aleasă în cinstea regiunii Moscova, unde este amplasat Institutul pentru Cercetări Nucleare (IUCN), din oraşul Dubna. Elementul al 115-lea a fost descoperit de cercetătorii ruşi de la Institutul pentru Cercetări Nucleare din Dubna, regiunea Moscova, Rusia, care este un centru de cercetare internaţional unde au fost efectuate aceste experimente.

Simbolul chimic cu numărul 117 a fost inclus în tabelul Mendeleev sub denumirea de Tennesseen, ceea ce denotă o recunoaştere a cercetărilor efectuate de specialiştii în cercetarea elementelor super-grele de la Laboratorul Naţional Oak Ridge din Tennessee, din SUA, iar cel de-al 118-lea element este Oganessiin, descoperit de cercetătorul Iuri Oganessian, academician în cadrul Academiei de Ştiinţe din Federaţia Rusă, care a contribuit enorm în descoperirea şi cercetarea chimică a acestui simbol chimic.

Tabelul lui Mendeleev

Sursa: Rador

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Alexandru Proca – contribuțiile la fizica teoretică.

Scientia.ro

“Istoria ne arată că viaţa este un episod între două veşnicii ale morţii şi în acest episod gândirea conştientă durează doar o clipă. Gândirea este doar o explozie de lumină în mijlocul unei nopţi lungi. Dar această explozie este totul”. Aşa a definit celebrul  Henri Poincaré gândirea omenească. Unul dintre gânditorii omenirii a fost şi  fizicianul  Alexandru Proca, românul cu cele mai substanţiale contribuţii la dezvoltarea fizicii teoretice în secolul XX.
Incursiune biografică

Alexandru Proca s-a născut în data de 16 octombrie  1897 la Bucureşti, într-o familie de intelectuali, tatăl său fiind inginer constructor, unul dintre constructorii Gării de Sud din Ploieşti. A urmat Liceul Gheorghe Lazăr  pe care l-a absolvit în anul 1915. Deşi a urmat secţia reală, la absolvire vorbea fluent franceza, engleza şi germana. S-a înscris  în acelaşi an la Facultatea de Ştiinţe, secţia matematică, dar datorită începerii războiului a urmat numai anul I.

În anul 1917 este mobilizat, urmează  Şcoala de ofiţeri de rezervă de la Iaşi, după care este trimis pe front ca sublocotenent de geniu, unde luptă până în iunie 1918 când este lăsat la vatră. Reia cursurile ca student  la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele, iar la transformarea  acesteia în Şcoala Politehnică se înscrie la secţia de Electromecanică. Ca student s-a remarcat prin inteligenţa să sclipitoare, prin intuiţia şi vederea de ansamblu asupra fenomenelor tehnice.

Istoria spune că în 1920 a făcut o vizită  de 2 luni la fabrica de locomotive Baldwin  din Philadelphia, SUA, iar prin raportul întocmit la întoarcere a convins  guvernul României se cumpere câteva maşini electrice.

 


Alexandru Proca

 

A fost atras de partea teoretică, de matematică încă din perioada liceului, fapt demonstrat prin activitatea desfăşurată în calitate de corespondent la Gazeta Matematică. Ca student, colaborează cu profesorii Tudor Tănăsescu şi E. Abason pentru  realizarea Buletinului de matematică şi fizică pură şi aplicată, editat la Şcoala Politehnică din Bucureşti. Tot atunci ţine câteva  conferinţe asupra teoriei relativităţii, recent făcută cunoscută lumii ştiinţifice de către Einstein.

Activitatea de inginer

Şi-a început activitatea de inginer în 1922  la Societatea Electrică din Câmpina, unde a funcţionat numai un an, dar a reuşit să iniţieze introducerea echipamentelor electrice pentru utilajele petroliere şi miniere. Rezultatele obţinute au fost prezentate în lucrarea „Întrebuinţarea electricităţii în industria petrolului” apărută  în 1924 atât în limba română, cât şi în limba franceză. În paralel a început şi activitatea didactică în calitate de asistent la catedra de Electricitate şi electrotehnică, condusă de profesorul Nicolae Vasilescu-Karpen, născut în Craiova şi inventatorul celebrelor pile  electrice care, miraculos, funcţionează şi azi la Muzeul Tehnicii din Bucureşti.

Alături de marii fizicieni ai lumii

Atracţia către studiul teoretic al fenomenelor fizice este puternică şi în 1925  este trimis la Universitatea din Sorbona, Facultatea de ştiinţe. Deşi a trebuit să urmeze  integral cursurile facultăţii, le-a absolvit până în 1928, adică în mai puţin de trei ani, cu note peste 17,50, nota maximă  fiind 20.

După  susţinerea lucrării de licenţă este angajat la „Institutul  Radiului” condus de celebra Marie Curie. Era celebră pentru că în 1903  a primit Premiul Nobel  pentru fizică, iar din 1906  a devenit  prima femeie profesor la Universitatea  din Sorbona. Iată  ce spunea  Marie Curie despre Alexandru Proca: „De fiecare dată când am o problemă ştiinţifică dificilă, care necesită multă răbdare, competenţă, abilitate experimentală şi meticulozitate, mă adresez domnului Proca. Iar el, de fiecare dată, răspunde cu soluţii care îmi convin, mă satisfac, şi totdeauna furnizează rezultate precise. Voi, românii, puteţi fi mândri de-a avea un cercetător ştiinţific de valoarea domnului Proca”.

În acea perioadă a fost înfiinţat Institutul de Matematică “Henri Poincaré” destinat promovării fizicii teoretice în Franţa. Alexandru Proca este încurajat de Marie Curie să se angajeze la acest institut. Aici pregăteşte teza de doctorat care îmbina cercetări din două domenii de vârf ale  fizicii: teoria relativităţii, elaborată de Enstein  şi teoria electronului elaborată de Dirac. Întâmplător sau nu, Henri Poincaré şi-a început activitatea de inginer  în industria extractivă la o mină din localitatea franceză Vesoul, iar apoi s-a dedicat teoriei şi matematicii.

Întâmplător sau nu, Alexandru Proca urmează aproape acelaşi drum profesional  ca şi Henri  Poincaré. În 1929 Albert Einstein a ţinut o conferinţă la Institutul  Henri Poincaré, iar printre puţinii invitaţi la discuţiile cu Einstein s-a numărat şi Alexandru Proca. Destinul a vrut să-l cunoască personal la Paris  pe autorul teoriei relativităţii despre care el, Proca, student la Şcoala  Politehnică din Bucureşti, ţinuse deja câteva conferinţe  în România.

În 1933 obţine titlul de doctor în fizică, demonstrând în teza sa existenţa unor particule subatomice cu sarcină pozitivă sau negativă, cu o viaţă foarte scurtă  şi cu o masă de aproximativ 200 de ori mai mare ca a unui electron, particule  numite mesoni. După obţinerea artificială a acestora  în acceleratoare de particule, Alexandru Proca devine o autoritate în studiul mesonilor. Deşi la vremea aceea nu se obişnuia în Franţa  ca tinerii cercetători să fie trimişi la stagii în străinătate, Ministerul Afacerilor Externe îi finanţează un stagiu de un an la Berlin, unde lucrează cu celebrul fizician Schrödinger. Lucrează apoi la Copenhaga cu Niels Bohr. Altfel spus, valoarea sa l-a dus în sfera celor mai mari fizicieni ai lumii de la vremea aceea. Prin cercetările sale teoretice stabileşte o legătură între teoria electromagnetică şi cea cuantică a fotonului. Generalizând ecuaţiile lui Maxwell în vid elaborează în perioada 1936 – 1940  ecuaţiile relativiste ale câmpului vectorial bosonic, care i-au adus consacrarea definitivă  şi sunt cunoscute în lumea ştiinţifică sub numele de „Ecuaţiile Proca”.


Profesor de fizică teoretică

Şi-a dorit să predea ca profesor, dar tentativele sale de a obţine o catedră  s-au lovit de invidia mai marilor vremii care nu puteau accepta că teoriile lor să fie infirmate de dovezile ştiinţifice ale lui Alexandru Proca. Abia în vara anului 1943 Proca va preda, în Portugalia, cursul  de fizică teoretică  la Universitatea din Porto. Deşi a demonstrat existenţa mezonilor înaintea japonezului Hideki Yukava, acesta a primit Premiul Nobel pentru fizică în 1949.


Recunoaştere târzie

Deşi a primit  multe dovezi de recunoaştere a valorii sale, a fost afectat de nedreptăţile care i s-au făcut. Nu a putut să înţeleagă micimile şi răutăţile venite din partea confraţilor. A tăcut. A suferit. I-a scăzut însă entuziasmul. I-a scăzut rezistenţa fizică şi s-a îmbolnăvit. La începutul anului 1953 i s-a pus diagnosticul  de cancer la gât. A luptat în continuare. A luptat scriind. Ultimul articol este datat  18 octombrie 1955. Peste două luni, la 13 decembrie 1955, boala l-a răpus. Avea 58 de ani. În 1990 a fost ales, post mortem, membru de onoare al  Academiei Române.

Preluare de pe blogul GheorgheManolea, cu acordul autorului

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Premiul Nobel pentru Fizică 2016

Sursa: Descoperă.ro

 

Câştigătorii premiului Nobel pentru Fizică 2016 sunt David J. Thouless, F. Duncan M. Haldane şi J. Michael Kosterlitz, a anunţat marţi Comitetul Nobel de la Stockholm.

David Thouless, Duncan Haldane şi Michael Kosterlitz sunt câştigătorii premiului Nobel pentru Fizică din 2016. Premiul a fost acordat pentru ,,descoperirile teoretice despre fazele tranziţiilor topologice şi  fazele topografice ale materiei”.

Laureaţii premiului Nobel 2016 au deschis o nouă poartă în ceea ce priveşte diferitele stări ale materiei. Utilizând metode matematice avansate, aceştia au studiat fazele neobişnuite sau stările materiei, cum ar fi superconductorii, superfluidele sau straturile magnetice. Mulţumită muncii lor, cercetătorii vor putea explora fazele neobişnuite ale materiei.

David J. Thouless                                       F. Duncan M. Haldane                               J. Michael Kosterlitz

Kosterlitz şi Thouless au studiat fenomenul care apare într-o lume plată pe suprafeţe sau în interiorul straturilor extrem de subţiri care pot fi considerate bidimensionale, comparat cu cele tridimensionale  (lungime, lăţime şi înălţime), care în general sunt uşor de descris. De asemenea, Haidane a studiat materia care se formează sub formă de fire, atât de subţiri încât pot fi considerate unidimensionale.

Descoperirea lor a furnizat informaţii importante în ceea ce priveşte înţelegerea teoretică a misterelor materiei, oferind noi perspective asupra dezvoltării materialelor inovative.

Magnet care pluteşte peste un supraconductor de înaltă temperatură (ca. -197 °C) răcit cu azot lichid

Fenomenul de supraconductibilitate a fost observat pentru prima dată de către Heike Kamerlingh Onnes în 1911. Studiind dependenţa de temperatură a mercurului, el a observat că sub o anumită temperatură, apropiată de temperatura heliului lichid (4,2 K), rezistivitatea scade brusc către zero. Ulterior s-a putut determina o temperatură critică pentru diferite elemente chimice simple şi compuse.
S-a observat de asemenea că, dacă se aplică supraconductorului un câmp magnetic, fenomenul de supraconductibilitate dispare la o anumită intensitate a câmpului, numită intensitate critcă. Aceasta depinde de asemenea de material şi de temperatură.
Dacă densitatea curentului prin supraconductor, depăşeşte o anumită valoare critcă, supraconductibiltatea dispare.Până în prezent nu s-a putut da o explicaţie corectă acestor fenomene.
Alt fenomen observat a fost expulsarea câmpului magnetic dintr-un corp aflat în stare de supraconductibilitate. Acest fenomen este numit Efectul Meissner.

Prima reacţie a profesorului Duncan Haldane a fost : “Am fost aşa cum este toată lumea, extrem de surprins. Şi extrem de bucuros… Foarte multe noi descoperiri care se bazează pe aceste cercetări vor avea loc.”

Anul trecut, premiul Nobel pentru Fizică le-a fost atribuit cercetătorilor japonez Takaaki Kajita şi canadian Arthur B. McDonald, pentru contribuţiile lor semnificative în ceea ce priveşte experimentele care au demonstrat că particulele neutrino îşi modifică identităţile, metamorfoză care implică faptul că acestea au masă.

Din anul 1901, premiul pentru Fizică a fost acordat de 109 ori şi au fost 201 de laureaţi, între care doar două femei: Marie Curie şi Maria Goeppert-Mayer. De 47 de ori premiul a fost acordat unui singur laureat. Totodată, John Bardeen a primit un Nobel pentru Fizică de două ori.

Cel mai tânăr dintre laureaţii Premiilor Noben a fost Lawrence Bragg, care avea 25 de ani când a primit premiul Nobel pentru Fizică, împreună cu tatăl său, în 1915. Cel mai vârstnic laureat  este Raymond David Jr., care avea 88 de ani când a primit premiul pentru fizică, în 2002.

Sezonul Nobel a debutat luni, când cercetătorul japonez Yoshinori Ohsumi a fost recompensat cu premiul pentru medicină pe 2016, pentru descoperirea mecanismului autofagiei. Erorile în aceste gene pot cauza o serie de boli, iar aceste descoperiri vor ajuta la explicarea cauzelor unor boli precum cancerul sau boala Parkinson.

Sezonul Nobel 2015 va continua, miercuri, cu premiul pentru chimie. Joi, va fi anunţat câştigătorul premiului Nobel pentru literatură.

Câştigătorul premiului Nobel pentru pace – singurul atribuit de Norvegia, conform dorinţei exprimate de fondatorul prestigioaselor distincţii, Alfred Nobel – va fi anunţat vineri. Premiul Nobel pentru economie va fi decernat luni, 12 octombrie.

Laureaţii vor primi câte o medalie din aur şi un premiu în valoare de 8 milioane de coroane suedeze (circa 850.000 de euro), care poate fi împărţit între cel mult trei câştigători pe fiecare categorie.

Laureaţii pentru Fizică primesc o medalie care reprezintă Natura, în forma unei zeiţe, asemănătoare cu Isis, care iese dintre nori şi are în mâini cornul abundenţei, iar vălul care îi acoperă faţa austeră este susţinut de Geniul Ştiinţei.

Pe medalie este inscripţionat un citat inspirat din Vergilius Aeneid: Inventas vitam juvat excoluisse per artes (Invenţiile îmbogăţesc viaţa, pe care arta o înfrumuseţează), iar mai jos este gravat numele laureatului. Designul apartine lui Erik Lindberg.

Laureaţii îşi vor primi premiile Nobel în timpul unor ceremonii oficiale organizate la Stockholm şi la Oslo, pe 10 decembrie, ziua în care se comemorează moartea fondatorului premiilor, Alfred Nobel, decedat în 1896.

Numele nominalizaţilor şi alte informaţii despre aceştia sau despre procesul de selecţie nu pot fi făcute publice timp de 50 de ani.

Premiile Nobel sunt decernate din 1901, cu excepţia celui pentru economie, instituit în 1968 de Banca centrală din Suedia, cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la fondarea acestei instituţii. Premiile au fost create după moartea inginerului sudez Alfred Nobel (1833 – 1896), inventatorul dinamitei, conform voinţei sale din testament.

Fizica a fost primul domeniu de acordare a premiilor menţionat în testamentul lui Alfred Nobel, prin care savantul şi omul de afaceri suedez hotăra ca veniturile imensei sale averi să fie oferite în fiecare an „sub formă de premii celor care, în anul precedent, au adus cele mai mari servicii umanităţii”.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

GREGG BRADEN – Ghid pentru Ascensiune

Sanatate.1. Bea multa apa.
2. Ia un mic dejun de rege, un dejun de print si o cina de cersetor.
3. Mananca mai multa mancare care creste in copaci si in plante si mai putin din cea care este prelucrata.
4. Traieste cu cei trei 3 E : Energie, Entuziasm si Empatie.
5. Gaseste putin timp ca sa meditezi.
6. Canta danseaza si joaca-te mai des.
7. Citeste mai multe carti decat ai citit in 2010.
8. Stai in liniste, cel putin 10 minute in fiecare zi.
9. Dormi cel putin 7 ore.
10. Mergi in fiecare zi timp de 10 pana la 30 de minute si, in timp ce mergi, surade.

Personalitate

11. Nu-ti compara viata cu a celorlalti. N-ai nici o idee cum poate fi viata lor.
12. Evita gandurile negative, sau lucrurile pe care nu le poti controla. Investeste mai degraba energia in momentul prezent.
13. Nu face prea mult. Cunoaste-ti limitele.
14. Nu-ti pierde pretioasa ta energie in barfe.
15. Viseaza mai des cu ochii deschisi.
16. Invidia este o pierdere de timp. Tu ai deja tot ceea ce iti trebuie.
17. Uita problemele din trecut. Nu le aduce aminte celorlalti de erorile trecutului. Asta o sa distruga fericirea din prezent.
18. Viata este prea scurta pentru a o risipi detestand si urand.
19. Impaca-te cu trecutul tau, ca sa nu-ti distruga prezentul.
20. Nimeni nu are grija de fericirea ta, decat tu insuti.
21. Fii constient ca viata este o scoala si ca tu esti aici pentru a invata. Problemele fac, pur si simplu, parte din programul tau, ele apar si dispar ca ora de algebra, dar lectiile pe care le vei invata sunt pentru toata viata.
22. Surade si razi cat mai des posibil.
23. Nu trebuie sa castigi fiecare cearta. Accepta ca altii sa nu fie de acord cu tine.

Societate

24. Telefoneaza-le cat mai des prietenilor sau trimite-le mail-uri.
25. In fiecare zi, da ceva bun cuiva.
26. Iarta atat cat este posibil.
27. Petrece timp cu oamenii mai in varsta si cu cei mici.
28. Incearca sa faci cel putin trei persoane sa surada, in fiecare zi.
29. Ce gandesc ceilalti despre tine, nu este treaba ta.
30. Serviciul nu va avea grija de tine cand vei fi bolnav. Familia si prietenii tai, DA. Pastreaza legatura.

Viata

31. Comporta-te bine !
32. Arunca tot ce nu este util, pastreaza ce este frumos sau vesel.
33. Natura vindeca totul, deci stai cat mai mult in natura.
34. Fie ca e o situatie buna sau una rea, fii sigur ca ea se va schimba
35. Putin conteaza cum te simti, scoala-te, imbraca-te si du-te unde ai treaba.
36. Ce este mai bun, urmeaza sa ti se intample.
37. Cand te trezesti dimineata, multumeste ca esti in viata.
38. Forul tau interior este intotdeauna fericit. Deci, Fii fericit!

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Scurtă introducere în teoria haosului

Scris de Scientia.RoCategorie: Fizică Publicat: 25 Octombrie 2009

Un fluture bătând din aripi undeva în Europa poate declanşa o tornadă în Texas. Aşa afirmă teoria haosului. Această teorie – în esenţă – indică faptul că mici modificări ale datelor iniţiale ale unui sistem complex poate duce la stări finale al sistemului foarte diferite. Edward Lorenz este cel care pune bazele acestei teorii.

 

CONŢINUTUL ARTICOLULUI:
Ce este teoria haosului?
Cine a „inventat” teoria haosului?
Teoria haosului şi viaţa de zi cu zi
Haosul nu este chiar… haos
Exemple de comportament haotic în natură


 

CE ESTE TEORIA HAOSULUI?

Teoria haosului afirmă că mici variaţii ale unor parametri ai unui sistem complex pot duce la rezultate complet diferite. Probabil că aţi auzit de efectul fluturelui (ori, în varianta engleză, butterfly effect). Acest exemplu vine din zona meteorologiei şi ne spune că mici variaţii ale vremii într-o anumită parte a globului pot duce la modificări semnificative ale situaţiei meteo din altă parte a Pământului; ori, mai simplu spus, bătaia aripilor unui fluture în Bucureşti poate duce la declanşarea unui uragan în Pacific.

 

Fluture
Credit: flickr.com

 

 

CINE A „INVENTAT” TEORIA HAOSULUI?

Această teorie îl are ca părinte pe matematicianul şi meteorologul american Edward Lorenz, care în anii 60 ai secolului trecut a folosit calculatorul pentru a crea modele ale situaţiei meteo. Lorenz a observat cum mici ajustări ale valorilor de intrare (rotunjirea unor la valori, punând în loc de 0,345676, de pildă, 0,345) au generat scenarii ale vremii radical diferite faţă de cazul în care s-au păstrat valorile iniţiale. Pe de altă parte, cercetătorul american a observat un fapt esenţial, o caracteristică fundamentală a sistemelor haotice: la variaţii multiple a valorilor de intrare sunt favorizate anumite modele pentru rezultatele finale. Aşadar, deşi nu se poate prezice exact care va fi modelul final în funcţie de variabila modificată, anumite rezultate par a fi favorite în pofida altora. Aceste modele favorite pentru a descrie starea finală a sistemului au fost denumite de Lorenz atractori.

 

Atractorul Lorenz
Credit: wikipedia.org

 

TEORIA HAOSULUI ŞI VIAŢA DE ZI CU ZI

Dar teoria haosului poate fi ilustrată şi din altă perspectivă, a vieţii de zi cu zi. Să luăm următorul exemplu. În loc să ieşiţi pe uşa casei, aşa cum obişnuiţi în fiecare dimineaţă, la orele 8.00, într-o anume zi întârziaţi un sfert de oră pentru că vi s-a terminat pasta de dinţi, iar tubul cel nou cu pastă s-a lăsat greu găsit.  Astfel, în loc să ajungeţi la 8.45 la serviciu, e de aşteptat să ajungeţi la 9.00. Numai că la 8.50 are loc un cutremur devastator care duce la prăbuşirea clădirii unde aveţi biroul, iar toţi cei din clădire sunt striviţi. E posibil să consideraţi că vreun zeu bizar v-a avut în vedere şi v-a salvat pe dumneavoastră, având el vreun motiv ascuns. Ori e posibil să consideraţi că aţi avut noroc, să vă găsiţi un nou loc de muncă şi în jumătate de an să descoperiţi cum se poate produce energie gratuită nelimitată pentru întreaga omenire (să zicem că realizaţi fuziunea nucleară). În felul acesta, nu numai că veţi deveni celebru, iar numele dumneavoastră va subzista atât cât va exista specia umană, dar milioane de oameni vă vor datora, literalmente, viaţa. În felul acesta, pornind de la terminarea unui tub de pastă de dinţi, umanitatea se alege cu cea mai mare realizare tehnologică din istorie.

 

HAOSUL NU ESTE CHIAR… HAOS

Un sistem complex cum este sistemul meteorologic al Pământului poate fi privit ca haotic. În fapt, haosul care apare cercetătorului nu este în fapt haos, ci un sistem atât de complex încât este imposibil să fie surprins în toate variabilele sale. Aşadar, sistemul haotic este unul determinist, iar dacă îi cunoşti punctul de plecare şi îi poţi controla variabilele, îi poţi prezice şi stările intermediare ori finale.

O altă caracteristică cardinală a unui sistem haotic este aceea că pornind de la o stare finală a acestuia nu se poate înţelege starea sa iniţială. Se întâmplă astfel, pentru că există mai multe căi de a ajunge la acelaşi rezultat. Necunoaşterea evoluţiei sistemului face imposibilă reconstituirea acesteia doar pe baza stării finale.

 

EXEMPLE DE COMPORTAMENT HAOTIC ÎN NATURĂ

Comportamentul haotic este foarte răspândit în natură. Haosul nu afectează doar prognoza meteo, ci a fost identificat de oamenii de ştiinţă în circuitele electrice, lasere, reacţii chimice, dinamica sateliţilor din sistemul nostru solar, creşterea populaţiei ori vibraţiile moleculare. De asemenea, unii experţi afirmă că haosul este prezent în mişcarea plăcilor tectonice şi chiar în economie.

 


BIBLIOGRAFIE:
Wikipedia.org

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Cele 8 Legi ale Vietii dupa Albert Einstein

Publicat pe 23 August 2016 in Lifestyle

Albert Einstein nu a fost doar un mare om de stiinta ci si un mare umanist si un intelept al timpurilor noastre. Iata de ce gasim ca aceste principii de viata ne pot inspira in orice clipa:


1. Albert Einstein: Urmeaza-ti intuitia!

“Mintea intuitiva este un dar sacru, in timp ce mintea rationala e un servitor fidel. Noi am creat o societate care onoreaza servitorul si nu darul.”

2. Albert Einstein: Invata sa fii optimist!

“E mai bine sa fim optimisti si sa avem tonus, decat sa fim pesimisti si sa avem dreptate.”

3. Albert Einstein: Alege sa fii fericit!

“ In fiecare minut care trece si esti suparat, pierzi 60 de secunde de fericire.”

Albert Einstein

Foto: Pixabay

4. Albert Einstein: Daca vrei, poti!

“ Exista o forta motrica mai puternica decat un vapor, decat electricitate, sau energia atomica: VOINTA”

5. Albert Einstein: Traieste aici si acum!

“ Nu te mai gandi atata la viitor, vine atat de repede…“

6. Albert Einstein: Schimba-ti gandurile si vei schimba lumea!

“ Lumea pe care am creat-o este produsul gandului nostru si atunci nu se poate schimba daca mai intai nu ne modificam modul de a gandi.”

7. Albert Einstein: Cauta echilibrul in miscare

“Invata sa traiesti precum mersul pe bicicleta: ca sa iti mentii echilibrul, nu trebuie sa te opresti din miscare.”

8. Albert Einstein: Adapteaza-te schimbarii

“Masura inteligentei e data de capacitatea de schimbare atunci cand e necesar.”

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Destinul fabulos al lui Yvette Cauchois, savanta franceză care a iubit doi fizicieni români, s-a botezat ortodox la 86 ani şi a dorit să moară în România

de Sinziana Ionescu

adev.ro/oaydig

Considerată urmaşa lui Marie Curie, Yvette Cauchois şi-a dorit toată viaţa să fie aproape de românii pe care i-a iubit. De Horia Hulubei, fondatorul platformei de la Măgurele, a legat-o o relaţie specială, iar la vârsta de 86 ani, franţuzoaica s-a botezat ortodox la mănăstirea Bârsana din Maramureş. Aici a dorit să fie înmormântată. Sub lespedea unui mormânt din micul cimitir al Mănăstirii Bârsana din Maramureş odihneşte una dintre minţile strălucite ale secolului XX. Franţuzoaica Yvette Cauchois s-a născut la Paris, a devenit urmaşa lui Marie Curie la preşedinţia Societăţii Franceze de Fizică-Chimie, a iubit doi oameni de ştiinţă remarcabili, ambii români, iar spre sfârșitul vieţii a dorit să se retragă în România. Înainte de a închide ochii, a cerut să fie convertită la ortodoxie şi a lăsat cu limbă cu moarte să îşi doarmă somnul de veci la Bârsana, pe Valea Izei. Urmaşa lui Marie Curie Yvette Cauchois s-a născut la Paris, la 19 decembrie 1908, din mamă englezoaică şi tată francez, amândoi atei. Mama ei era nepoata scriitorului Thomas Hardy, autorul celebrului roman „Tess d`Urberville“. Yvette şi-a luat licenţa în Ştiinţe Fizice în 1928, fiind admisă pe loc în echipa de cercetători a prestigiosului Laborator de Chimie-Fizică de la Sorbona, condus de profesorul Jean Perrin – laureat al premiului Nobel în fizică din 1926. Aici se dedică studiului spectroscopiei radiaţiilor X, domeniu în care este considerată pionieră. Urmează o carieră ştiinţifică impresionantă care culminează cu titlul de profesor şi şef al catedrei de chimie de la Sorbona, obţinut în anii `50. Apropierea de Marie Curie, dubla laureată a premiului Nobel în fizică (în anul 1903 pentru studiul radiaţiilor spontane) şi în chimie (în anul 1911 pentru studiul radioactivităţii), o face să accepte onorată poziţia de director al laboratorului de chimie-fizică de la Universitatea „Pierre şi Marie Curie“ din Paris în perioada 1954-1978. În 1987 primeşte medalia de aur a Universităţii din Paris, iar în 1993 devine Doctor Honoris Causa al Universităţii din Bucureşti. Yvette Cauchois a continuat să activeze la acest laborator până la vârsta de 83 ani, ca profesor emerit. „Cea mai mare parte a cercetărilor sale au un caracter de pionierat şi au marcat definitiv evoluţia unui întreg domeniu al ştiinţei“, remarcă fizicianul Dorel Bucurescu, cercetător la Institutul Naţional pentru Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei“ de la Bucureşti-Măgurele. Paris, 1933, în ziua obţinerii doctoratului. De la stânga: Gheorghe Manu, Marie Curie, Jean Perrin, Yvette Cauchois şi Horia Hulubei. În spate este Charles Mauguin. Sursa foto Bogdan Constantinescu Într-o fotografie de arhivă realizată în anul 1933, chiar în ziua obţinerii doctoratului, Yvette Cauchois apare alături de Marie Curie, Jean Perrin şi Charles Mauguin (specialist în cristalografie), împreună cu cei doi români care i-au marcat destinul: Horia Hulubei şi Gheorghe Manu. Colegi de doctorat în fizică la Paris, cei trei tineri cercetători au rămas într-o strânsă legătură, care a purtat-o pe Yvette, în cele din urmă, către destinaţia de la Bârsana. Un an mai târziu după realizarea fotografiei, în 1934, Marie Curie înceta din viaţă, iar Yvette Cauchois îi urma la preşedinţia Societăţii Franceze de Fizică-Chimie. Istoricul unei descoperiri neomologate Românilor Hulubei şi Manu soarta le rezervase însă alt drum, ce avea să fie schimbat de venirea regimului comunist. Ironic, fotografii cu personajele legendare ale ştiinţei mondiale au rămas în arhiva CNSAS, fiind recuperate din dosarul de urmărire a lui Horia Hulubei, pe care l-a studiat documentar dr. Bogdan Constantinescu, cercetător acreditat CNSAS. Securitatea a avut grijă să ilustreze „incriminatoriu“ preocupările şi trecutul omului de ştiinţă confiscându-i colecţia fotografică personală. „După susţinerea doctoratului, Gheorghe Manu se întoarce în România, unde va concepe primul manual de fizică nucleară din ţara noastră. Horia Hulubei face naveta Paris-Bucureşti până în 1940, continuând să lucreze cu Yvette Cauchois în laborator la descoperirea unor elemente chimice identificate cu ajutorul razelor X. Sunt celebre cazurile elementelor Z=85 denumit Dor (simbol Do), Z=87 Moldavium (Md) şi Z=93 Sequanium (Sq), de la numele unui trib celtic din bazinul Senei. Din păcate, lucrările celor doi oameni de ştiinţă au fost neomologate“, relatează academicianul Petre T. Frangopol (82 ani), reputat chimist, originar din Constanţa. El este cel care, împreună cu Ioan Ursu, a editat volumul de evocare a celor doi cercetători. Lucrarea intitulată „Colaborarea ştiinţifică Horia Hulubei – Yvette Cauchois şi spiritualitatea maramureşană“ a văzut lumina tiparului anul trecut, după masa rotundă organizată la Mănăstirea Bârsana în 11 iulie 2015, care a reunit oameni de ştiinţă şi preoţi. În carte este detaliat episodul cercetărilor pentru descoperirea celor trei elemente care au completat tabelul lui Mendeleev, descoperite de românul Horia Hulubei şi franţuzoaica Yvette Cauchois. Elementul Z=85 („Moldavium“) poartă acum numele de Astatinium (At) şi este cel mai rar element de pe Terra; crusta Pământului conţine mai puţin de un gram din acest element. Descoperirea sa a fost atribuită unor americani: Dale R. Corson, K.R. MacKenzie şi Emilio Segrè. Pentru elementul Z=87 („Dor“) cunoscut acum drept Francium (Fr), o cercetătoare, Marguerite Perey, colegă cu Hulubei şi Cauchois, şi-a adjudecat descoperirea. Dar cea mai mare nedreptate făcută celor doi cercetători este în cazul elementului Z=93 botezat de ei „Sequanium“. În tabelul lui Mendeleev, acesta poartă acum denumirea de Neptunium (Np). „Descoperirea elementului Z=93 Neptunium a fost atribuită americanului Edwin McMillan de la Berkeley National Laboratory, care a observat în 1939 un izotop al acestui element printr-o reacţie nucleară. Denumirea vine de la planeta Neptun, datorită faptului că este primul element trans-uran, după Uraniu. Este, poate, cazul cel mai frapant în care evidenţa clară, obţinută prima dată de Hulubei şi Cauchois, privind existenţa în natură a acestui element a fost desconsiderată. Revendicarea lor nu a fost luată în considerare din cauza teoriei predominante că acest element, dacă exista, nu putea fi găsit în natură. De fapt, se ştie acum că Neptunium apare în natură în cantităţi foarte mici, lucru demonstrat în 1952, când a fost observat în minereurile de uraniu, ca produs al reactivităţii. Astfel s-a recunoscut, într-un târziu, că este posibil ca Hulubei şi Cauchois să fi observat, de fapt, Neptunium“, explică fizicianul Dorel Bucurescu, cercetător la Institutul Naţional pentru Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei“ de la Bucureşti-Măgurele. Hulubei, salvat de intervenţia soţilor Joliot-Curie Izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial a separat destinele celor trei cercetători entuziaşti, care se luptau cu prejudecăţile vremii şi spărgeau bariere până atunci de netrecut. Arestat în 1948 şi condamnat la muncă silnică pe viaţă, Gheorghe Manu avea să moară la 12 aprilie 1961, în temniţa comunistă de la Aiud, la vârsta de 58 ani. Horia Hulubei a scăpat ca prin urechile acului de prigoană, graţie relaţiilor făcute în Franţa. Horia Hulubei Sursa foto Bogdan Constantinescu „Horia Hulubei a fost ales în 1916 de generalul Berthelot drept comandant al trupelor aliate de pe frontul de est din Primul Război Mondial. Era student la Iaşi, la Facultatea de Fizică-Chimie, când a fost trimis în Franţa pentru pregătire ca pilot al avioanelor de vânătoare. După întoarcerea în ţară, când se afla în luptă cu inamicul pe frontul de la Nămoloasa, avionul său a fost lovit de un glonţ care i-a trecut prin umărul drept. A reuşit să aterizeze, a fost găsit de camarazi şi trimis pentru refacere în Franţa, de unde s-a întors cavaler al Legiunii de Onoare al Franţei“, relatează Mihail Bălănescu, colaborator apropiat al lui Horia Hulubei, fost director tehnic al Institutului de Fizică Atomică şi unul dintre responsabilii cu proiectarea centrului de la Măgurele. În 1929, Hulubei obţine o bursă de studii la Universitatea Sorbona din Paris, unde avea să devină director de cercetare. A colaborat îndeaproape cu una dintre fiicele soţilor Curie, Irène Joliot Curie, şi cu soţul acesteia, Frédéric Joliot Curie, laureaţi ai Premiului Nobel în 1935. S-a întors în ţara natală, refuzând să facă parte din grupul Manhattan SUA condus de Einstein şi de Oppenheimer care a realizat primele două bombe atomice, aruncate la Hiroshima şi Nagasaki. În România visa să înfiinţeze un centru de cercetare în fizică nucleară. În 1945 era rector al Universităţii din Bucureşti, astfel că a fost arestat de comunişti şi trimis la închisoare. „Doar intervenţia soţilor Joliot-Curie l-a determinat pe Gheorghe Gheorghiu-Dej, la solicitarea ministrului de Externe francez, să îl elibereze pe Horia Hulubei. Din câte ştiu, Stalin însuşi ar fi dat telefon urgent Anei Pauker, ministru de Externe la acea dată, dându-i dispoziţie să-l elibereze de îndată pe Hulubei. Pauker s-a confirmat, dar i-a spus că în România nu se arestează oameni nevinovaţi. Gheorghe Gheorghiu-Dej l-a luat sub protecţia lui şi a dispus construirea centrului dorit de Hulubei. Aşa s-a născut Centrul Naţional de Învăţământ, Cercetare şi Inginerie nucleară de la Măgurele-Ilfov, situat la circa 14 kilometri de centrul Bucureştiului“, povesteşte Mihail Bălănescu. Mesajul lui Hulubei către Yvette Membru de onoare al Academiei Române, Mihail Bălănescu (93 ani) rememorează în volumul din 2015 misiunea de taină pe care a primit-o de la Horia Hulubei, când şi-a simţit sfârşitul aproape. Voia să o mai vadă o dată pe Yvette, partenera sa de proiecte. Hulubei avea să moară la 22 noiembrie 1972, la Bucureşti, la vârsta de 76 ani. „Am fost trimis de Horia Hulubei la Sorbona şi am discutat cu Yvette Cauchois despre faptul că Horia este grav bolnav şi o roagă să vină în România pentru a-l vedea şi a-şi retrăi amintirile comune. Mademoiselle Yvette mi-a răspuns: «Domnule Bălănescu, îl iubesc pe Horia tot atât de mult ca în timpul cât a fost la Sorbona. Dar vă rog să-i spuneţi că atâta vreme cât România va fi o ţară comunistă, nu voi veni în această ţară şi să mă ierte că am luat o asemenea hotărâre». Am rugat-o şi pe dr. Ioana Măinescu, fizician de la Sorbona, să o convingă pe Yvette să vină în România. Dar mademoiselle şi-a păstrat convingerea fermă de a nu călca în România comunistă“, mărturiseşte Mihail Bălănescu. Mademoiselle a rămas singură toată viaţa, fără a mai trece peste legătura sentimentală cu românul Hulubei, ce era căsătorit cu Alice Istrate. Fusese îndrăgostită, fără speranţă, şi de Gheorghe Manu. „Yvette îi purta lui Horia o mare dragoste, respect şi recunoştinţă pentru că a format-o ca mare om de ştiinţă“, consideră Bălănescu. Ioan Ursu, unul dintre editorii cărţii despre colaborarea Hulubei-Cauchois, a cercetat corespondenţa dintre Horia Hulubei şi soţia sa Alice, în anii `40. „Mata secondează-mă cu sufletul şi inima matale de departe şi mai uită contingenţele mărunte pe care le imaginezi şi care nu sunt stenice deloc. Avem, draga mea, atâtea de făcut încă! (…) Draga mea, sufletul meu, îs zdrobit de atâta mizerie cât s-a abătut peste lume şi numai gândul constant spre mata şi poate salvarea idealului nostru de muncă într-un viitor apropiat îmi mai dau puteri de luptă. Voi lupta până la ultima energie să ne salvăm singurul nostru bun – idealul nostru. (…) Y., săraca, e o umbră din ce era. Cam de două ori pe săptămână e bolnavă – suferă greu de ficat şi are plămânii foarte slabi. Războiul a lăsat pe ea urme grele“, îi scria Horia Hulubei soţiei sale, lângă care a rămas tot restul vieţii. Yvette şi România În 1992 la invitaţia Institutului de Fizică Atomică şi a Universităţii Bucureşti, al cărei rector era Emil Constantinescu, Yvette Cauchois a venit în România, unde i s-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa, la 4 septembrie 1992. De atunci, ea a venit în fiecare an în România, până în 1999, când, la vârsta de 91 de ani, a murit pe când se afla în Arad. Avea neoplasm la plămâni, iar o pneumonie contractată în cursul vizitei i-a scurtat suferinţa. Aşa cum şi-a dorit, Yvette Cauchois a fost înmormântată în cimitirul mănăstirii de la Bârsana, unde slujea duhovnicul ei, părintele Ioan Stoica. În testament, Yvette îşi destăinuia bucuria convertirii la ortodoxism, la etatea de 86 ani, scriind că vrea să rămână pentru totdeauna pe aceste meleaguri. Mănăstirea „Soborul Sfinţilor 12 Apostoli“ din Bârsana este situată la 22 kilometri sud-est de Sighetul Marmaţiei, spre podul Slatioarei, acolo unde dumbravele de pe Valea Izei se strâmtează până la vadul cel mai îngust, din Strâmtura. Lăcaşul de cult aparţine de Episcopia Ortodoxă Română a Maramureşului şi Sătmarului, fiind atestată de la finele anilor 1300. „În 1999, Yvette Cauchois «inaugura» acest cimitir, iar la înmormântarea ei a slujit episcopul Iustinian, în prezenţa a numeroşi săteni care-i cunoşteau povestea din predicile părintelui Gheorghe Urda din parohia Bârsana. El este cel care a făcut demersuri pentru construirea noii mănăstiri, în 1993. Preotul fusese impresionat de dorinţa savantei franceze să cunoască religia şi valorile spirituale ale românilor. Crescând într-o familie atee, ea nu primise taina botezului şi a ţinut să vadă cele mai frumoase mânăstiri româneşti. Apoi a luat decizia să se boteze ortodox, în religia lui Horia Hulubei, Gheorghe Manu şi a secretarei ei particulare, Ioana Măinescu. Iată cum Maramureşul, vatră de spiritualitate, a cimentat destinul acestor mari fizicieni ai lumii“, menţionează academicianul Petre T. Frangopol

Paris, 1933, în ziua obţinerii doctoratului. De la stânga: Gheorghe Manu, Marie Curie, Jean Perrin, Yvette Cauchois şi Horia Hulubei. În spate este Charles Mauguin. Sursa foto Bog

Horia Hulubei Sursa foto Bogdan Constantinescu

(Ca studentă la Facultatea de Fizică, în ultimul an , Horia Hulubei mi-a fost profesor la cursurile de Fizică Atomică și Nucleară.Îmi aduc aminte  cu multă plăcere de orele petrecute la aceste cursuri.)

Yvette Cauchois, savanta franceză care a dorit să moară în România

 

adev.ro/oaydig

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu