O nouă formă a magnetismului

Studiul care schimbă manualele de fizică: oamenii de ştiinţă au descoperit o nouă formă a magnetismului

Acest cristal de herbertsmithit a ajutat oamenii de ştiinţă să descopere a treia formă a magnetismului    

Sursa: Descoperă. ro

Cercetătorii de la MIT au demonstrat existenţa unei noi forme a magnetismului, pe care au denumit-o „quantum spin liquid”. Aceasta este cea de-a treia formă a magnetismului descoperită până acum.

Magnetismul cu care majoritatea dintre noi suntem obişnuiţi, feromagnetismul, este forţa care face busolele să arate nordul şi magneţii să stea lipiţi de frigidere.

Cea de-a doua formă a magnetismului a adus un Premiu Nobel oamenilor de ştiinţă care au prezis existenţa sa. Antiferomagnetismul descrie o stare în care câmpurile magnetice opuse formate din particule minuscule în interiorul unui metal se anulează reciproc, dar modifică structura metalului. Fără descoperirea celei de-a doua forme a magnetismului, hard-diskurile prezente în fiecare computer nu ar putea exista.

Cea de-a treia formă a magnetismului a fost denumită QSL (quantum spin liquid) şi acţionează complet diferit.

În cadrul unui cristal creat de oamenii de ştiinţă în urma unui efort care a durat 10 luni, „momente” magnetice se învârt şi fluctuează în mod constant, schimbându-şi orientarea la fel ca nişte molecule care trec una pe lângă celălalt într-un lichid. Această stare a fost prezisă de cercetători încă din anii ’80, însă abia în ultimii ani progresul ştiinţific a accelerat pentru a permite demonstrarea concretă a stării QSL.

Care sunt schimbările pe care le aduce această descoperire? Experţii spun că este o modificare atât de radicală a înţelegerii fizicii, încât nici măcar oamenii de ştiinţă implicaţi în acest proiect nu pot preconiza ramificaţiile descoperirii.

„Ar putea să dureze foarte mult timp până când această cercetare fundamentală va duce la aplicaţii practice”, a explicat Young Lee, profesor de fizică la MIT.

Efortul ştiinţific ar putea duce la îmbunătăţiri în domeniul stocării de date şi în cel al comunicaţiilor, a explicat profesorul, fiind posibilă folosirea unui fenomen cuantic exotic cunoscut sub numele de long-range entanglement, în care două particule aflate la o mare distanţă una de cealaltă îşi influenţează reciproc stările.

De asemenea, descoperirea ar putea ajuta cercetările din domeniul superconductorilor, folosiţi azi în aparatele RMN şi în staţiile de telefonie mobile, ce ar putea permite în viitor crearea unor supertrenuri electrice şi a unor reţele electrice inteligente.

Unul dintre cele mai interesante aspecte ale stării QSL este modul în care magnetismul particulelor minuscule duce la influenţa reciprocă a acestora, astfel încât acestea aveau stări cuantice fracţionale. „Nu există nicio teorie care să explice ceea ce am observat”, a explicat Lee.

Subir Sachdev, un profesor de fizică la Universitatea Harvard care nu a luat parte la acest studiu, afirmă că descoperirea „este foarte importantă şi deschide un nou capitol din istoria fizicii”.

Surse: Yahoo, MIT

Anunțuri
Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Wilhelm Konrad Roentgen – descoperitorul razelor X.

 

Contestat de unii, aclamat de alţii, Wilhelm Conrad Roentgen a intrat în istoria fizicii ca fiind cel care a descoperit razele X, care îi poartă, de altfel, şi numele.

Roentgen s-a născut în 1845, la Lennep, în Germania, fiind singurul copil al unui negustor şi producător de textile. Datorită mamei sale, care provenea dintr-o veche familie olandeză, familia Roentgen a decis să se mute în Olanda când micuţul Wilhelm avea doar trei ani. În copilărie şi în adolescenţă, Roentgen nu dădea semne de aptitudini ieşite din comun, însă avea o pasiune – pe care, de altfel şi-a păstrat-o toată viaţa – de a face complicate farse mecanice, îndelung elaborate.

În 1865, Roentgen se înscrie la cursurile Facultăţii de Fizică din cadrul Universităţii din Utrecht, dar nu obţine numărul necesar de credite pentru a deveni student şi decide să plece în Elveţia, unde se înmatriculează la Institutul Politehnic din Zurich, după susţinerea examenelor. În 1869 își susţine teza de doctorat la Zurich şi este numit asistentul celebrului fizician August Kundt. Îl însoțește pe acesta la Wurzburg şi ulterior la Strasbourg.

Însă unul din momentele cele mai importante ale vieţii sale a fost întâlnirea cu Ivan Pulyui, un fizician de origine ucraineană, care i-a furnizat savantului german una din lămpile pe care acesta le-a folosit pentru a obţine ceea ce el a numit „raze X”. Roentgen a descoperit razele care îi poartă numele din pură întâmplare, experimentând în laboratorul său efectele descărcărilor  electrice de mare intensitate în tuburi de sticlă, umplute cu gaz, la presiuni foarte joase. Începând cu 1895, când a descoperit razele X, Roentgen şi-a petrecut restul vieţii aproape închis în laborator, studiind acest fenomen.

Roentgen studia deja efectul razelor catodice, raze care apar în tuburile Crookes în momentul în care curentul electric trece printr-un gaz extrem de rarefiat. În noiembrie 1895 a descoperit că, dacă tubul respectiv este acoperit cu un carton care are pe una din suprafeţele sale platinocianură de bariu, acesta devine fluorescentă, chiar dacă este la o depărtare apreciabilă de tub. Roentgen a mers mai departe şi a observat că acelaşi fenomen, al înregistrării transparenţei unui corp, are loc şi folosind plăci fotografice. Prima radiografie din lume, „fotografia mâinii fără carne ”, a fost făcută la scurt timp de către Roentgen, surprinzând pe clişeele fotografice oasele şi inelul mâinii  soţiei sale. De aici, savantul a dedus că oasele sunt mult mai puţin permeabile pentru razele X, reliefându-se mai dur, ca şi inelul soţiei sale. Moartea lui, din 1932, drept urmare a unui carcinom intestinal, este explicată de biografii săi ca fiind o consecinţă directă a experimentelor sale cu razele X.

Imagini pentru roentgen

Descoperirea razelor X a însemnat o adevărată revoluţie, în special pentru medicină şi cercetarea biologică. Razele care poartă numele lui Roentgen sunt folosite astăzi în mod curent în diagnosticarea şi terapia diferitelor afecţiuni.

Sursa : internet.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Povestea românului de geniu pus de britanici alături de Albert Einstein sau de Marie Curie. Invenţia lui a schimbat soarta Primului Război Mondial

Povestea românului de geniu pus de britanici alături de Albert Einstein sau de Marie Curie. Invenţia lui a schimbat soarta Primului Război Mondial

Sursa : Orașul tău/Pitești, publicat de  Cristina Stancu

 

Gogu Constantinescu, inginerul român care a pus bazele teoriei sonicităţii, este savantul care în Primul Război Mondial a înclinat balanţa în favoarea aviaţiei engleze cu ajutorul invenţiei sale. Autorul a sute de brevete de invenţie patentate în Marea Britanie, Franţa SUA, Danemarca, Elveţia, Austria, Germania şi România şi al unor lucrări de cercetare de o valoare uriaşă, necunoscute marelui public ca urmare a caracterului secret dat de utilizările preponderent militare ale acestora, George (Gogu) Constantinescu face parte din categotria savanţilor români uitaţi într-un con de umbră.    S-a născut la Craiova, pe 4 octombrie 1881 şi a absolvit, ca şef de promoţie, în 1904, Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele. În anii de după terminarea facultăţii, preocupat preponderent de teoria betonului armat, s-a ocupat, ca inginer, de execuţia mai multor poduri şi clădiri importante din Bucureşti. Astfel , Gogu Constantinescu a fpst printre altele şi artizanul bolţii de beton a fostului sediu al Camerei Deputaţilor din Dealul Mitropoliei.    Constantinesco Fire Control Gear   Preocupat să-şi extindă cercetările ştiinţifice, Gogu Constantinescu ajunge să se stabilească în Marea Britanie, unde introduce o nouă ştiinţă: sonicitatea. Este vorba, mai exact, de o ramură a mecanicii mediilor continue care se ocupă cu transmiterea puterii mecanice prin vibraţii în medii fluide şi solide.  Printre aplicaţiile teoriei sale se numără şi câteva invenţii ce-i poară semnătura: motoarele sonice, pompele, ciocănele, perforatoarele sonice, injectoarele sonice, convertizoarele de cuplu (cu ajutorul cărora a realizat prima cutie de viteze automată), generatoarele de energie sonică  şi o serie de aparate pentru transmisii sonice şi receptoare ale acestei energii.   Una dintre cele mai importante realizări ale lui Gogu Constantinescu este o inovaţie adusă avioanelor militare britanice, în primul Război Mondial: dispozitivul de tragere la orice turaţie a motorului prin discul format de palele elicei în rotaţie, dispozitiv numit G.C. Gear (Constantinesco Fire Control Gear).  „Producătorul de avioane Raymond Saulnier, lucra la un mecanism prin care mitraliera putea să tragă în intervalul dintre rotaţiile elicei, motiv pentru care este şi contactat de aviatorul francez Roland Garros pentru a-i modifică avionul. Echipat astfel, avionul pilotat de Roland Garros reuşeşte să doboare trei inamici (…) Numai că, după ce este forţat să aterizeze în spatele liniilor inamice, avionul este capturat şi cercetat bucată cu bucată de inginerii germani, conduşi de celebrul Anthony Fokker. Inspiraţi de avionul francez, bazându-se şi pe propriile cercetări, este realizat un mecanism de sincronizare funcţional. Între 1915 şi 1916, piloţii francezi şi britanici au îndurat aşa numită «năpasta a lui Fokker». Numai în 1916, în jur de trei sute de avioane britanice sunt doborâte şi peste patru sute de piloţi sunt capturaţi, răniţi sau ucişi. Însă, invenţia care le-a permis forţelor aliate să se desprindă şi să-şi menţină superioritatea până la sfârşitul războiului aparţine omului de ştiinţă român George Constantinescu“, explică, pentru „Weekend Adevărul“, inginerul de aviaţie Traian Tomescu.

De ce l-au pus britanicii pe un român la loc de cinste alături de Einstein şi Marie Curie

Schiţa care arată sincronizarea mitralierei din bot cu rotirea elicei    În luna octobrie a acestui an, în cadrul unui simpozion organizat la Academia Română, Traian Tomescu a vorbit în faţă auditoriului, printre altele, despre această realizare a savantului român Gogu Constantinescu. „Sistemul de sincronizare a mitralierelor cu elicele avioanelor de vânătoare folosite de britanici în Primul Război Mondial este una dintre cele apreciate invenţii ale cercetătorului român. Folosind invenţia lui Gogu Constantinescu pe o aplicaţie a sonicităţii, aviaţia militară engleză a câştigat supremaţia în Primul Război Mondial“, mai spune inginerul de aviaţie Traian Tomescu.   Onoruri în Marea Britanie   Cât despre meritul savantului român de a fi înclinat balanţa războiului în favoarea englezilor, aceasta a fost recunoscută în 1920 de Vice Mareşalul Şir John Maitland.    Renumitul ziar „The Times“ titra la 29 martie 1920: „Vice Mareşalul Sir John Maitland a prezidat sâmbătă o prelegere a domnului Gogu Constatinescu în Sonicitate (…). Sir John Maitland a spus că datorită d-lui Constatinescu şi dispozitivului de tragere pe care l-a inventat, noi am deţinut supremaţia peste germani în aer, aşa cum am făcut-o“.   De altfel, Guvernul englez îi apreciase lui Gogu Constantinescu meritele cu mult mai înainte de această recunoaştere, construindu-i, încă din 1918, în West Drayton, un uriaş laborator pentru cercetare şi pentru aplicaţiile practice ale sonicitãţii, numit Uzinele Sonice.

 

Un tablou publicat de revista britanică „The Graphic“ în anul 1926, în care sunt prezentate personalităţi ilustre ale ştiinţei din acea vreme, îl prezintă pe Gogu Constantinescu alături de Einstein, Edison, Kelvin, Rutherford, Marie Curie şi alţi savanţi ai lumii.    Gogu Constantinescu a murit la 11 decembrie 1965, la Coniston, Cumbria, în Marea Britanie. Avea 85 de ani. Ultimii ani de activitatea i-a dedicat cercetărilor legate de transformării energiei electrice în energie sonică şi a energiei mecanice în energie calorică, dar şi cercetărilor cu privire la utilizarea ultrasunetelor în practică.   Celebrul tablou „Pionierii“. De la stânga la dreapta şi de sus în jos: Einstein, Kelvin, Alexander Graham Bell, Edison, Joseph Lister, Oliver Lodge, Gogu Constantinescu, Marconi, Ch. Parsons, J.J. Thomson, James Dewar, William Ramsay, D. Wright, Donald Ross, Marie Curie, Ernest Rutherford, Joseph Larmor

 

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Universul nu ar fi trebuit sa existe, sustin fizicienii de la CERN

Universul nu ar fi trebuit sa existe, sustin fizicienii de la CERNFoto: Facebook/CERN
 Ziare.com
Concluziile unui studiu al fizicienilor de la Organizatia Europeana pentru Cercetari Nucleare (CERN) sunt neasteptate, datele aratand ca Universul nu ar fi trebuit sa existe.

Practic, simetria dintre materie si antimaterie este perfecta, conditii in care, dupa Big Bang, particulele de materie si cele de antimaterie ar fi trebuit sa se anuleze reciproc, iar Universul nu ar fi trebuit sa existe, sustin acestia.Unul dintre marile mistere ale fizicii moderne este legat de faptul ca interactiunea dintre materie si antimaterie, de dupa Big Bang, ar fi trebuit sa duca la distrugerea, din fasa, a Universului. Pentru a elucida acest mister, fizicienii au postulat ca trebuie sa existe si o alta diferenta intre materie si antimaterie, in afara sarcinii lor electrice. Insa, oricare ar fi aceasta diferenta, se pare ca ea nu tine nici de magnetismul particulelor de materie si de antimaterie, conform noului studiu.Cercetatori de la CERN au reusit cele mai exacte masuratori de pana acum ale momentului magnetic al unui antiproton – un numar care masoara modul in care o particula reactioneaza la forta magnetica – si au ajuns la concluzia ca este exact acelasi ca si in cazul protonului, dar de sens opus.

„Toate observatiile noastre au descoperit o simetrie perfecta intre materie si antimaterie, motiv din care Universul nu ar fi trebuit sa existe”, explica Christian Smorra, fizician in cadrul experimentului BASE (Baryon-Antibaryon Symmetry Experiment) de la CERN. „Aici, pe undeva, ar trebui sa existe o asimetrie, dar noi pur si simplu nu am putut-o descoperi”, a adaugat el.

Instabilitatea antimateriei este de notorietate – orice contact cu materia ordinara si cele doua se anihileaza reciproc intr-o explozie de energie pura, care este cea mai eficienta reactie cunoscuta din fizica. Nu intamplator, reactia dintre materie si antimaterie a fost aleasa pentru a alimenta motoarele celebrei nave stelare Enterprise din seria „Star Trek”.

Modelul Standard din fizica sustine ca in urma exploziei primordiale, Big Bang, au rezultat cantitati egale de materie si antimaterie – insa acest amestec exploziv ar fi dus la anihilarea materiei (odata cu antimateria) si nu ar mai fi ramas nimic din care sa se formeze primele galaxii si sa se aprinda primele stele.

Pentru a explica cum se face ca Universul totusi exista, fizicienii au incercat sa identifice macar o singura discrepanta in simetria aparent perfecta dintre materie si antimaterie, care sa explice de ce materia a devenit dominanta in cosmos. Ei au masurat extrem de precis tot felul de proprietati ale materiei si antimateriei: masa, sarcina electrica s.a.m.d., dar cel putin deocamdata, nu au reusit sa identifice nicio diferenta in afara sarcinii electrice.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Premieră în lumea fizicii: Au fost observate undele gravitaţionale cauzate de ciocnirea violentă a două stele neutronice 17 octombrie 2017, deLaurenţiu Sirbu adev.ro/oxxuj7

Premieră în lumea fizicii: Au fost observate undele gravitaţionale cauzate de ciocnirea violentă a două stele neutronice

Astronomia a intrat într-o nouă eră, combinând pentru prima dată observarea undelor gravitaţionale cu lumina. Aceştia au observat o coliziune cataclismică între două stele neutronice într-o galaxie îndepărtată, ce nu doar că a trimis unde în întreg universul dar a trimis în spaţiu atomi noi creaţi de aur, platină şi alte metale rare. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Marea teorie a lui Einstein, confirmată după 100 de ani: ce sunt undel… „Această descoperire deschide o nouă etapă în fizică şi astronomie. Ne aflăm în momentul în care doar ce am început să detectăm undele gravitaţionale şi acum, cu ajutorul telescoapelor, am reuşit să detectăm lumina de la obiectul ce le-a produs: ciocnirea a două stele neutronice, un fenomen ce a fost prezis (de către fizica teoretică n.red.) dar care nu a fost observat până acum”, a declarat profesorul Stephen Smartt, de la Queen’s University din Belfast, unul dintre cercetătorii din echipa ce a făcut această descoperire.   Stelele neutronice reprezintă cea mai densă formă de materie cunoscută, fiind nucleul ce rămâne în urma exploziei unei supernove. Fiecare dintre aceste stele are o masă mai mare decât cea a Soarelui (de peste 50 de ori mai mare) şi un diametru de câţiva kilometri. Altfel spus, o linguriţă de materie dintr-o stea neutronică are cântări un miliard de tone. Nucleul unei astfel de stele este format exclusiv din neutroni, cu o duritate de 10 miliarde de ori mai mare decât a oţelului.    Atunci când undele gravitaţionale formate în urma coliziunii celor două stele aflate la o distanţă de 130 de milioane de ani lumină au ajuns la planeta noastră, aceste mici distorsiuni în continuumul spaţiu-timp au fost identificate de către detectoarele Ligo din Statele Unite şi Virgo din Italia. Primele patru observaţii anterioare ale undelor gravitaţionale, din anul 2015 încoace, au fost rezultatul ciocnirilor dintre două găuri negre gigant şi nu au produs nicio radiaţie vizibilă.   Această nouă observaţie a undelor gravitaţionale a arătat diferit şi, afirmă astronomii, aceste observaţii sunt conform paradigmelor din fizica teoretică. De această dată, observarea undelor a durat circa 100 de secunde – mult mai mult decât în cele patru detecţii anterioare – fapt ce reflectă o spirală a coliziunii dintre cele două stele neutronice, urmată de o mega-explozie numită kilonova – pe care astronomii nu au mai observat-o niciodată. Separate iniţial de o distanţă de doar 300 km, cele două stele au orbitat una în jurul alteia de 30 de ori pe secundă, ajungând până la 200 de astfel de rotaţii în momentul în care s-au apropiat tot mai mult una de alta. Două secunde mai târziu telescopul Fermi al NASA a detectat o explozie intensă de raze gamma.   Echipele de la cele două centre de observare au alertat astronomii din întreaga lume şi peste 70 de observatoare, aflate atât pe Terra cât şi în spaţiu, au detectat lumina – radiaţii electromagnetice la diferite lungimi de undă – ce a provenit din această coliziune, localizată în până acum obscura galaxie NGC 4993 în constelaţia Hydra.    Toate observaţiile astronomice erau dependente în întregime de radiaţii electromagnetice. Undele gravitaţionale, a căror importanţă a fost recunoscută prin decernarea premiului Nobel pentru fizică din acest an, oferă un alt mod pentru observarea unora dintre cele mai violente evenimente din univers, posibil chiar şi reverberaţiile Bing Bang-ului, momentul de început al întregului univers.   Observarea coliziunii o două stele neutronice şi a unei explozii de tip kilonova poate oferi răspunsul unei importante întrebări din astrofizică: de unde provin elementele chimice grele din universul nostru?   Acestea nu provin ca urmare a Bing bang-ului şi procesele nucleare din stelele obişnuite nu au destulă energie pentru a produce elemente mai grele decât fierul.   Astronomii au presupus că aceste elemente îşi au originea în exploziile stelare masive cunoscute ca supernova – dar aceste kilonovae sunt acum o nouă sursă probabilă.   „Am descoperit că această uniune dintre cele două stele neutronice a împrăştiat elemente chimice grele precum aur şi platină în spaţiu la viteze foarte mari”, a afirmat Kate Maguire, fiziciană în echipa internaţională ce a analizat aceste noi informaţii.   „Acum ştim că ciocnirea violentă a două stele neutronice este o fabrică de aur”, a concluzionat elegant Sheila Rowan, profesor la Universitatea Glasgow. „Stelele neutronice sunt ceea ce există între o stea şi o gaură neagră. Atunci când două dintre ele se ciocnesc, ne aşteptăm să se „prăbuşească” imediat într-o gaură neagră, lăsând în urmă doar praf şi alte lucruri”, a afirmat profesorul Andreas Freise, cercetător în cadrul proiectului Ligo. David Shoemaker, purtătorul de cuvânt al Colaborării Ştiinţifice Ligo a declarat la rândul său: „Este probabil prima dată când a fost observată formarea unei găuri negre, ceea ce este un lucru foarte tare”.

adev.ro/oxxuj7

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

La 13 octombrie, pe Pământ va începe o furtună magnetică care va dura două zile

 

Vineri, 13 octombrie, pe Pământ va începe o furtună magnetică care va dura două zile, se anunţă, marţi, pe site-ul centrului de meteorologie. „În următoarele zile, pe Pământ va ajunge un nou vânt solar, care, timp de două zile, va provoca o furtună magnetică. De asemenea, în zilele de 11, 12 şi 15 octombrie, magnetosfera Pământului va fi perturbată” – se afirmă în comunicat. Potrivit avertismentului centrului de meteorologie, furtuna magnetică poate duce la probleme în funcționarea dispozitivelor electronice, în special a mijloacelor de comunicații și, de asemenea, poate crește riscul accidentelor tehnogene. În plus, astfel de fenomene pot provoca un disconfort persoanelor cu meteosensibilitate crescută./ssirbu/denisse

Furtunile magnetice de pe Pământ au început pe 6 septembrie, când Pământul a fost atins de primele izbucniri ale plasmei solare. De asemenea, o serie de explozii solare au început pe 4 septembrie. Mai întâi, au fost cinci flash-uri mici, ulterior fiind înregistrare mai multe.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Gheorghe Țițeica, la 27 de ani era unul dintre marii matematicieni ai lumii.

I-a uimit pe toţi cu raţionamentele sale logice. Românul care în liceu îşi ajuta familia din bursa de studiu, iar la 27 de ani era unul dintre marii matematicieni ai lumii

La data de 4 octombrie 1873 s-a născut matematicianul Gheorghe Ţiţeica, considerat unul dintre fondatorii geometriei diferenţiale centro-afine; este unul dintre creatorii şcolii matematice româneşti; a fost membru al Academiei Române şi vicepreşedinte al acestui for (iunie 1924 – iunie 1925) (m. 5 februarie 1939)

Gheorghe Ţiţeica s-a născut la Turnu-Severin, la 4 octombrie 1873. Tatăl său, Radu Ţiţeica, originar din Buzău, era mecanic de vapor, iar mama sa, Stanca, s-a ocupat de creşterea copiilor: un băiat şi trei fete.

Gheorghe a urmat şcoala primară în oraşul natal, iar liceul la Craiova, unde a început să se remarce pentru interesul acordat matematicii. A fost premiant de mic şi i-a uimit pe toţi cu uşurinţa cu care învăţa şi prin raţionamentele sale logice. De asemenea, la examenul de bacalaureat de la 1 septembrie 1892 s-a evidenţiat prin răspunsurile date.

Din bursa de studii „Eufrosin Poteca“, pe care a primit-o la liceu, precum şi din meditaţii, şi-a ajutat familia, după moartea timpurie a tatălui său.

A intrat pe primul loc la Şcoala Normală Superioară din Bucureşti şi apoi a urmat secţia matematici la Facultatea de Ştiinţe de la Universitatea din Bucureşti. Dintre profesorii de acolo, cel mai mult l-a impresionat Spiru Haret, despre a cărui viaţă şi operă va scrie mai târziu.

În 1895 obţine licenţa în matematici şi este numit profesor suplinitor la Seminarul „Nifon”. În anul următor, după ce promovează examenul de capacitate pentru profesorii universitari de matematică, pleacă la studii la Paris, fiind al patrulea român la École Normale Supérieure.

Imediat după susţinerea tezei de doctorat se reîntoarce în ţară. În toamna anului 1899 i se încredinţează cursul de Calcul diferenţial şi integral la Universitatea din Bucureşti, devenind, un an mai târziu, în 1899, profesor agregat la catedra de Geometrie analitică şi trigonometrie sferică. Avea 27 de ani. A împletit activitatea didactică cu cea de cercetare, pentru care a avut o adevărată chemare.

Fost student al profesorului francez Gaston Darboux, Gheorghe Ţiţeica s-a ocupat în special cu studiul reţelelor din spaţiul cu n dimensiuni, definite printr-o ecuaţie a lui Laplace. Este creator al unor capitole din geometria diferenţială proiectivă şi afină, unde a introdus noi clase de suprafeţe, curbe şi reţele care îi poartă numele. Prin numeroasele lucrări de matematică elementară şi de popularizare a ştiinţei, pe care le-a publicat de-a lungul întregii sale vieţi, a contribuit la ridicarea nivelului învăţământului matematic din România.

Împreună cu Ion Ionescu, A. Ioachimescu şi V. Cristescu, a înfiinţat revista Gazeta matematică, iar cu G.G. Longinescu publicaţia Natura pentru răspândirea ştiinţelor. Cu D. Pompeiu a editat revista Mathematica.

Datorită lucrărilor sale de geometrie diferenţială, publicate în diferite periodice de profil, devine celebru în lumea ştiinţifică şi este ales ca preşedinte al secţiei de geometrie la diferite congrese. A fost ales membru corespondent sau membru al mai multor academii din mai multe ţări. În mai multe rânduri a fost ales preşedinte al Societăţii de Ştiinţe Matematice şi al Societăţii Române de Ştiinţe. Astfel, la 15 mai 1913 devine membru titular al Academiei Române, în 1928 vicepreşedinte, iar în anul următor secretar general al prestigiosului for ştiinţific.

El a fost tatăl fizicianului Şerban Ţiţeica.

S-a stins din viaţă pe 5 februarie 1939, în Bucureşti, la vârsta de 66 de ani.

Surse: Prof. Gheorghe ManoleaWikipedia

Descoperă.ro

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

O româncă din Arad, în echipa fizicienilor care au câştigat premiul Nobel în 2017

Anamaria Effler, o româncă din Arad, s-a aflat în echipa fizicienilor recompensaţi cu Nobel în 2017. Anamaria Effler a plecat în Statele Unite imediat după terminarea liceului. Acum, tânără arădeancă Anamaria Effler face parte din proiectul LIGO, care a reuşit observarea undelor gravitaţionale.

FELICITĂRI! O româncă din Arad, în echipa fizicienilor care au câştigat premiul Nobel în 2017
FELICITĂRI! O româncă din Arad, în echipa fizicienilor care au…

Acest proiect este unul de colaborare şi implică peste 1.000 de cercetători din mai mult de 20 de ţări. Pionierii sunt Rainer Weiss şi Kip S. Thorne, împreună cu Barry C. Barish. Marţi Comitetul Nobel de la Stockholm i-a declarat pe cei trei savanţi câştigătorii premiului Nobel pentru Fizică 2017, scrie digi24.ro
Anamaria Effler are 33 de ani şi s-a născut în Arad. Studiile le-a terminat la cea mai prestigioasă instituţie de învăţământ din Arad, Colegiul „Moise Nicoară”, fiind parte a unei generaţii de elită care a absolvit în anul 2003.

Imediat după terminarea liceului, Anamaria a primit burse de la mai multe universităţi din străinătate, tânăra alegând CalTech (California Institute of Technology)

Lucrează la observatorul laser al Universitatatii Tehnice din California, care observă şi studiază undele gravitaţionale, iar tânăra îi este recunoscătoare profesorului ei de fizică din liceu, despre care spune că i-a influenţat cariera. La rândul lui, dascălul, de la Colegiul „Moise Nicoară”, are numai cuvinte de laudă despre fosta lui elevă.

Sursa:

Business Magazin

 

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu